Tabel informatii nutritionale cartof fiert sau copt in coaja

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE CARTOF FIERT SAU COPT IN COAJA

Sursa: https://www.tititudorancea.nt.ro

Gramajul cantităţii uzuale: 299 grame

Nutrient:	Cantitate medie în 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	74,89 g	74,45 g	76,67 g
Energie	93 kcal	–	–
Energie	390 kj	–	–
Proteine	2,5 g	2,1 g	2,63 g
Total lipide (grasimi)	0,13 g	0,13 g	0,15 g
Cenusa	1,33 g	1,24 g	1,35 g
Carbohidrati, prin diferenta	21,15 g	–	–
Fibre alimentare	2,2 g	1,8 g	2,3 g
Total zaharuri	1,18 g	–	–
Sucroza	0,4 g	0,39 g	0,45 g
Glucoza (dextroza)	0,44 g	0,37 g	0,63 g
Fructoza	0,34 g	0,32 g	0,44 g
Lactoza	–	–	–
Maltoza	–	–	–
Galactoza	–	–	–
Amidon	17,27 g	15,15 g	17,99 g
Calciu, Ca	15 mg	6 mg	20 mg
Fier, Fe	1,08 mg	0,64 mg	3,59 mg
Magneziu, Mg	28 mg	19 mg	31 mg
Fosfor, P	70 mg	38 mg	80 mg
Potasiu, K	535 mg	391 mg	640 mg
Sodiu, Na	10 mg	–	14 mg
Zinc, Zn	0,36 mg	0,18 mg	0,49 mg
Cupru, Cu	0,118 mg	0,05 mg	0,199 mg
Mangan, Mn	0,219 mg	0,152 mg	0,374 mg
Seleniu, Se	0,4 mcg	–	2 mcg
Vitamina C, total acid ascorbic	9,6 mg	8,3 mg	12,6 mg
Tiamina, Vitamina B1	0,064 mg	0,048 mg	0,072 mg
Riboflavina (Vitamina B2)	0,048 mg	0,043 mg	0,05 mg
Niacina	1,41 mg	1,348 mg	1,595 mg
Acid pantothenic	0,376 mg	0,341 mg	0,383 mg
Vitamina B-6	0,311 mg	0,211 mg	0,354 mg
Total folati	28 mcg	26 mcg	38 mcg
Acid folic	–	–	–
Folate, food	28 mcg	26 mcg	38 mcg
Folati, DFE	28 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	14,8 mg	–	–
Betaina	0,2 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	10 IU	–	–
Vitamina A, RAE	1 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	0,04 mg	0,04 mg	0,05 mg
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Beta tocoferol	–	–	–
Gamma tocoferol	–	–	–
Delta tocoferol	–	–	–
Vitamina K (filoquinona)	2 mcg	1,1 mcg	2,8 mcg
Acizi grasi, total saturati	0,035 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	0,001 g	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	0,004 g	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	0,001 g	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,022 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,005 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0,003 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	0,001 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,001 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	0,058 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0,043 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0,013 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Triptofan	0,039 g	–	–
Threonina	0,091 g	–	–
Izoleucina	0,101 g	–	–
Leucina	0,15 g	–	–
Lizina	0,152 g	–	–
Methionina	0,039 g	–	–
Cistina	0,031 g	–	–
Fenilalanina	0,111 g	–	–
Tirozina	0,092 g	–	–
Valina	0,141 g	–	–
Arginina	0,115 g	–	–
Histidina	0,054 g	–	–
Alanina	0,077 g	–	–
Acid aspartamic	0,611 g	–	–
Acid glutamic	0,419 g	–	–
Glicina	0,074 g	–	–
Prolina	0,09 g	–	–
Serina	0,109 g	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	6 mcg	6 mcg	6 mcg
Alfacaroten	–	–	–
Betacriptoxantina	–	–	–
Licopen	–	–	–
Luteina + zeaxantina	30 mcg	30 mcg	31 mcg

Khachapuri Imeruli – Lipii georgiene umplute cu branza

KHACHAPURI IMERULI

LIPII GEORGIENE UMPLUTE CU BRANZA

Mai putin cunoscuta in Romania, bucataria georgiana este foarte diversificata si impresioneaza prin multitudinea de  retete simple si gustoase. Desi nu are iesire la Marea Mediterana, retete din  bucataria georgiana au fost incluse in cartea de bucate “Bucataria mediteraneenilor estici” a Paulei Wolfert (specialista in bucataria mediteraneana si autoare a noua carti de bucate) datorita ingredientelor si metodelor culinare mediteraneene, cat si a spiritului mediteranean al georgienilor.

Asemeni tuturor mediteraneenilor, georgienilor le place sa petreaca timpul liber impreuna, sa sarbatoreasca, sa gateasca mancaruri usoare, gustoase, aromate, condimentate, sa bea vin.

Legenda spune ca, atunci cand Dumnezeu a impartit popoarelor pamanturile pe care sa le stapaneasca, georgienii petreceau de zor, asa ca atunci cand au ajuns era deja prea tarziu. Oamenii i-au spus ca petrecerea era data pentru a celebra frumusetea lumii si pentru a-i multumi lui Dumnezeu ca a creat-o. Creatorul a fost impresionat de cele auzite, insa pentru ca deja impartise lumea si nu mai ramasese decat un loc pe care il pastrase pentru El, hotaraste sa il lase georgienilor. Astfel, oamenii se mandresc ca locuiesc in cel mai frumos loc de pe pamant. Georgienii au si o legenda legata de modul in care a aparut bucataria lor. Se spune ca odihnindu-se dupa ce a creat lumea, Dumnezeu s-a impiedicat de muntii Caucaz si i-a cazut un platou cu bunatati, ce au dat nastere bucatariei georgiene.

Khachapuri (pronunțat ”haciapuri”) – lipia umpluta cu branza este un preparat traditional georgian, foarte renumit, simplu, gustos si hranitor, nelipsit din bucatariile din Georgia si nu numai.

Aluatul pentru khachapuri variaza destul de mult. Acesta poate fi facut cu iaurt sau cu smantana, de asemenea poate fi dospit sau nu. Formele si umpluturile variaza si ele. Branza cu care se umplu aceste lipii poate fi branza prospata, sau, mult mai adesea se folosește o branza traditionala georgiana numita ”suluguni”, o branza similara la gust cu telemeaua sarata moderat, dar cu o textura elastica, apropiata de cea a mozzarellei. Uneori branza se amesteca si cu ierburi de sezon, si diferite ingrediente.

Astfel, exista mai multe tipuri distincte de khachapuri, in diferite regiuni ale Georgiei:

• Imeretian – Khachapuri Imeruli, care este o lipie circulara umpluta la mijoc cu branza. Acesta este cel mai frecvent tip de khachapuri.
• Adjarian – Khachapuri Acharuli / Adjaruli, care consta intr-un aluat in forma de barca deschisa, umpluta cu branza si acoperita cu un un deasupra si un strat de unt.
• Mingrelian – Khachapuri Megruli similar cu tipul Imeritian, dar cu o umplutura mai bogata si cu branza presarata deasupra.
• Achma – Khatchapuri Abhazia , care are mai multe straturi si are aspectul unei lasagna fara sos.
• Gurian – Khachapuri Guruli are aspectul unei pizza calzoone, avand un ou fier in interiorul aluatului. Acest tip de khachapuri se prepara de regula de Craciun in regiunea Gurian, fiind denumita “Placinta de Craciun”. In restul Georgiei, este denmita “Placinta Guriana”.
• Osetin – Khachapuri Ossuri, care, are ca umplutura branza, la care se adauga cartofi. Se numeste in mod obisnuit Khabizgini.
• khachapuri Svanuri
• Khachapuri Rachuli
• Khachapuri Phenovani

RETETA KHACHAPURI IMERULI

 

Ingrediente pentru aluat (4 lipii):

• 500 g faina
• 400 grame iaurt
• 4 linguri ulei de masline
• 1/2 lingurita sare
• 1 lingurita drojdie instant

Indrediente pentru umplutura:

• 300 grame telemea sarata
• 200 grame mozarella
• 1-2 oua

Ingrediente pentru uns:

• unt nesarat la temperatura camerei

Mod de preparare:

• Se dizolva drojdia in 2 linguri apa calduta si se lasa sa creasca aproximativ 10 minute.
• Se cerne faina intr-un vas incapator si se face o adancitura in mijloc.
• Se adauga iaurtul amestecat cu uleiul, sarea, apoi maiaua crescuta si se framanta pana ce este incorporata toata faina si se obtine un aluat elastic si nelipicios.
• Se acopera vasul si se lasa la crescut pana cand aluatul isi dubleaza volumul (aproximativ o ora).
• Intre timp, se prepara umplutura. Se afarama branza cu furculita si se amesteca cu ouale batute usor.
• Cand aluatul este suficient de crescut, se imparte in 4 parti egale.
• Pe un blat presarat cu faina, se intinde aluatul in forma circulara, se pune in mijoc un sfert din umplutura sub forma unui cerc avand ca dimensiune jumatate din suprafata aluatului.
• Se impatureste aluatul astfel:  se apuca marginea dintr-un punct si se impatureste spre mijloc. Apoi se apuca coltul format, impaturindu-l de asemenea, spre centru. Se continua in acest fel pana cand umplutura este total acoperita de aluat. Se intinde lipia usor cu facaletul si se continua la fel si cu celelalte 3 bucati de aluat.
• Se incinge o tigaie, plata neaderenta, se unge cu unt, se aseaza lipia cu partea impaturita in sus si se coace la foc mediu circa 5-10 minute, pana se rumeneste. Apoi se unge cu unt partea superioara a lipiei (cea impaturita), se intoarce si se coace pana la rumenire.
• De asemenea, se pot coace la cuptor la 180 grade C.
• Lipiile se taie in forma de triunghi si se servesc de regula calde, insa sunt foarte bune si reci.

 

 

 

Prajitura Negresa cu magiun de prune

PRAJITURA NEGRESA CU MAGIUN DE PRUNE

Ingrediente:

• 2 cani faina
• 1 cana zahar
• 1 cana apa minerala
• 7 linguri ulei
• 400 grame magiun de prune
• 1 cana de nuci pisate
• 4 linguri cacao
• esenta de vanilie sau rom
• 2 lingurite bicarbonat stins cu zeama de lamaie

Mod de preparare:

• Se amesteca apa minerala, zaharul si uleiul.
• Se agauga fainacernuta, magiunul, nucile , esenta si bicarbonatul stins cu zeama de lamaie. Se mixeaza foarte bine pana la obtinerea unei compozitii omogene.
• Se toarna compozitia intr-o tava tapetata cu hartie pergament si se introduce in cuptorul preincalzit la 180 grade C.
• Se coace timp de aproximativ 30-40 de minute. Se taie dupa ce se raceste complet.

Prajitura ” CHOCOLATE KISS”

PRAJITURA “CHOCOLATE KISS”

 

Indrediente:

• 600 ml frisca lichida (Hulala)
• 200 grame ciocolata amaruie (Casino neagra)
• 200 grame ciocolata cu lapte (100 g Casino neagra + 100 grame Casino alba)
• 200 grame ciocolata alba (Casino alba)
• 2 pachete biscuiti cu cacao (Petit beurre cu cacao)
• 3 linguri de unt (President)
• 50 grame ciocolata rasa pentru decor

Mod de preparare:

• Se sfarama biscuitii si se amesteca cu untul. Compozitia obtinuta se toarna intr-o tava pentru tort sau prajituri si se preseaza bine sub forma unui blat.
• Se prepara cele trei creme ganache prin incorporarea fircarui tip de ciocolata in frisca fierbinte astfel:Se infierbanta frisca, fara insa a ajunge la punctul de fierbere, dupa care se ia de pe foc si se toarna peste bucatelele de ciocolata, amestecand incet, in cercuri mici pana la omogenizare. Dupa ce s-a omogenizat se bate cu mixerul pentru a obtine o crema aertata. Se pot adauga diverse arome sau lichioruri dupa preferinta.Cremele nu se racesc la frigier, ci se folosesc la temperatura camerei.
• Peste blatul de biscuiti se pun pe rand cremele de ciocolata, dupa care se baga tava la frigider pentru a sa intari.
• Se decoreaza cu ciocolata rasa.

 

 

Tabel informatii nutritionale afine

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE AFINE

Sursa: https://www.tititudorancea.nt.ro

Denumirea stiinţifică: Vaccinium spp.
Gramajul cantităţii uzuale: 148 grame

Nutrient:	Cantitate medie în 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	84,21 g	80,7 g	86,76 g
Energie	57 kcal	–	–
Energie	240 kj	–	–
Proteine	0,74 g	0,6 g	0,97 g
Total lipide (grasimi)	0,33 g	0,2 g	0,5 g
Cenusa	0,24 g	0,19 g	0,3 g
Carbohidrati, prin diferenta	14,49 g	–	–
Fibre alimentare	2,4 g	2,3 g	2,8 g
Total zaharuri	9,96 g	7,67 g	12,33 g
Sucroza	0,11 g	0,07 g	0,14 g
Glucoza (dextroza)	4,88 g	3,74 g	6 g
Fructoza	4,97 g	3,86 g	6,26 g
Lactoza	–	–	–
Maltoza	–	–	–
Galactoza	–	–	–
Amidon	0,03 g	–	0,11 g
Calciu, Ca	6 mg	2 mg	11 mg
Fier, Fe	0,28 mg	0,11 mg	0,41 mg
Magneziu, Mg	6 mg	5 mg	7 mg
Fosfor, P	12 mg	7 mg	16 mg
Potasiu, K	77 mg	72 mg	83 mg
Sodiu, Na	1 mg	–	1 mg
Zinc, Zn	0,16 mg	0,1 mg	0,28 mg
Cupru, Cu	0,057 mg	0,015 mg	0,088 mg
Mangan, Mn	0,336 mg	0,157 mg	0,429 mg
Seleniu, Se	0,1 mcg	0,1 mcg	0,1 mcg
Vitamina C, total acid ascorbic	9,7 mg	9,7 mg	9,7 mg
Tiamina, Vitamina B1	0,037 mg	0,022 mg	0,069 mg
Riboflavina (Vitamina B2)	0,041 mg	0,02 mg	0,06 mg
Niacina	0,418 mg	0,22 mg	0,867 mg
Acid pantothenic	0,124 mg	0,058 mg	0,157 mg
Vitamina B-6	0,052 mg	0,024 mg	0,08 mg
Total folati	6 mcg	3 mcg	11 mcg
Acid folic	–	–	–
Folate, food	6 mcg	3 mcg	11 mcg
Folati, DFE	6 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	6 mg	–	–
Betaina	0,2 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	54 IU	–	–
Vitamina A, RAE	3 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	0,57 mg	0,4 mg	0,81 mg
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Beta tocoferol	0,01 mg	0,01 mg	0,01 mg
Gamma tocoferol	0,36 mg	0,26 mg	0,46 mg
Delta tocoferol	0,03 mg	0,01 mg	0,05 mg
Vitamina K (filoquinona)	19,3 mcg	15,5 mcg	29,1 mcg
Acizi grasi, total saturati	0,028 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,017 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,005 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0,047 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	0,002 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,047 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	0,146 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0,088 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0,058 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Triptofan	0,003 g	–	–
Threonina	0,02 g	–	–
Izoleucina	0,023 g	–	–
Leucina	0,044 g	–	–
Lizina	0,013 g	–	–
Methionina	0,012 g	–	–
Cistina	0,008 g	–	–
Fenilalanina	0,026 g	–	–
Tirozina	0,009 g	–	–
Valina	0,031 g	–	–
Arginina	0,037 g	–	–
Histidina	0,011 g	–	–
Alanina	0,031 g	–	–
Acid aspartamic	0,057 g	–	–
Acid glutamic	0,091 g	–	–
Glicina	0,031 g	–	–
Prolina	0,028 g	–	–
Serina	0,022 g	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	32 mcg	13 mcg	89 mcg
Alfacaroten	–	–	–
Betacriptoxantina	–	–	–
Licopen	–	–	–
Luteina + zeaxantina	80 mcg	63 mcg	113 mc

Prajitura magica

PRAJITURA MAGICA

Ingrediente :

• 4 oua la temperatura camerei
• 150 grame (3/4 cana) zahar tos
• 125 grame (1/2 cana) unt nesarat, topit
• 115 grame (3/4 cana) faina cernuta
• 500 ml (2 cani) lapte
• 1 lingura de apa
• 1 pachet zahar vanilat sau o lingurita esenta de vanilie
• zahar pudra pentru decor
• capsuni si frisca pentru servire – optional

Mod de preparare:

• Se incinge cuptorul la 160 grade C.
  
• Se tapeteaza o tava cu hartie pergament.
• Se bat albusurile cu mixerul pana se obtine o spuma lucioasa cu varfuri rigide.
• Separat, se bat galbenusurile cu zaharul si apa pana se obtine o crema albicioasa.
• Se adauga, esenta de vanilie si untul topit si racit si se mixeaza pana la omogenizare.
• In aceasta compozitie se incorporeaza faina cernuta, apoi laptele mixand la viteza minima.
• La final, se incorporeaza albusurile batute, cu ajutorul unei spatule amestecand incet de jos in sus pentru a nu elimina aerul din spuma de oua.
• Se obtine o compozitie fluida, cu eventuali bulgari de spuma de albus, care se toarna  in tava pregatita si se baga in cuptorul preincalzit. Se coace aproximativ 50-60 de minute la 160 grde C. Se verifica prajitura dupa 30 de minute. Se va obtine o prajitura in 3 straturi, primul va fi un blat dens, umed, apoi o crema de consistenta unei budinci, iar deasupra se va forma un al treilea strat, un blat pufos, uscat, cu crusta. In cazul in care ultimul strat, crusta, este rumena , iar stratul de la mijloc nu este bine legat, se acopera tava cu o folie de aluminiu si se mai lasa prajitura la cuptor la foc mic.
• Cand este coapta corespunzator, prajitura se scoate din cuptor si se lasa sa se raceasca complet in tava. Ideal ar fi sa fie taiata a doua zi, pentru a permite stratului de budinca sa se intareasca.
• Se pudreaza cu zahar pudra si se poate servi cu frisca si capsuni.

 

 

 

Prepararea și servirea ceaiului

PREPARAREA SI SERVIREA CEAIULUI

Metoda chinezeasca

Gaiwan este una dintre metodele chinezesti de preparare si servire a ceaiului. Cuvantul gaiwan denumeste micul bol de protelan asezat pe o farfurioara si acoperit cu un capac din care se bea ceaiul.

Etapele in metoda chinezeasca:

• clatirea cestii cu apa fierbinte – acesta etapa pregateste recipientul in care va fi pus ceaiul, purificandu-l simbolic si practic. Apa fierbinte incalzeste ceasca, detaliu important in prepararare ceaiurilor fine.
• frunzele de ceai (1 sau 2 lingurite) sunt adaugate imediat dupa clatirea cestii, inainte ca aceasta sa se racesca.
• inaintea infuzarii, frunzele sunt inmuiate cu cateva picaturi de apa fierbinte, eliberandu-se aroma ceaiului, ce trebuie adulmecata inaintea adaugarii restului de apa; alta modalitate de inmuiere este turnarea apei fiebinti si scurgerea ei imediat dup aceea;
• infuzarea

Calitatea apei este foarte importanta; cea mai portivita apa este cea de izvor sau apa plata cu un continut potrivit de minerale. Apa de la robinet si apa distilata nu sunt indicate, deoarece contin clor si posibile substante nocive, sunt lipsite de oxigen si altereaza gustul ceaiului.

Temperatura apei este, de asemenea, foarte importanta in prepararea unui ceai de calitate, care sa pastreze savoarea proprie si sa elibereze teina, vitaminele, uleiurile aromate, sarurile minerale, etc.
Fiecare tip de ceai, de la verde la negru trebuie infuzat cu apa fiarta pana la o anumita temperatura. Datorita prelucrarii mai delicate, ceaiul verde, de exemplu, are nevoie de o apa mai putin fiarta pentru a “scoate la suprafata” aroma perfecta. In schimb, prepararea ceaiului negru, complet oxidat are nevoie de apa fiarta pentru a-si pune in valoare aroma dulceaga caracteristica.

Durata de infuzare
La fel ca temperatura apei, timpul de infuzare difera de la fiecare tip de ceai in parte. In general, ceaiul verde, mai delicat trebuie lasat la infuzat pentru o perioada mai mica de timp, pe cand ceaiurile negre se lasa mai mult la infuzat. Evident, tipul de infuzare tine pana la urma si de gustul personal.

Tipul de ceai	Timpul pentru infuzat	Temperatura	Materialul indicat pentru ceainic
Ceai alb	3 minute	80°C – 85°C	sticla, portelan
Verde Japonez	1 – 2 minute	70°C – 80°C	sticla, ceramica
Verde Chinezesc	2 – 3 minute	80°C – 85°C	sticla, portelan
Oolong Light (Verde)	2 – 3 minute	85°C – 95°C	portelan, yixing
Oolong Heavy (Negru)	3 minute	95°C – 100°C	yixing
Negru cu frunze rupte	2 – 3 minute	95°C – 100°C	portelan
Negru cu frunze intregi	3 – 5 minute	95°C – 100°C	portelan
Pu-Erh	3 minute	100°C	yixing

• cand infuzia este gata, se acopera cu capacul; se ridica gaiwanul cu mana stanga, apuncand farfurioara; se trece in mana dreapta si se toarna intr-o carafa mica, miscand usor pozitia capacului si tinand gaiwanul cu degetul mare plasat pe capac si restul degetelor sustinand farfuria.
• daca frunzele sunt intregi si de buna calitate, se poate obtine si o a doua si a treia infuzie, imediat dupa prima.

Metoda gongfu dateaza din aceeasi perioada ca si metoda gaiwan. Se folosesc ceainice mici de ceramica nesmaltuita asezate in boluri intinse. Metoda este similara cu cea gaiwan, insa nu se recomanda a se folosi la prepararea ceaiurilor neoxidate datorita proprietatilor ceramicii cu proprietati izolatoare din care este facuta vesela.

Metoda japoneza

Chanoyu, ceremonia japoneza a ceaiului, este o traditie influentata de budismul Zen. Estetica ceremoniei presupune rafinament, simplitate, suavitate. La prepararea ceaiului se folosesc chadōgu (unelte de ceai) si matcha (ceai verde sub forma de pudra). Pasii ceremoniei: curatarea bolurilor, fierberea apei, servirea musafirilor cu dulciuri apoi prepararea ceaiului si servirea ceaiului: – in chawan (recipientul in care se serveste ceaiul) se pune pulberea de ceai (matcha); – peste matcha se toarna apa fiebinte si se amesteca bine folosind un pamatuf de bambus (chasen); – plecaciuni sunt schimbate intre gazda si musafir in momentul primirii bolului cu ceai; – musafirul ia chawanul cu man dreapta si il aseaza in palma stanga; apoi il roteste in sensul acelor de ceasornic de trei ori inainte sa soarba ceaiul; – cand musafirul a treminat de baut, trebuie sa laude cu voce tare ceaiul; – cu mana dreapta, el trebuie sa stearga chawanul in partea in care l-a atins cu buzele ; – chawanul este intors in sens invers acelor de ceasornic si inapoiat gazdei.

In mod traditional, ceremonia are loc in camere asternute cu tatami, iar gazda, fie ea barbat sau femeie, poarta chimono.

Metoda marocana

In Maroc, ceaiul reprezinta simbolul ospitalitatii si este preparat si servit de capul familiei sau de fiul sau cel mai mare. De cele mai multe ori se foloseste ceai verde (mai ales Gunpowder). Se pregatesc doua ceainice in acelasi timp si in fiecare se pun frunze de ceai; frunzele se clatesc cu apa fierbinte, care se scurge imediat. Peste ceaiul verde inmuiat se pune menta si relativ mult zahar, apoi se toarna apa clocotita. Dupa cateva minute, gazda sau cel care prepara ceaiul, amesteca si gusta bautura, adaugand zahar sau meta daca este necesar. Cand ceaiul este gata, gazda ridica ambele ceinice si toarna in pahare asezate pe o tava gravata de metal. Se sevesc trei infuzii, din ce in ce mai dulci; dupa a treia, este politicos din partea musafirului sa-si anunte plecarea.

Metoda englezeasca

Ceaiul este preparat urmand cu strictete urmatorii pasi:

• incalzirea ceainicului;
• adaugarea frunzelor de ceai, cate o lingurita pentru fiecare persoana si una in plus “pentru ceainic”;
• turnarea apei fiebinti, dar nu clocotite peste frunze si infuzarea timp de 3-5 minute;
• amestecarea continutului cu o miscare circulara a ceainicului.

Musafirilor li se pune la dispozitie si lamaie, lapte si zahar.

Metoda ruseasca

Ceaiul rusesc se prepara folosind un samovar.

• se prepara o infuzie concentrata de ceai intr-un ceainic;
• se toarna intr-o ceasca putin din ceaiul concentrat si se dilueaza cu apa calda din samovar.

Principalele tipuri de ceai

PRINCIPALELE TIPURI DE CEAI

TIPURILE DE CEAI

Clasificarea se face după mai multe criterii: gradul de oxidare a frunzelor, gradul de mărunţire a frunzelor, ţara de provenienţă, tipurile de aditivi, modul de servire, modul de comercializare etc. Cea mai cunoscută clasificare a ceaiului este cea după gradul de oxidare a frunzelor, conform căreia există 6 tipuri de ceai:

• ceai alb
• ceai galben
• ceai verde
• ceai oolong
• ceai negru
• ceai pu-erh

Ceaiul alb se prepară din mugurii şi frunzele foarte tinere ale plantei, uscate la soare, fără a fi supuse unui grad mare de oxidare. Puful alb ce rămâne pe frunze conferă plantei un aspect albicios, iar băutura rezultată este limpede, de culoare foarte deschisă.

Originile ceaiului alb sunt plasate, potrivit tradiției, în provincia chineza Fujian, frunzele provenind din soiul Da Bai (Marele Alb).

Varietăţi de ceai alb:

• Bai Hao Yin Zhen (Ace de argint): obținut numai din mugurii nedeschiși, cărnoși, fără defecte, acoperiți cu perișori albi; mugurii sunt culeși primăvara, pe timp uscat. Aceasta este cea mai scumpă varietate de ceai alb și este produs aproape in exclusivitate în provincia Fujian din soiul Da Bai.

• Bai Mu Dan/ Pai Mu Tan (Bujorul alb): ceai de calitate foarte bună, considerat a fi al doilea tip de ceai pe scara valorică dupa Yin Zhen; sunt culeși nu doar mugurii ci și primele două frunzulițe acoperite cu puf argintiu; la fel ca și Yin Zhen, este cules primăvara, niciodată pe timp ploios și numai după ce roua s-a evaporat complet de pe plante.

• Gong Mei (Sprâncenele onoarei): ceai alb de gradul trei, provenit mai ales din culturile soiului Xiao Bai.

• Shou Mei (Sprâncenele vietii lungi şi nobile): cules în urma ceaiurilor Yin Zhen și Bai Mu Dan; pentru că este recoltat mai târziu, compoziția sa constă din frunzuliţele tinere și mugurii rămași de pe urma recoltărilor anterioare. Gustul său este fructat, asemănător ceaiurilor oolong.

• Ceylon White (Ceai alb de Ceylon): ceai apreciat, produs în Sri Lanka; cultivat la altitudini situate între 2200 și 2500 m, cules manual și uscat la soare. În urma infuzării rezultă un lichid auriu cu gust delicat, având note de miere și pin.

• Darjeeling White (Ceai alb de Darjeeling): cultivat la 2000 m altitudine, ceaiul este recoltat și rulat manual, apoi uscat la soare. Culoarea sa este auriu pal, iar gustul suav și ușor dulce.

Ceaiul galben se obţine printr-un proces similar ceaiului verde, dar cu o fază mai înceată de uscare, frunzele fiind lăsate să se îngălbenească. Băutura obţinută are o culoare galben-verde, dar este diferită la gust şi miros atât de ceaiul alb cât şi de cel verde.

Varietăţi de ceai galben:

• Junshan Yinzhen (Acul de argint)
• Da Ye Qing (Frunza mare verde)
• Huang Tang (Supa galbenă)

Ceaiul verde

Ceaiul verde, unul din cele mai populare din lume, se obține prin uscarea frunzelor la maxim 2 zile după recoltare, astfel încât procesul de oxidare este oprit. Uscarea frunzelor se face la abur (metodă tradițională din Japonia) sau prin prăjire (metodă tradițională din China).

Varietăți de ceai verde:

Ceaiuri chinezești:

• Longjing (Fântâna Dragonului): varietate superioară de ceai; este cules și rulat manual, apoi prăjit uscat în tigaie.
• Gunpowder (Praf de pușcă): cunoscut și sub numele zhuchá. Frunzele sunt rulate sub formă de granule, asemănătoare cu cele de praf de pușcă.
• Bi Luo Chun (Melcul verde de primăvară): ceai foarte apreciat, asemănător ceaiului alb, cu gust floral-fructat.
• Chun Mee (Sprâncene prețioase): ceai mai acid și mai puțin dulce decât varietățile obișnuite.
• Hou Kui (Pașnicul suveran al maimuțelor): deosebit prin aspectul său, două frunze drepte flancând un mugure mare cu peri argintii.

Ceaiuri japoneze (ocha):

• Gyokuro (Roua de jad): planta de ceai este acoperită pentru a fi în umbră pentru aproximativ 20 de zile înainte de a fi culese frunzele, astfel încât ceaiul rezultat are o culoare de verde pal, iar gustul este unul dulceag.
• Kabusecha (ceai acoperit): preparat din frunze crescute tot la umbră, dar pentru un timp mai scurt decât în cazul ceaiului Gyokuro; are o aromă mai delicată decât Sencha.
• Sencha (decoct de ceai): este cel mai des întâlnit ceai în Japonia, iar numele descrie metoda de preparare. ceai japonez nefărâmițat, cu gust ierbos provenit din prima și a doua recoltă. Varianta Fukamushicha diferă prin timpul dublu de expunere la aburi a frunzelor ceea ce îi conferă o culoare mai închisă și un gust mai puternic.
• Tamaryokucha (ceai verde rotund) : un ceai verde cu aromă pătrunzătoare în tonuri de fructe de pădure, citrice și post-gust de migdale.
• Bancha: un ceai ușor inferior celui Sencha, obținut nu doar din frunze intregi ci și din resturi de crenguțe.
• Kamairicha (ceai la tigaie): ceai verde obținut prin prăjirea frunzelor după metoda chineazească și care nu are gustul amărui al ceaiurilor japoneze.
• Kukicha: ceai obținut din rămurele și codițe de ceai. Gustul său amintește de cel de nuci și de rooibos.
• Matcha (ceai pudră): pudră fină de ceai obținută din Tencha, cu un proces de cultivare foarte asemănător cu Gyokuro. Se folosește în special în ceremonia ceaiului, dar și la prepararea înghețatei sau a altor tipuri de deserturi pe post de colorant și aromă.
• Genmaicha (ceai amescat cu orez brun): este un amestec de ceai verde (Bancha sau Sencha) cu orez brun prăjit; uneori se adaugă și Matcha pentru a-i conferi o culoare mai plăcută.
• Hojicha (ceai copt): ceai verde (de obicei Bancha) copt pe cărbuni.
• Tencha (ceai măcinat): ceai verde crescut la umbră la fel ca Gyokuro, care nu este rulat după uscare și care se macină mai apoi pentru a obține ceaiul pudră matcha.
• Aracha (ceai verde crud): produs brut folosit la producția de Sencha și Gyokuro, ce conține toate părțile din planta de ceai.
• Shincha (ceai nou): primul ceai obținut din recoltă.
• Funmatsucha (ceai pudră instant): ceai măcinat folosit pentru a obține o băutură instant la fel ca și cafeaua instant. Se mai numește tokeru ocha (ceai care se topește).

Ceaiuri aromatizate:

• Jasmine: ceai verde impregnat cu parfum de iasomie; procedeul este originar din nordul Chinei și constă în așezarea alternativă a straturilor de ceai și flori, urmată de o a doua uscare a ceaiului după impregnare șî îndepărtarea florilor.
• Osmanthus: ceai obținut printr-o metodă similară cu cea de obținere a ceaiului Jasmine, cu flori de Osmanthus (un arbust asemănător măslinului).
• Ceai vietnamez cu lotus: florile de lotus Nelumbo nucifera sunt împănate cu frunze de ceai verde; ceaiul este lăsat astfel peste noapte pentru ca parfumul florii să intre în frunzele de ceai. Un alt procedeu este coacerea ceaiului împreună cu staminele de lotus.

Ceaiul oolong este un fel de ceai tradițional chinezesc, obținut prin maturarea frunzelor sub soarele puternic înainte de rularea lor.

În functie de numărul de zile care trece între recoltare și uscare, ceaiul oolong poate fi “fermentat” în proporție de 8 până la 85%, în funcție de varietate și de procesul de producție. Ceaiul oolong este popular în special în sudul Chinei și printre chinezii expatriați în Asia de Sud-Est datorită stilului de infuzare gongfu, originar din această zonă.

Gustul ceailui oolong variază mult în funcție de gradul de oxidare și varietate, de la dulceag cu aromă de fructe și miere, până la arome puternice de lemn și ceai copt. Cele mai faimoase soiuri de oolong provin din Munții Wuyi (nordul regiunii Fujian).

În ceea ce privește frunzele, acestea sunt rulate în două feluri: fie în spirale lungi, fie în biluțe mici cu codiță.  Numele oolong provine din Chineză și se traduce prin “Ceaiul dragonului negru”.

Varietăți de ceai oolong (clasificate în funcție de proveniență):

Munții Wuyi (Provincia Fujian, China)

• Da Hong Pao (Marea robă roșie) : ceai chinezesc foarte prețuit, unul din cele două tipuri de ceai oolong ce se regăsesc pe lista de “Ceaiuri Faimoase Chinezești”
• Shui Jin Gui (Țestoasa de aur)
• Tie Luohan (Călugărul de fier)
•  Bai Ji Guan (Pieptenul alb)
• Rou Gui (Cassia): ceai închis cu aromă puternică
• Shu Xian (Narcissus)

Provincia Fujinan, China

• Tie Guan Yin (Zeița de fier a milei): a doua varietate de oolong de pe lista de “Ceaiuri Faimoase Chinezești” și este foarte popular în China
• Huangjin Gui (Cassia de aur): seamănă cu varietatea Tie Guan Yin dar este mai aromat.

Provincia Guangdong, China

• Dan Cong (ceai din tulpină unică): varietate de ceaiuri cunoscută pentru abilitatea de a imita aromele și mirosurile diferitelor plante și fructe (flori de portocal, orhidee, grepfrut, migdală, floare de ghimbir etc)

Taiwan

• Dong Ding (Pisc înzăpezit): originar din muntele Dong Ding situat în Taiwan. Este un ceai rulat strâns cu aromă subtilă.
• Dongfang Meiren cha (Frumoasa orientală): ceai cu aromă fructată, culoare roșiatică și gust dulceag.
• Alishan cha: se cultivă în zona Alishan la altitudini de 1,000 – 1,400 m; există doar o scurtă perioadă pe parcursul cultivării când soarele este puternic, iar ceaiul rezultat este mai dulce și mai puțin astringent decât în cazul celelorlalte varietăți.
• Lishan: se cultivă în zona central-nordică din Taiwan și este similar cu Alishan (se cultivă la altitudine mare). Este considerat cel mai bun ceai din Taiwan.
• Pouchong/ Baozhong cha: foarte puțin oxidat, considerat câteodată drept un ceai verde; gustul său este floral, iar cele mai bune ceaiuri din această varietate au o aromă suavă de pepene galben.

Alte ceaiuri oolong:

• Darjeeling oolong: ceai Darjeeling (regiunea Bengal, India) produs după metoda chinezească
• Assam oolong: ceai Assam produs după metoda chinezească și ușor afumat la foc deschis
• Există și variante de oolong specifice altor țări: Vietnam, Thailanda, Indonezia, Kenya, Nepal

Ceaiul negru este numit de chinezi ceai roșu (Hongcha). Acest tip de ceai este obținut lăsând frunzele de ceai să se oxideze complet în mod natural înainte de a fi uscate. Frunzele sunt lăsate pentru început la uscat cel mult 18 ore în lădițe de lemn, apoi sunt rulate și întinse în încăperi umede și reci. Acest procedeu dă frunzelor culoarea neagră.

Ceaiul negru își păstrează aroma mai bine și timp mai îndelungat decât ceaiul verde. Infuzia are culoare roșiatică cu gust mai intens decât al ceaiurilor mai puțin oxidate, cu arome de migdale, flori sălbatice, fructe, malț.

In țările europene, această formă a ceaiului chinezesc este cea mai consumată.

Ceai chinezesc:

• Lapsang Souchong: originar din provincia Fujian; este un ceai negru afumat (uscat in fumul unor ace de pin arzand); aroma sa este puternica, asemanatoare mirosului unui foc de tabara.
• Keemun: ceai de culoare rosie-portocalie, cu aroma echilibrata de fructe si note de pin si flori; este un componet de baza al cunoscutului amestec English Breakfast.
• Dian Hong: ceai din provincia Yunnan, avand o proportie destul de mare de muguri aurii; cele mai fine ceaiuri din aceasta varietate dau un lichid oranj-auriu, dulceag si cu gust catifelat, deloc astringent; varietatile mai ieftine produc un lichid de culoare mai inchisa care pot fi foarte amare.

Ceai indian:

• Assam: ceai cultivat la nivelul marii; in urma infuziei rezulta un ceai tare, puternic aromat, cu gust de malt si culoare intensa. Se foloseste si in amestecurile English Breakfast, Irish Breakfast si Scottish Breakfast.
• Darjeeling: foarte apreciat, infuzia este limpede, de culoare deschisa, variind de la auriu la rosiatic; este un ceai floral, astringent, cu note fructate.
• Nilgiri: ceai foarte aromat, parfumat, savuros.
• Ceylon: gustul variaza in functie de regiunea de cultura; de obicei culoarea infuziei este intensa, maro-rosiatica, gustul aspru, intens aromat.

Amestecuri de ceai negru:

• Earl Gray: amestec de ceaiuri negre aromate cu ulei volatil de bergamota. Amestecul original continea ceai negru indian si ceai negru de Ceylon.
• English Breakfast: amestec variabil de ceai negru de Assam, Ceylon, Keemun. Gustul este intens, complex, aspru.
• Irish Breakfast: cel mai adesea este un amestec de ceaiuri negre foarte tari de Assam, mai rar intrand in componenta sa si alte varietati.
• English Afternoon: amestec de ceaiuri negre mai usoare decat cele folosite la ceaiurile Breakfast.
• Russian Caravan: amestec de ceai afumat Lapsang Souchong, ceai Keemun sau Yunnan; intre ingrediente se pot regasi si ceaiuri oolong.

Ceaiuri aromatizate:

• Earl Grey
• Rose Congou: ceaiul negru este lăsat la oxidat împreună cu flori de trandafir.

Ceaiul pu-erh  este făcut dintr-un soi vechi de Camellia sinensis cu frunza mare (de dimensiunea unei palme). Denumirea provine de la târgușorul Pu-erh din provincia Yunnan, unde comerțul cu acest fel de ceai inflorea în vremea dinastiei Tang (618 – 907). Este singurul tip de ceai care se imbunătățeste pe măsură ce se învechește; de fapt, un ceai pu-erh de bună calitate se obține printr-o învechire de cel puțin câțiva ani. Ceaiul pu-erh este disponibil în diferite stadii de oxidare iar procesarea presupune de obicei și comprimarea frunzelor în diferite forme. Există doua categorii principale în care poate fi impărțit acest tip de ceai:

• sheng – deloc sau foarte puțin oxidat înainte de a fi presat în diverse forme ;
• shu – oxidat, mult sau puțin, apoi comprimat sau lăsat în forma liberă (necomprimată).

Ceaiul sheng neînvechit este de multe ori considerat o varietate de ceai verde, iar ceaiul pu-erh shu și cel sheng învechit sunt considerate ceaiuri negre.

Cele mai bune ceaiuri sunt cele din frunze culese din copaci sălbatici bătrâni, uscate la soare și prelucrate manual.

Ambele tipuri de ceai se depozitează in locuri răcoroase, ventilate și uscate, ferite de lumina soarelui unde stau la oxidat vreme de mai mulți ani, gustul catifelându-se în urma acestui proces. Ceaiul shu necesită 15 ani pentru a atinge calitatea sa cea mai bună, iar cel sheng devine mai bun an după an dacă este păstrat în condiții potrivite.

Frunzele uscate ce ceai sunt maroniu roșiatice; infuzia este limpede, are culoare roșiatică și un gust puternic, cu atât mai catifelat cu cât ceaiul este mai vechi. Caracteristicile frunzelor uscate și ale infuziei diferă în funcție de vârsta și de forma în care frunzele au fost păstrate (comprimate sau nu).

Sursa: wikipedia.org

Crema de albusuri

CREMA DE ALBUSURI

Ingredinete:

• 4 albusuri
• 200 grame zahar
• 100 ml apa

Mod de preparare:

• Se pun zaharul si apa intr-un vas si se amesteca bine.
• Se pune vasul pe foc, se aduce la punctul de fierbere, apoi se micsoreaza flacara si se fierbe inca 30-35 minute la foc moderat, pana cand se obtine un sirop legat. Corectitudinea legarii siropului se testeaza picurand cu lingura 2-3 stropi intr-un pahar cu apa rece. Daca raman intregi, nu se imprastie si formeaza un bob moale la atingere, siropul este gata. Daca insa picaturile se imprastie in apa, se mai lasa vasul sa fiarba si se incearca din nou. Se mai poate incerca corectitudinea legarii siropului turnand cateva picaturi de sirop pe o farfurie rece. Daca nu se imprastie , ci formeaza o coarda intre degetul mare si aratator, siropul este corect legat.
• Se bat albusurile spuma cu ajutorul unui mixer, adaugandu-se un varf de cutit de sare (circa 2 grame).
• Apoi se adauga, cate putin, siropul fierbinte, insa nu clocotit, peste spuma de oua si se bate aproximativ 10 minute. Se va obtine o crema densa, lucioasa, foarte rafinata, ideala pentru decorarea prajiturilor.

 

 

 

Cartofi grecesti la cuptor cu bacon si parmezan

CARTOFI GRECESTI LA CUPTOR CU BACON SI PARMEZAN

CROCANTI LA EXTERIOR, FRAGEZI LA INTERIOR

CARTOFI GRECESTI LA CUPTOR CUBACON SI PARMEZAN

Ingrediente:

• 1 lingurita ulei de masline extravirgin
• 100 grame bacon feliat
• 1kg cartofi
• 50 grame parmezan Parmigiano Reggiano
• 2 catei de  usturoi tocat
• 1 legatura patrunjel verde fin tocat
• sare si piper negru macinat

Mod de preparare:

• Se curata cartofii, se spala si se taie cubulete, apoi se pun intr-o oala mare. Se umple oala cu apa , cat sa aco[ere cartofii si se fierb 15-20 de minute sau pana cand cartofii se inmoaie. Se scurg de apa si se lasa sa se raceasca.
  
• Se taie baconul suvite subtiri si se prajeste intr-o tigaie unsa cu ulei de masline pana devine auriu si crocant. Se transfera baconul pe o farfurie pe care se pune prosoape de hatie absorbanta si se lasa sa se scurga de grasime. 
• Se pun cartofii intr-o tava de copt unsa cu ulei de masline, se condimenteaza cu sare, piper negru macinat si usturoi tocat si se introduce tava in cuptorul preincalzit la 200 grade C. Se coace timp de 30-40 de minute sau pana cand cartofii devin aramii si crocanti la exterior.
• Se portioneaza in farfurii individuale, se pun feliute de becon deasupra, se presara parmezan ras si se asezoneaza cu patrunjel verde tocat.
• Se servesc calzi.

Crete Island – Feeling of Freedom

CRETE ISLAND – FEELING OF FREEDOM

Feeling of freedom, azure water, beautiful beaches, welcoming bays … and most important … truly admirable people … this is Crete, the country of Mediterranean Diet !