Carbohidratii

 CARBOHIDRATII

Carbohidratii reprezinta sursa principala de energie a organismului si cea mai usor de obtinut. Se gasesc in natura sub forma de carbohidrati simpli si complecsi. Moleculele de carbohidrati contin carbon, hidrogen si oxigen si sunt sintetizate in plante prin procesul de fotosinteza sau in corpurile animale in procesul de glucosinteza.

TIPURI DE CARBOHIDRATI

Carbohidratii de clasifica dupa complexitatea formulei chimice, si dupa raspunsul insulinic pe care il produc in organism. In momentul cand in organism patrund carbohidrati, pancreasul secreta insulina, hormon cu rol complex de transport al substantelor nutritive si de reglare a nivelului de zahar din sange. Aceasta capacitate de a genera un raspuns insulinic este masurata prin indicatorul numit indice glicemic.

1. CARBOHIDRATII SIMPI – sunt compusi din 1 sau 2 molecule de zahar care sunt descompuse in glucoza si dau un impuls rapid de energie, care insa dispare la scurt timp, ca urmare a digestiei rapide. In timpul digestiei, toate glucidele sunt descompuse in glucoza inainte de a putea patrunde in fluxul sanguin, unde insulina ajuta ca glucoza sa se absoarba in celulele corpului. O anumita cantitate de  glucoza este depozitata ca glicogen in ficat si muschi pentru o utilizare ulterioara, iar glucoza suplimentara, este depozitata sub forma de grasime.

Carbohidratii simpli se clasifica in:

Monozaharidele sunt cei mai simpli carbohidrati, formati dintr-o singura molecula, cunoscuti si ca zaharuri, utili in recuperearea imediat de dupa efort.

• Glucoza (dextroza), este forma care se gaseste in sange; se gaseste in mod natural in alimente. In sangele omenesc circula aproximativ 5 grame de glucoza, deci o cantitate relativ mica. Glucoza rezulta din digestia celorlalte forme de carbohidrati mai complecsi (amidon, maltodextrina). Aceasta se mai obtine din glicogen (mai multe molecule de glucoza legate intre ele ca rezerva de energie in ficat si muschi), din aminoacizi (prin catabolismul aminoacizilor din dieta sau ai celor musculari) si trigliceride (din grasimi- gluconeogeneza- fabricarea de glucoza atunci cand este nevoie de ea).
• Fructoza (levuloza) este zaharul care se gaseste in fructe si miere, este cel mai dulce dintre zaharuri. Totusi, fructoza nu are nevoie de insulina pentru a fi metabolizata, avand deci un indice glicemic redus. Aceasta caracteristica a dus la promovarea alimentelor cu fructoza (marketate ca “fara zahar”) desi are aceeasi valoare calorica si poate afecta grav metabolismul atunci cand este consumata in exces.
• Galactoza – nu se gaseste sub forma libera, dar combinata cu glucoza formeaza lactoza, continuta in laptele dulce.

Dizaharidele reprezinta combinatia intre doua monozaharide, dintre care adesea una este glucoza.

• Sucroza sau zaharul alimentar, este format din fructoza si glucoza, este cel mai intalnit dintre glucidele simple, prezent in miere, sfecla de zahar, trestia de zahar, sirop de artar, usturoi.
• Lactoza apare in mod natural in lapte si este cel mai putin dulce dintre zaharuri. Intoleranta la lactoza este o stare in care enzima specifica pentru digestia lactozei, lactaza, nu este prezenta in cantitati suficiente in sistemul digestiv uman. De aceea la multi oameni consumul de lapte dulce este urmat de balonari, diaree, probleme digestive. Toate acestea pot fi evitate prin consumul de lactate fermentate, cum este iaurtul.
• Maltoza este formata din doua molecule de glucoza, sau prin descompunerea prin digestie sau fermentatie a altor glucide mai complexe. Sursele de maltoza sunt cerealele, semintele incoltite, berea

Glucidele simple sunt utile omului in foarte putine situatii (dupa efort intens, de exemplu), in rest, excesul lor in alimentatie fiind o sursa importanta pentru grave probleme de sanatate, de la diabet la ateroscleroza si de la lipsa de energie la cancer.

Inclusiv fructele si legumele sunt carbohidrati simpli, avand la baza zaharuri, desi acestea sunt total diferite de cele din compozitia prajiturilor, de exmplu. Fibrele din fructe si legume modifica modul in care organismul proceseaza zaharul si incetinesc digestia, semanand tot mai mult ca modalitate de actiune cu carbohidratii complecsi.

Glucidele simple care trebuie eliminate din dieta oricarei persoane sunt: sucurile racoritoare, bomboanele, siropurile artificiale, zaharul, orezul, painea si pastele albe, cartoful (care este din punct de vedere tehnic un carbohidrat complex dar care actioneaza in organism mai degraba ca un carbohidrat simplu, produsele de patiserie si deserturile.

2.CARBOHIDRATII COMPLECSI – sunt considerati buni deoarece organismul are nevoie de o perioada mai indelungata de timp pentru a-i descompune. Sarcina glicemica a acesotra este mai mica ceea ce inseamna ca se vor elibera cantitati mai mici de zaharuri dupa ce se va consuma o portie consistenta.

Polizaharidele: cunoscute si drept carbohidrati complecsi (deoarece sunt formate din mai multe molecule mai simple combinate), polizaharidele ar trebui sa constituie cea mai mare parte a carbohidratilor din alimentatie. Legaturile complexe fac digestia mai lenta si deci asigura suportul energetic pe perioade mai lungi de timp, nefavorizand depunerea de grasime. Amidonul reprezinta forma sub care plantele in general stocheaza carbohidratii. Se gaseste in grau, orez, cartofi, legume. Pentru a se absorbi, polizaharidele sunt scindate in intestin in monozaharide. Si excesul de carbohidrati complecsi poate crea probleme, atat prin excesul cronic (obezitate) cat si prin excesul acut, cand pot fermenta in sistemul digestiv. Glicogenul face parte din carbohidratii complecsi si este sintetizat in organism pentru a asigura depozitele de glucide. Carbohidratii din alimentatie sunt descompusi in glucoza, care apoi este recombinata formand glicogenul, care este depozitat in muschi si ficat.

3. CARBOHIDRATII GREU DIGERABILI – FIBRELE ALIMENTARE

Fibrele alimentare sunt o categorie de carbohidrati proveniti din alimentele de origine vegetala: fructe, legume, cereale integrale. Acesti carbohidrati nu pot fi atacati si digerati de enzimele din tubul digestiv. Ele ajuta la stimularea digestiei, reducerea nivelului de colesterol in sange, prevenirea cancerului de colon si controlarea glicemiei. Fibrele alimentare sunt pe post de balast, care se elimina odata cu celelalte reziduuri rezultate din procesul de digestie si de fermentatie intestinala.

Fibrele se impart in doua mari categorii:

• Fibrele insolubile (celuloza si lignina) au o putere mare de absorbtie si se umfla ca un burete dupa ce ajung in intestin. Ele joaca un rol important in constituirea bolului fecal si in reglarea digestiei.
• Fibrele solubile (pectina și hemiceluloza) nu ajuta atat de mult la trecerea alimentelor prin intestin, ci previn sau reduc absorbtia unor substante in torentul sangvin: retin intrarea glucozei in sange, fapt important pentru diabetici si reduc nivelul de colesterol. Cand se dizolva in apa, acest tip de fibre formează o substanta gelatinoasa. Fibrele solubile se găsesc în cantitati mari in ovaz, mazare, fasole, mere, citrice, morcovi, orz si in semintele de psyllium.

Cantitati de fibre la 100 g produs alimentar : mere 1,42 g, pere 2,44 g, cartofi 2,51 g, varză 2,8 g, pâine neagră 5,11 g, mazăre 6 g, tărâțe 4,4 g. Necesarul de fibre alimentare este de 20-30 g/zi.

Lipsa de fibre din alimentatia zilnica, asociata cu sedentarismul, constituie cea mai frecventa cauza a constipatiei cronice, iar aceasta, la randul ei, determina modificarea microflorei intestinale si conduce la o maărire a timpului de tranzit intestinal. Sub actiunea microflorei modificate din cauza lipsei de fibre, in colon se formeaza resturi de putrefactie care contin compusi carcinogeni. Prezenta fibrelor face ca volumul fecal sa fie mai mare iar timpul de tranzit intestinal sa fie mai redus, ceea ce scade sansele substantelor mutagene, cancerigene, de a actiona asupra epiteliului intestinal.

ALEGEREA CARBOHIDRATILOR COMPLECSI ESTE O PROBLEMA DE SUBSTITUTIE:

• Orezul brun va inlocui orezul alb. Acesta este o sursa de  carbohidrati cu digestia lenta, care furnizeaza un sentiment de plenitudine de lunga durata.
• Paste din grau integral pot inlocui pastele simple din faina alba, fiind, de asemenea, o foarte buna sursa  de carbohidrati cu digestie lenta, deoarece sunt facute din cereale integrale.
• Pianea „100% faina integrala”, cu seminte adaugate, poate inlocui painea alba din faina rafinata, care are in compozitie si aditivi alimentari (bromat de potasiu, cisteina, glutationul, dextroza sau sulfatul de sodiu).
• Fulgii de cereale, integrale (bob intreg) precum grau, ovaz, hrisca, orz, porumb vor inlocui la micul dejun cerealele  instant, rafinate, procesate, care contin si cantitati mari de zahar, uleiuri nocive, coloranti si aditivi pericolosi pentru snatate.
• Fasolea, in special cea neagra, lintea, soia, nautul si legumele sunt digerate lent in corpul uman si nu sunt doar polizaharide. Ele au cantitati mari de fibre care ajuta la digestie lenta, ca atare sunt alimente care trebuie sa faca pate dintr-o dieta sanatoasa.
• Legume cu frunze verzi , precum spanacul, conopida, varza si broccoli sunt, de asemenea, carbohidrati complecsi.
• Nuci , smochine, stafide si seminte comestibile sau fructe proaspete, cum ar fi afine, mere, avocado, caise, capsuni, prune uscate, grapefruit a sunt alte glucide complexe care ar trebui introduse in alimentatia zilnica, inlocuind cu succes dulciurile rafinate din cofetarii si patiserii, care contin foarte multi conservanti si aditivi alimentari.

 

 

Apa hidratanta cu bile inghetate din pepene

APA  HIDRATANTA CU BILE INGETATE DIN PEPENE

In zilele toride de vara hidratarea este foarte importanta, deoarece organismul pierde in aceasta perioada multa apa prin propriul proces de reglare a temperaturii corpului si a tensiunii.

Corpul uman este alcatuit 70% din apa, astfel ca fiecare dintre noi ar trebui sa consume suficienta  apa incat sa ajunga la necesarul zilnic de apa de care organismul lor are nevoie pentru a functiona normal. Fiecare 10 kg din greutate impun 330ml apa, adica 33ml per kilogram. Astfel, fiecare dintre noi isi poate calcula usor necesarul zilnic de apa, inmultind 33 cu greutatea sa.

Lichidul care hidrateaza perfect este apa.  Chiar daca apa minerala nu este recomandata de nutritionisti, in zilele toride, aceasta se bucura de un avantaj fata de cea plata: reface stocul de minerale care este eliminat prin transpiratie. Mai mult, un alt avantaj al apei minerale este ca poate fi consumata mai ales in timpul curelor de slabit, intrucat reduce apetitul. Prin urmare, un pahar de apa minerala in cursul unei zile calduroase este mai mult decat binevenit, cu conditia sa nu se consume exclusiv apa minerala.

Pentru diversitate, o varianta ideala pentru hidratare este apa minerala cu bile inghetate din pepene. Pepenii, atat cel verde, cat si cel galben, au o mare actiune hidratanta si diuretica, cu un continut de peste 90% apa, fiind totodata foarte bogati in nutrienti si saraci in calorii.

 

Ingrediente:

• diverse sortimente de pepene
• frunze de menta
• lamaie
• apa minerala sau plata

Mod de preparare:

• Se taie fiecare pepene transversal si se scot semintele.
• Cu ajutorul unei lingurite pentru scobit fructe se formeaza bile din miezul de pepene.
• Se aseaza bilele pe o tavita tapetata cu hartie pergament si se introduc la congelator pentru cateva ore  sau pana se ingheata complet.
• Se pun bile inghetate in pahare, se adauga zeama de lamaie, apoi se umplu paharele cu apa minerala sau plata si se orneaza cu frunze de menta.

Dictionar de nutritie – Litera Z

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA  Z

• Zahăr invertit

  Zahărul invertit este un amestec de zahăr (glucoză) şi zahăr din fructe (fructoză). Datorită fructozei, zahărul invertit are o putere de îndulcire mai mare decât zahărul de masă şi este prezent în miere şi fructe dulci.

• Zinc

  Zincul face parte din grupul oligoelementelor şi este utilizat ca o componentă de stocare a insulinei, pentru întărirea sistemului imunitar şi ca activator al enzimelor şi hormonilor. Pentru a preveni deficitul de zinc, acesta ar trebui să fie luat zilnic. Surse bune se găsesc în carne (de vită, de porc, pasăre), ouă, lapte, brânză şi boabe întregi de cereale.

  http://www.kaufland.ro

 

Dictionar de nutritie – Litera X

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA X

• Xilitol

  Xilitolul este un alcool din trestie de zahăr, rezistent la căldură şi este folosit ca un îndulcitor natural în produsele alimentare. Are acelaşi gust ca şi zahărul, dar, cele 2,4 kcal/g reprezintă numai jumătate din caloriile oferite de acesta şi este recomandat diabeticilor.

Dictionar de nutritie – Litera V

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA V

• Vegetarian

  Dietele vegetariene descriu o formă de alimentaţie, în care sunt consumate cel mai mult alimente de origine vegetală şi produse provenite de la animale vii (lapte, brânză, ouă). Carnea şi peştele sunt evitate. Există o distincţie între dieta ovo-lacto-vegetariană (se consumă lapte şi produse lactate, ouă) şi dieta lacto-vegetariană (se consumă lapte şi produse lactate, dar nu şi ouă). Chiar şi veganii care mănâncă doar alimente nefierte, fac parte din grupul de vegetarieni.

• Vitamine

  Vitaminele sunt substanţe organice şi esenţiale care nu oferă organismului energie, dar sunt indispensabile pentru menţinerea funcţiilor vitale în corp. Vitaminele care nu pot fi sintetizate de organism (cu excepţia vitaminei D), trebuie să fie în mod regulat incluse în dietă.

  Vitaminele sunt implicate în multe procese metabolice, consolidarea sistemului imunitar şi sunt esenţiale pentru stabilirea substanţei corpului. Ele pot fi împărţite în vitamine hidrosolubile (vitamina C, vitaminele B) şi liposolubile (vitaminele A, D, E, K). Aceastea din urmă pot fi stocate de către organism în depozitele de grăsime.

• Vitaminele B

  Din grupul vitaminelor B fac parte vitamina B1, B2, niacina, acid pantotenic, vitamina B6, biotina, acidul folic şi vitamina B12. Acestea joacă un rol important în procesele metabolice şi pentru sistemul nervos. Din moment ce toate vitaminele B sunt solubile în apă, organismul nu le poate stoca şi, prin urmare, ele trebuie să fie consumate în mod regulat. Surse bune de vitamine B sunt cerealele integrale, leguminoasele, drojdia, laptele şi produsele lactate, carnea, salatele şi varza.

Dictionar de nutritie – Litera U

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA U

• Ultrapasteurizare

  Procedurile folosite prin ultrapasteurizare au ca rol conservarea laptelui. Laptele preîncălzit trebuie trecut, în câteva secunde, de la o temperatură de 135° C la una de 150 ° C, astfel încât să se distrugă toate microorganismele dăuntoare organismului uman. Laptele astfel rezultat poate fi apoi stocat nedeschis şi fără a fi refrigerat, cel puţin şase săptămâni.

Dictionar de nutritie – Litera T

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA  T

• Taninuri

  Taninurile se numără printre acizii fenolici, un grup de substanţe vegetale secundare. Se găsesc, de exemplu, în struguri. Taninurile inhibă oxidarea vinului, prelungind astfel perioada de depozitare şi furnizându-i nota aspră de sec. De asemenea, ceaiul verde şi negru conţin taninuri.

• Tiamina

  Tiamina este un alt nume pentru vitamina B1 şi joacă un rol important în metabolismul glucidelor şi buna funcţionare a nervilor. Deficienţele se manifestă prin lipsa poftei de mâncare şi pierderea în greutate, slăbiciunea musculară, problemele cardiace şi dificultatea în concentrare, labilitatea emoţională şi iritabilitatea. Concentraţiile ridicate de B1 se regăsesc în carnea de porc slabă, boabe întregi de cereale (în special fulgi de ovăz), ton, cartofi şi legume.

• Tip de făină

  Gradul de extracţie al făinii reprezintă cantitatea de produs finit obţinută din 100 kg grâu, şi este cel care ajută la stabilirea tipurilor de făină. Odată cu mărirea gradului de extracţie al făinii, pe lângă creşterea conţinutului ei mineral, creşte şi cel de proteine, grăsimi, celuloză şi vitamine. De asemenea, făina capătă o culoare mai închisă.

• Tocoferol

  Tocoferolul este un alt nume pentru vitamina E. Datorită solubilităţii sale, organismul poate stoca vitamina în depozitele de grăsime. Efectul său antioxidant protejează organismul de la dăunătoarele atacuri ale radicalilor liberi împotriva oxidării şi stabilizează membranele celulare. Furnizori buni de vitamina E sunt legumele, seminţele de floarea soarelui şi nucile.

Dictionar de nutritie – Litera S

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA S

• Salmonella

  Grupul Salmonella este împărţit în două specii: febra tifoidă şi paratifoidă şi virusul enterită. Febra tifoidă şi paratifoidă provoacă o boală infecţioasă acută sistemică, iar enterita-Salmonella provoacă dizenterie. Acestea sunt deosebit de periculoase, în special pentru grupurile cu risc, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă sau persoanele cu imunitate scăzută.

  Sursele de infecţie cu enterită sunt, în special, produsele de pasăre şi ouăle. Salmonella poate fi ucisă prin încălzire la 100 ° C. Infecţiile cu Salmonella sunt printre bolile ce trebuie obligatoriu declarate.

   

• Sare de bucătărie

  Sarea, sau clorura de sodiu, aceasta fiind denumirea ei chimică, este utilizată pentru asezonarea produselor alimentare. Doar 6 grame pe zi sunt suficiente pentru a satisface nevoile unui adult. Consumul real de sare este de 9 grame pe zi, depăşind, în mod semnificativ, recomandările.

  Mai presus de toate, alimentele semipreparate, cum ar fi brânza, cârnaţii şi pâinea conţin, de obicei, sare în exces. Acest aport excesiv poate provoca hipertensiune arterială persoanelor sensibile

   

• Secară

  Secara face parte din genul de Poaceae şi se foloseşte la produsele alimentare şi hrana animalelor. Ea este caracterizată de tulpini lungi de 65 la 200 cm şi spic de 5 până la 20 cm. Acesta din urmă are formă de pătrat şi, în sezonul de înflorire, se desprinde uşor. Are o lungime de 5 până la 9 mm şi este de culoare verde albăstruie. Cu secara de iarnă se obţin rezultate mai bune decât cu secara de vară – deoarece se cultivă mai uşor.
• Seleniu

  Seleniul este un mineral şi, prin urmare, face parte din grupul oligoelementelor. Aportul de seleniu este, în principal, asimilat din carne, peşte şi ouă. În plus, se găseşte şi în brânzeturi, cereale şi leguminoase. Deficienţa poate fi resimţită, de exemplu, prin aritmii cardiace. În doze mari, seleniul este foarte toxic.
• Serotonina

  Serotonina este cunoscută popular ca hormonul „fericirii“, un nivel de serotonină uşor ridicat creşte bunăstarea. Este un neurotransmiţător în sistemul nervos central şi este implicat, printre altele, la apariţia senzaţiei de foame şi de saţietate şi reglarea ritmului somnului. În industria farmaceutică, serotonina este utilizată în tratamente pentru migrenă şi pentru grăbirea vindecării plăgilor. Precursori ai serotoninei se găsesc în multe fructe tropicale.
• Sorbitol

  Aditivul alimentar sorbitol este utilizat în industria alimentară pe post de îndulcitor şi agent de umezire. Acesta este adecvat în special pentru diabetici. Ca agent de umezire, sorbitolul protejează de uscare o mare varietate de produse (de exemplu prăjituri, pastă de dinţi, muştar). Sorbitolul este, de asemenea, prezent în multe fructe, în special cele uscate având un conţinut ridicat. Consumul excesiv de sorbitol poate produce efecte laxative
• Subponderalitate

  Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, subponderalitatea se referă la un Indice de Masă Corporală mai mic de 18,5. Cu toate acestea, clasificarea subponderalităţii variază în funcţie de formula folosită pentru calculare. Trebuie menţionat faptul că a fi subponderal nu este întotdeauna asociat cu malnutriţia, ci poate exista, de asemenea, din cauza predispoziţiei genetice.

  Cei care refuză să se alimenteze sau reduc cantitatea de alimente pentru a slăbi, se predispun unor riscuri de sănătate şi promovează dezvoltarea de boli secundare. Subponderalitatea poate fi, de asemenea, un semn de anorexie (a se vedea anorexia nervoasă).

   

• Suplimente alimentare

  Suplimentele alimentare conţin una sau mai multe elemente nutritive într-o formă concentrată (de exemplu vitamine, minerale şi oligoelemente), dar oferă mai puţină energie. Ele sunt disponibile sub formă de comprimate, capsule sau drajeuri şi sunt destinate să completeze dieta. Suplimentele alimentare nu sunt medicamente.

  În mod normal suplimentele alimentare sunt pentru persoanele sănătoase, cu o alimentaţie variată, dar nu neapărat. Cu un regim alimentar echilibrat, organismul primeşte toate substanşele nutritive de care are nevoie. Prin urmare, o doză suplimentară de substanţe nutritive, de obicei, nu este necesară.

• Supliment nutritiv

  Suplimentele nutritive sunt produse dietetice, ce pot înlocui aportul de elemente nutritive şi energetice, care sunt ingerate printr-o dietă normală. Ele sunt disponibile în formă lichidă şi sub formă de pulbere pentru a fi amestecate. Cele mai multe astfel de suplimente nutritive sunt utilizate pentru alimentaţia bolnavilor sau pentru a pierde în greutate.

• Supraponderalitate

  Prin supraponderalitate se înţelege, în conformitate cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, un Indice de Masă Corporală cuprins între 25,1 şi 30. Obezitatea începe de la un Indice de Masă Corporală de 30 şi creşte în mod substanţial riscul de boli metabolice şi cardiovasculare, artrită precum şi hipertensiune arterială. Persoanele afectate ar trebui să urmărească o pierdere în greutate.

 

Dictionar de nutritie – Litera R

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA R

• Radicali (liberi)

  Radicalii sunt molecule înalt reactive cu un electron liber. Pot ajunge în corpul uman prin raze UV sau raze X, căldură extremă şi fum de ţigară. Atunci când radicalii au fost expuşi la radiaţii ionizante (de exemplu, au venit în contact cu substanţe radioactive), ei pot, de asemenea, să fie ingeraţi din alimente.

  Radicalii sunt importanţi pentru multe procese biologice, dar pot contribui de asemenea la deteriorarea celulelor. În cel mai rău caz, aceste duc la cancer, ateroscleroză sau alte boli.

• Regim alimentar de reducere

  Regim alimentar de reducere (a se vedea dietă), indică o formă de alimentaţie, prin care se doreşte scăderea în greutate a organismului. Acest lucru se face printr-un regim alimentar în care aportul energetic ingerat este mai mic decât consumul de energie.

• Retinol

  Vitamina A este descompusă de organism în retinol, acesta fiind stocat în ficat şi eliberat atunci când este necesar. Retinolul are efecte semnificative asupra formării şi maturizării celulelor roşii în măduva osoasă.

• Riboflavina

  Riboflavina este de asemenea cunoscută sub numele de vitamina B2 şi este se găseşte atât în produsele alimentare de origine animală cât şi vegetală. Vitamina B2 este stabilă la căldură, dar devine inactivă sub influenţa luminii (de exemplu, la utilizarea laptelui în flacoane din sticlă). Vitamina B2 este implicată în diverse reacţii metabolice ale organismului uman şi ajută, de exemplu, la descompunerea aminoacizilor, acizilor graşi şi carbohidraţilor.

 

Dictionar de nutritie – Litera P

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA P

• Pectine

  Pectinele sunt polizaharide de natură necelulozică, aflate în structura peretelui celular al plantelor şi fac parte din grupul susbstanţelor hidrofile. Sunt utilizate ca aditiv alimentar (E 440) în producţia de maioneză, gem, dulceaţă sau a alimentelor cu conţinut scăzut de calorii. În gospodării, pectina este utilizată în principal la pregătirea gemurilor sau conservelor. Ea poate avea caracteristici diferite faţă de gelatină

• Peptide

  Peptidele pot fi împărţite în oligo- şi polipeptide. Oligopeptidele sunt formate din până la zece aminoacizi alăturaţi, în timp ce polipeptidele sunt formate din peste zece aminoacizi alăturaţi. Combinaţia de circa 100 de aminoacizi legaţi între ei se numeşte proteină. Oligopeptidele sunt conţinute în enzime, care sunt implicate în metabolizare, detoxifiere şi procesele de transport.

• Peşte

  Peştele conţine proteine de calitate superioară şi acizi graşi esenţiali pe care organismul uman nu îi poate produce (Omega-3). Dacă mâncaţi suficient peşte, organismul este bine aprovizionat cu vitamine şi minerale esenţiale – mai ales cu iod. Peştele este, aşadar, o componentă valoroasă a unei alimentaţii echilibrate şi sănătoase.

  Peştele proaspăt se recunoaşte printre altele şi după miros. Ochii trebuie să fie umpluţi un lichid limpede şi strălucitor. Pielea de peşte nu ar trebui să fie uscată, iar branhiile ar trebui să fie de culoare roşie şi nelipicioase.

• Polifenoli

  Polifenolii sunt fitochimicale cu proprietăţi antiseptice şi dezinfectante, acţionând împotriva microbilor. Se regăsesc în frunzele, fructele şi seminţele plantelor şi sunt o măsură de protecţie împotriva paraziţilor. Polifenolii includ şi taninurile, care se regăsesc în principal în bere, leguminoase, ceai şi vin roşu.

• Polizaharide

  Polizaharidele sunt compuse din mai multe molecule de monozaharide, ca de exemplu amidon, celuloză sau chitină. Fac parte din subclasa de carbohidraţi şi sunt compuse dintr-o varietate de zaharuri simple. Sunt slab sau deloc solubile în apă.

  Polizaharidele sunt descompuse mai întâi de către organism în monozaharide, adică zaharuri simple. În acest fel, ele asigură corpului un aport energetic continuu şi reduc apetitul de mâncare exagerat.

• Potasiu

  Potasiul joacă un rol crucial în buna funcţionare a nervilor şi enzimelor. Asigură funcţionarea presiunii osmotice şi este tonic muscular. Un deficit de potasiu poate duce la grave tulburări electrolitice şi a activităţii cardiace. Surse bune de potasiu sunt în principal alimentele vegetale, cum ar fi leguminoasele, cartofii şi bananele.

• Potenţiatori de aromă

  Potenţiatorii de aromă servesc la consolidarea, sublinierea sau înlocuirea unui gust deja existent al unui produs. Aroma naturală a potenţatorului este neutră sau foarte slabă. Glutamatul este cel mai popular potenţiator de aromă, dar acesta poate provoca, în concentraţii mari, dureri de cap şi greaţă.

• Prebiotic

  Prebiotice sunt produsele în care se adaugă fibrele alimentare (de exemplu de inulină sau oligofructoză). Ele ajung nedigerate în intestinul gros, caz în care contribuie la dezvoltarea bacteriilor probiotice şi le protejează pentru a nu fi distruse de acidul gastric. Este recomandabil să vă asiguraţi că, în afară de prebiotice, au fost utilizate şi probiotice.

• Probiotic

  Alimentele probiotice, cum ar fi iaurtul, conţin de bacterii de cultură. Acestea includ, de exemplu, bacterii lactice sau bifidobacterii, care sunt rezistă acizilor biliari şi sunt gastrorezistente. Astfel, pot acţiona cu uşurinţă în intestinul gros, având proprietăţi benefice.

• Produse avantajoase

  Termenul „Convenience“ provine din limba engleză şi înseamnă „avantajos“. Termenul „Produse avantajoase” descrie alimentele care pot fi preparate simplu, uşor şi rapid – cele mai multe necesită numai o scurtă perioadă de încălzire înainte de sevire. Acestea includ, de exemplu, alimente congelate, mâncăruri gătite, conserve, produse pentru microunde, amestecuri de copt şi budinci instant.

• Produsele alimentare designer

  Produsele alimentare designer se referă la produsele alimentare care, în plus faţă de valoarea lor nutritivă şi gust, oferă un avantaj suplimentar în ceea ce priveşte sănătatea şi bunăstarea. Designer vor fi adăugate la produsele alimentare a anumitor substanţe pentru a îmbunătăţi sistemul imunitar al organismului, efect preventiv şi de a îmbunătăţi starea de bine. Produse lactate probiotice, băuturile electrolitice pentru sportivi, sau băuturile ACE cu alimente omega-3 şi acizi graşi, fortificate, sunt produse alimentare de designer.

• Proteine

  Proteinele sunt substanţe nutritive principale şi sunt compuse din aminoacizi. Ele sunt elementele constitutive ale organismului nostru şi sunt necesare, printre altele, pentru formarea muşchilor. Enzimele, o mare parte dintre hormoni şi anticorpii sunt proteine cu un rol important în reglarea metabolismului. Necesarul zilnic de proteine pentru adulţi este de 0,8 grame per kilogram.

  Necesarul de proteine poate fi obţinut din lapte şi produse lactate, ouă, legume, nuci, cereale, cartofi şi legume verzi. Pentru un aport optim de proteine, cea mai bună metodă este combinaţia de proteine din alimente de origine vegetală cu cele din alimente de origine animală (cum ar fi cartofii cu ouă).

• Provitamine

  Provitaminele sunt cunoscute ca precursori ai vitaminelor. Ele sunt convertite în vitamine de către organism. Prin urmare, vitaminele A1 şi A2, de exemplu, apar din beta-caroten. Vitaminele D2 şi D3 sunt formate din provitaminele ergosterol şi dehydrocholosterol.

 

Dictionar de nutritie – Litera O

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA O

• Obezitate

  Obezitatea este termenul tehnic pentru excesul extrem de greutate de la un IMC de 30 şi înseamnă acumularea de tesut gras peste nivelurile normale. Cauzele pot fi diverse, variind de la lipsa de exerciţiu, cauze psihologice sau obiceiuri alimentare greşite, până la factori genetici. Având în vedere că riscul pentru sănătate asociat cu obezitatea a crescut semnificativ, persoanele afectate ar trebui să caute ajutor pentru pierderea în greutate prin dietă şi mai mult exerciţiu fizic.

• Oligofructoza

  Oligofructoza este compusă din două până la şapte molecule de fructoză, cu legături scurte, care nu pot fi digerate de către corpul uman şi, prin urmare, ajung nedigerate în intestinul gros. Acolo, ele suprimă bacteriile „rele” şi, prin urmare, asigură o floră intestinală bună; are acţiune prebiotică.

• Omogenizare

  Procesul de omogenizare este utilizat, de exemplu, pentru producţia laptelui. Globulele de grăsime sunt distribuite omogen în lapte prin presiune, astfel încât acestea să nu se ridice la suprafaţă ca o cremă. În plus, digestia grăsimilor din lapte este mai uşoară pentru organism.

 

Dictionar de nutritie – Litera N

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA N

• Nitrat

  Nitraţii sunt formaţi din două elemente: azot (N) şi oxigen (O). Oamenii absorb nitraţi, în principal, din produsele vegetale şi din apa potabilă. Nitratul nu este toxic, dar este precursorul dăunătoarului nitrit. Nitratul poate fi convertit în nitrit de către unele bacterii. Astfel, nitraţii din sol, produsele alimentare şi din corpul uman pot fi transormaţi în nitriţi.

  Aportul mediu de nitrat în Germania este de 130 mg pe zi. Din această cifră, circa 70 la sută provine din consumul de legume, 20 la sută din apa potabilă şi aproximativ 10 la sută din carne. Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Societatea Germană pentru Alimentaţie au stabilit o cantitate tolerabilă de nitrat de 220 mg/zi.

• Nitrit

  Nitriţii sunt toxici şi sunt implicaţi în formarea nitrozaminelor cancerigene. În Germania, consumul mediu zilnic de nitriţi este între 2 mg şi 5 mg. Astfel, aportul este sub limita tolerată de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii de 7,98 mg/zi. Principalii furnizori de nitriţi sunt produsele din carne.

• Nitrozamine

  Nitrozaminele sunt cancerigene şi provin din nitriţi şi amine. Formarea de nitrozamine se poate face numai în anumite condiţii. Una dintre aceste condiţii este un mediu acid. Acest lucru se găseşte, printre altele, în stomacul uman. Consumatorul evită absorbţia de nitrozamine mai uşor prin minimizarea absorbţiei de nitrit şi nitrat.

  În plus, unele metode de gătit, cum ar fi încălzirea puternică a brânzeturilor şi produsele murate ar trebui să fie evitată. Concentraţia de nitrozamine în alimente este foarte scăzută, deoarece conţinutul de nitriţi a fost redus, în special în carne, în ultimii ani.

 

Dictionar de nutritie – Litera M

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA M

• Magneziu

  Magneziul este un mineral esenţial, necesar pentru buna funcţionare a musculaturii. Acesta este, de asemenea, implicat în producţia de zahăr, în respiraţia celulară şi pentru metabolizarea calciului. Magneziul acţionează asupra a peste 300 de enzime.

• Minerale

  Termenul generic de minerale se referă la substanţe anorganice, ce exercită diferite funcţii în organismele vii. În procesul de construcţie şi în metabolismul corpului uman sunt folosite în cantităţi mici. Datorită faptului că organismul nu le poate sintetiza, ele trebuie furnizate din exterior. De aceea, alimentaţia zilnică e sursa care furnizează aceste substanţe. Mineralele cu o masă mai mare de 50 mg pe kilogram sunt calciul, potasiul, magneziul, sodiul, fosforul.

  Micronutrienţii sunt substanţe chimice care se găsesc în fracţiuni de masă mai mici de 50 mg per kilogram. Aceşti micronutrienţi, recunoscuţi la nivel internaţional ca fiind esenţiali, sunt: arsenicul, cromul, fierul, fluorul, iodul, cobaltul, cuprul, manganul, molibdenul, seleniul, vanadiul, zincul şi staniul. Toţi aceştia reprezintă componente importante ale enzimelor şi hormonilor, sau sunt implicaţi în anumite reacţii metabolice.

• Monozaharide

  Monozaharidele sunt cele mai mici unităţi de carbohidraţi. Acestea includ zaharuri simple şi derivatele lor. Reprezentanţii cei mai importanţi ai zaharurilor simple sunt hexoses, glucoza (dextroză), fructoza (zahăr de fructe), galactoza (Cerebros), precum şi pentoses riboză şi dezoxiriboză.

Dictionar de nutritie – Litera L

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA L

• Lactoza

  Lactoza – numită şi zahărul din lapte – se găseşte în laptele tuturor mamiferelor. Pentru a putea fi digerată, organismul trebuie să producă enzima lactază. Cu toate acestea, nu toţi oamenii sunt capabili de a o digera. În acest caz vorbim de o intoleranţă la lactoză. Ea este derivată din zer şi utilizată în produsele alimentare pentru copii, produse de panificaţie şi medicamente. Lactoza ajută în reglarea digestiei şi are efecte laxative.

• Lapte crud

  Prin lapte crud înţelegem laptele de vacă netratat, cu un conţinut de grăsimi de 3,5 până la 4%. Conţinutul de grăsime este în strânsă legătură cu rasa, hrana ingerată de animale şi sezonul în care este obţinut produsul. Laptele crud este disponibil direct de la ferme, unde este supus procedurilor stricte de igienă în vigoare şi este sub o supraveghere constantă.

• Lapte UHT

  Laptele UHT este un lapte conservat. Este încălzit timp de aproximativ o secundă la temperaturi de 135 ° C la 150 °C. În acest fel, toate bacteriile viabile sunt ucise, astfel încât laptele are un termen de valabilitate mai mare. Astfel el UHT poate fi depozitat timp de mai multe luni.

  Conţinutul de nutrienţi rămâne aproape complet intact, în ciuda căldurii ridicate. Doar conţinutul de vitamine sensibile la căldură este puţin mai scăzut în comparaţie cu laptele proaspăt.

• Lecitina

  Lecitina este o substanţă bogată în fosfolipide, cu efect benefic asupra memoriei, prevenind în acelaşi timp depunerea de grăsimi în pereţii vasculari. Este implicată în procesele metabolice ale organismului uman, dar are aplicabilitate şi în industrie. Este utilizată, în special, în domeniul produselor alimentare şi producţia cosmeticelor. Lecitina este folosită în preparatele farmaceutice pentru a menţine creierul şi nervii în stare bună de funcţionare.

Dictionar de nutritie – Litera J

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA J

• Joule

  Joule este, începând cu 1978, unitatea internaţională de măsurare a energiei, înlocuind astfel unitatea calorie (kcal). Conţinutul de energie al unui produs alimentar este, în consecinţă, exprimată în Jouli sau kj (kJ). 1 kcal este egal cu 4,184 kJ, iar 1 kJ înseamnă 0,239 kcal. Deşi unitatea calorie este deja depăşită, ea este încă larg răspândită.

Dictionar de nutritie – Litera I

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA I

• Indice glicemic

  Indicele glicemic măsoară carbohidraţii din perspectiva concentraţiei de zahăr pur. Se măsoară în mod indirect, prin secreţia de insulină, care are rolul de a controla nivelul zahărului din sânge. Cu cât este mai mare indicele glicemic al produsului alimentar, cu atât mai mult creşte nivelul de zahăr din sânge. Ideale, prin urmare, sunt alimentele cu index glicemic scăzut, cum ar fi legumele, fructele sau produsele din cereale integrale, deoarece acestea nu lasă nivelul de zahăr din sânge să crească atât de brusc.

• Indice Masă Corporală

  Indicele de Masă Corporală – pe scurt IMC – este folosit ca un criteriu de evaluare a greutăţii corporale în raport cu dimensiunea corpului. Acesta este calculat ca raportul dintre greutatea corporală, exprimată în kilograme şi înălţimea, exprimată în metri. Ideal este un Indice de Masă Corporală cuprins între 19 şi 24.

• Insulina

  Insulina este un hormon şi este format în anumite celule ale pancreasului. Ea micşorează valoarea glicemiei şi deschide celulele pentru asimilarea zahărului (glucoză) pe care acestea îl folosesc pentru producerea de energie. Insuficienţa de insulină provoacă diabetul zaharat

• Intoleranţa alimentară

  Intoleranţa alimentară nu este declanşstă de alergii. Ea este cauzată de lipsa (transmisă genetic sau indusă de stres, boală) unei anumite substanţe (enzime) necesare digestiei. Astfel, persoanele care suferă de intoleranţă la lactoză produc în cantităţi prea mici lactază – o enzimă care descompune zahărul din lactate într-o formă utilizabilă de către organism. Simptomele de intoleranţă la lactoză pot fi, de exemplu, crampe abdominale, diaree sau vărsături.

• Intoleranţă la lactoză

  Intoleranţa la lactoză, numită şi deficit de lactază, reprezintă incapacitatea de a digera cantitaţi semnificative de lactoză (zahărul predominant din lapte). Lipsa lactazei conduce la imposibilitatea de a descompune şi de a absorbi zahărul din lapte, manifestându-se prin simptome, cum ar fi balonarea, crampele şi diareea. Între 5 şi 15 la sută de oameni din Europa de Vest sunt afectaţi de această incapacitate. Intoleranţa la lactoză este de obicei genetică şi nu este acelaşi lucru cu o alergie la proteinele din lapte.

• Inulina

  Inulina este o fibră alimentară, extrasă din rădăcina de cicoare, dar este conţinută şi în anghinare, grâu şi sparanghel. Inulina aparţine aşa-numitelor prebiotice, stimulează creşterea bacteriilor Bifidus în intestine şi, astfel, asigură o floră intestinală sănătoasă şi o bună digestie.

• Iod

  Iodul este un oligoelement esenţial, necesar pentru formarea hormonilor tiroidieni. El joacă un rol crucial în reglarea metabolismului şi creşterie, fiind necesar pentru dezvoltarea creierului. Peştele oceanic şi produsele marine sunt bogate în iod; o deficienţă poate fi prevenită prin utilizarea sării iodate.

• Izomalt

  Izomaltul este un înlocuitor de zahăr, având 2.4 kcal/g, un număr de calorii semnificativ mai mic decât zahărul şi, prin urmare, este utilizat mai ales la producerea alimentelor cu conţinut caloric scăzut, cum ar fi deserturile, guma de mestecat şi bomboanele. Puterea de îndulcire este de aproximativ jumătate din cea a zahărului. Izomaltul este un îndulcitor potrivit pentru diabetici, care poate fi consumat în cantităţi mari, dar poate avea efecte laxative.

• Înlocuitori de zahăr

  Înlocuitorii de zahăr nu afectează deloc sau foarte puţin glicemia şi sunt folosiţi în metabolism fără ajutorul hormonului insulină. Prin urmare, sunt utilizaţi în produsele alimentare dietetice, deoarece acestea ar trebui să fie consumate, de exemplu, de persoanele diagnosticate cu diabet zaharat. Fructoza, sorbitolul, manitolul şi xilitolul sunt reprezentanţii importanţi ai înlocuitorilor de zahăr.

Dictionar de nutritie – Litera H

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA H

• Hemoglobina

  Hemoglobina este denumirea ştiinţifică pentru pigmentul roşu din sânge. Aceasta este o proteină cu fier care intră în componenţa globulelor roşii ale sangelui şi transportă oxigenul, dioxidul de carbon şi oxidul nitric. În cazul în care valoarea hemoglobinei este scăzută, rezultă anemia.

• Hiperglicemie

  Hiperglicemia este termenul medical pentru valorile crescute ale glucozei din sânge, care se produce, de exemplu, ca un simptom al diabetului zaharat. Motivul creşterii acestor valori este lipsa de insulină. Simptomele tipice de hiperglicemie sunt setea, urinarea frecventă, oboseala şi pierderea în greutate

• Hipoglicemie

  Un nivel extrem de scăzut de zahăr din sânge se numeşte hipoglicemie. Organismul uman reacţionează la hipoglicemie prin ameţeli, leşin sau chiar comă. Deoarece diabeticii dependenţi de insulină sunt deosebit de vulnerabili la nivelurile extrem de scăzute de zahăr, aceştia ar trebui să poarte întotdeauna cu ei tablete de glucoză pe care să le folosească rapid în caz de urgenţă.

 

Dictionar de nutritie – Litera G

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA G

• Gelatina

  Gelatina este folosită în industria alimentară şi gospodării. Este una dintre proteinele inferioare şi este în mare parte derivată din piele de porc sau din os. Gelatina se umflă în apă şi se dizolvă la încălzire. La răcire, ea are o consistenţă de gel şi, prin urmare, poate fi folosită în producţia de urşi gumaţi.

• Glicemie

  Glicemia indică proporţia de zahăr conţinut în sânge (glucoza). Astfel, celulele corpului nostru sunt întotdeauna alimentate cu energie, organismul având cantităţi suficiente de glucoză. Putem îndulci produsele alimentare pentru a fi siguri că nivelul energetic al organismului este ridicat – la oamenii sănătoşi nivelul zahărului din sânge este reglementat de hormonii insulină şi glucagon. Reglarea nivelului sangvin al glucozei este asigurată mulţumită unui echilibru permanent între insulină, care micşorează glicemia, şi glucagon, care creşte glicemia.

• Glucoza

  Glucoza este un monozaharid, ca şi fructoza. Ea aparţine grupului de glucide şi este o componentă a moleculelor de zahăr cu lanţ lung, cum ar fi amidonul. Glucoza împreună cu fructoza constituie zaharoza. Glucoza este un depozit de energie pentru organism şi joacă un rol important în susţinerea activităţii celulare. Se poate regăsi în cele mai multe fructe şi mier

• Glutamat monosodic

  Glutamatul monosodic (E 621) este sarea de sodiu a acidului glutamic şi este folosit ca potenţiator de gust. Sarea fină albă nu are gust propriu şi este practic fără miros. Suprimă gustul amar şi acru al produselor alimentare şi îmbunătăţeşte gustul dulce sau sărat. Este eficient în cantităţi mici şi se obţine de obicei din proteine de grâu sau reziduuri de la prelucrarea sfeclei de zahăr.

   

  Glutamatul monosodic este folosit în primul rând în sosuri, supe concentrate, paste semipreparate, condimente, peşte, mezeluri şi legume conservate. La persoanele sensibile la glutamat, sau consumat în cantităţi mai mari (> 5 g) apar simptome ca greaţă, dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, slăbiciune şi oboseală. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de simptomul mâncării chinezeşti.

• Gluten

  Glutenul este o proteină care se găseşte în principal în grâu, dar şi în secară sau ovăz. În combinaţie cu apa, el devine un aluat elastic, o masă cauciucată. Ea are un rol important în panificaţie. Unii oameni suferă de intoleranţă la gluten şi trebuie să se ferească de alimentele care îl conţin.

• Grăsimi ascunse

  Grăsimile ascunse sunt acele lipide care nu sunt direct vizibile la exterior. Alimente ce pot conţine o mulţime de grăsimi ascunse sunt, de exemplu, unele sortimente de carne, mezelurile, caşcavalul, cartofii prăjiti, plăcintele, prăjiturile şi dulciurile. Din motive de sănătate, în cadrul unei diete cu un conţinut scăzut de calorii ar trebui evitate, pe lângă grăsimile de gătit şi grăsimile ascunse.

• Greutate normală

  Greutatea normală este individuală şi diferită pentru fiecare persoană în parte. Aceasta este greutatea cu care să vă simţiţi bine şi nu prezintă riscuri de sănătate pentru dumneavoastră. Indicele de Masă Corporală serveşte drept punct de referinţă pentru a observa la ce categorie se încadrează greutatea.

  Indicele de Masă Corporală ideal este de la 19 până la 25, dar sunt acceptabile şi valori mai ridicate, dacă nu există şi alţi factori de risc. Cu toate acestea un IMC peste 30, prezintă riscuri de sănătate şi, astfel, este necesară o pierdere în greutate.

• Guma de carruba

  Guma de carruba este extrasă din seminţe de roşcovă şi este utilizată atât în gospodărie cât şi în industrie ca un agent de îngroşare. În combinaţie cu apa, ea creează o consistenţă cremoasă în sosuri, supe şi deserturi şi este utilizată în fabricarea brânzei şi a mezelurilor.

  http://www.kaufland.ro

 

Dictionar de nutritie – Litera F

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA F

• Fibre

  Fibrele precum pectina sau celuloza sunt carbohidraţi nedigerabili, care sunt descompuşi în intestinul gros. Ele sunt prezente în produsele alimentare de origine vegetală şi măresc volumul alimentelor în stomac, asigurând un sentiment îndelungat de saturaţie. În plus, fibrele sunt esenţiale pentru digestie şi reglează tranzitul intestinal.

• Fier

  Fierul este un element nutritiv esenţial, necesar pentru producerea hemoglobinei, a mioglobinei, precum şi a unor enzime. Se găseşte mai ales în carne, dar şi în diverse cereale şi legume, nuci, seminţe sau fructe uscate. Cu toate acestea, corpul nostru poate asimila mai bine fierul din alimente de origine animală decât din cele de origine vegetală.

  În combinaţie cu vitamina C, fierul poate fi absorbit foarte eficient. Deficitul de fier poate duce la anemie. Femeile sunt afectate în special de un deficit de fier, datorită sângerărilor menstruale – dar şi vegetarienii pot suferi din cauza lipsei acestui element nutritiv.

• Flavonoide

  Flavonoidele sunt pigmenţi solubili pe bază de plante şi aparţin grupului polifenolilor, un grup de substanţe vegetale secundare. Posedă calităţi benefice pentru sănătatea corpului nostru: ele consolidează sistemul cardiovascular, au o acţiune antibacteriană şi pot chiar să prevină cancerul. Dintre flavonoizi, cel mai cunoscut este izoflavonoidul, întâlnit mai ales în soia.

• Fructoza

  Fructoza este denumirea chimică pentru zahărul din fructe, format doar din o unitate de zahăr care este mai dulce decât cel obişnuit. Este conţinută atât în fructe cât şi în miere şi are o putere de îndulcire superioară zaharozei (zahărul utilizat curent în alimentaţie). Metabolismul foloseşte fructoza fără implicarea insulinei, fiind deci recomandată pentru diabetici.

 

Dictionar de nutritie – Litera E

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA E

• Echilibrul apei în organism

  Un nivel echilibrat al apei în organism este atunci când apa ingerată este eliminată prin piele, urină şi scaun. Echilibrul apei în organism este important pentru menţinerea tuturor funcţiilor corpului. Echilibrul apei este reglementat de către anumiti hormoni. Pentru un nivel constant al apei în organism, adulţii ar trebui să bea zilnic aproximativ 1,5 până la 2 litri. Pe timp de căldură şi în timpul exerciţiilor fizice cresc cerinţele organismului de lichide.

• Efectul yo-yo

  Efectul yo-yo apare, de obicei, după o dietă tip fulger. Ca parte a dietei, aportul caloric este drastic redus, astfel încât metabolismul organismului scade împreună cu masa musculară, pentru a se adapta la aportul caloric scăzut. Cei care, ulterior, revin la mâncatul normal, de obicei, iau kilograme în plus pe lângă greutatea lor iniţială. Astfel de fluctuaţii în greutate sunt cunoscute sub denumirea de efect yo-yo.

• Emulgatori

  Emulgatorii sunt substanţe grase, care sunt adăugate, de exemplu, la margarină, pentru a facilita amestecul apei cu grăsimea. Rezultatul este o emulsie, în care picături fine de grăsime sunt dispersate în apă – o caracteristică utilizată mai ales în industria alimentară şi cosmetică (pentru uleiuri de piele şi creme). În corpul uman, emulgatorii joacă un rol important, în special în digestia grăsimii alimentare. Reprezentant cunoscut al emulgatorilor este lecitina, care este extras din gălbenuşul de ou.

• Enzime

  Enzimele sunt proteine care acţionează ca nişte „biocatalizatori” în procesele metabolice. Ele accelerează şi facilitează reacţiile metabolice în organism, fără să fie alterate sau distruse în cursul acestui proces. Multe enzime sunt eficiente doar în combinaţie cu vitamine şi minerale. Fără enzime, cele mai multe procese din organism nu ar fi posibile. Astfel, ele sunt indispensabile, de exemplu, pentru buna funcţionare a sistemului imunitar şi digestiv.

• Etichetarea valorilor nutriţionale

  Etichetarea valorilor nutriţionale ale alimentelor se aplică acelor produse introduse pe piaţă – fără nici o prelucrare suplimentară – destinate consumatorilor.

  Sursa:http://www.kaufland.ro

 

Dictionar de nutritie – Litera D

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA D

• Data de expirare

  Data de expirare este imprimată pe ambalajul produselor alimentare. Aceasta indică până la ce dată pot fi consumate alimentele adecvat depozitate în condiţii de siguranţă. Stabilirea datei de valabilitate minimă este la latitudinea producătorului. Astfel, este posibil ca produsele similare de la diferiţi producători să aibă diferite date de expirare.

• Densitate nutrient

  Densitatea nutrienţilor este raportul ce compară cât de mulţi nutrienţi există într-un produs versus numărul de calorii pe care acesta le conţine. Cele mai sănătoase alegeri alimentare sunt cele care asigură mai mulţi nutrienţi comparativ cu numărul de calorii conţinute. Ea poate fi calculată cu ajutorul următoarei formule:

  Densitate nutrient = conţinutul de nutrienţi (g/mg/µg în 100 g) : conţinutul de energie (kcal)

  Densitatea nutrienţilor este un criteriu important atunci când este vorba de o dietă (de exemplu dieta de reducere), deoarece ea trebuie să conţină toate substanţele nutritive în cantităţi suficiente. Pentru a fi furnizate în mod adecvat, în acest caz, dieta trebuie să conţină mai ales alimente cu densitate mare de nutrienţi.

• Diabet zaharat

  Diabetul zaharat este un termen colectiv pentru o tulburare a metabolismului glucidelor. Responsabilă pentru aceasta este lipsa insulinei care poate controla nivelul zahărului din sânge. Există o distincţie între diabetul zaharat de tip 1 şi cel de tip 2. În timp ce la diabetul de tip 2 nu se produce suficientă insulină sau celulele nu răspund corect la aceasta, la diabetul de tip 1 sunt distruse celulele producătoare de insulină din pancreas.

  Prin urmare, acestă lipsă este motivul pentru care diabeticii de tip 1 necesită injecţii cu insulină. În combaterea diabetului de tip 2 se pot obţine rezultate bune prin dietă, exerciţii fizice şi comprimate, astfel încât injectarea insulinei nu este neapărat necesară.

• Dieta ovo-lacto-vegetariană

  Dieta ovo-lacto-vegetariană este o alimentaţie vegetariană care, pe lângă produsele de origine vegetală permite consumul de ouă şi lactate.

• Dieta tip zero

  O dietă tip zero, cum se deduce şi din numele său – înseamnă a nu mânca pur şi simplu mai nimic. Se bea doar apă sau ceai neîndulcit – de asemenea apă aromată. Părerea majorităţii oamenilor este că, prin dieta tip zero, se scade în greutate cel mai rapid – ceea ce este o eroare periculoasă. Este adevărat că organismul pierde un surplus considerbil de greutate în primele zile de dietă – acesta nefiind însă o reală reducere în greutate, ci numai apa care a fost eliminată.

  Pe parcurs, pierderea în greutate va merge mai lent şi, în cele din urmă, se va opri cu totul. Atunci când organismul realizează că nu mai este alimentat încearcă să păstreze cât mai mult timp posibil energia stocată sub formă de grăsime. Cu dieta tip zero se va ajunge la exact opusul pierderii în greutate: depozitarea grăsimii deja existente, pentru o perioadă lungă de timp.

• Dieta vegană

  Dieta vegană se bazează numai pe consumul de alimente vegetale. Prin această dietă se renunţă complet la produsele alimentare de origine animală, cum ar fi carnea, peştele, laptele şi produsele lactate, ouăle şi mierea. Furnizarea unui aport adecvat de fier, zinc, vitamina B12 şi calciu este problematică pentru persoanele cu un stil de viaţă vegan.

• Dietă

  Dietele sunt regimuri alimentare speciale. Ele sunt utilizate în tratare sau prevenirea bolilor şi intoleranţelor alimentare (diabet, intoleranţă la lactoză), dar sunt, de asemenea, folosite în mod specific pentru a pierde în greutate. În plus, din motive etice şi morale, poate fi urmat un regim alimentar special (vegetarianism).
• Dizaharide

  Dizaharidele aparţin marelui grup de glucide şi au un gust dulce. Acestea sunt două molecule de monozaharide, care, la rândul lor, se compun din două componente de zahăr. Dizaharide cunoscute sunt zaharoza şi lactoza.

 

Dictionar de nutritie – Litera C

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA C

• Cafeina

  Cafeina este o substanţă naturală prezentă în cafea, ceai, nuci, cola, guarana şi este cuprinsă într-o mică măsură în boabele de cacao. Cafeina stimulează inima, circulaţia şi digestia şi duce la creşterea performanţelor fizice şi mentale. Cantităţile mari de cofeină pot duce la dificultăţi de concentrare, palpitaţii, nelinişte şi insomnie. Recente descoperiri ştiinţifice au arătat că ea nu afectează în mod negativ echilibrul fluidelor.

• Calciferol

  Calciferolul este o altă denumire pentru vitamina D. Această vitamină solubilă îndeosebi de origine animală, favorizează absorbţia calciului şi fosfatului şi este implicată în mineralizarea oselor. Astfel, oferă o structură osoasă puternică şi rezistentă. O lipsă de calciferol poate duce la deformări ale oaselor (rahitism). Prin expunerea la lumina solară, corpul uman este capabil să sintetizeze vitamina D.

• Calciu

  Calciul este un mineral esenţial, oferă stabilitate şi putere oaselor şi dinţilor. De asemenea, organismul uman are nevoie de calciu pentru coagularea sângelui, pentru muşchi şi funcţiile nervoase. O deficienţă poate provoca pierderea de masă osoasă la adulţi şi rahitismul la copii. Bogate în calciu sunt laptele şi produsele lactate, brânzeturile.

• Caragenan

  Caragenanul este un agent de îngroşare, utilizat la deserturi, îngheţată şi produse lactate, fiind întrebuinţat chiar şi în industria de cosmetice. Acesta este un carbohidrat (polizaharidic), care se găseşte în principal în algele roşii. Deoarece caragenanul este un aditiv, acesta trebuie să fie menţionat pe ambalajele produselor alimentare.

• Caramel

  Caramelul este un colorant alimentar, de o nuanţă maro deschis, rezultat la încălzirea amidonului sau a produselor zaharoase. Pentru producţia caramelului se încălzeşte sfeclă de zahăr, struguri sau zahăr invertit. Acest lucru produce un gust amar şi un miros de zahăr ars şi rezultă o culoare ce variază de la maro la negru.

  Acest colorant este utilizat în băuturi, cum ar fi whiskey-ul şi cola, precum şi în gemuri, cârnaţi, oţet, sosuri şi dulciuri. Carmelul nu ar trebui să fie folosit pentru pâine, deoarece culoarea brună simulează un conţinut de cereale integrale.

   

• Carbohidraţi

  Carbohidraţii – cunoscuţi şi sub numele de zaharide – sunt, pe lângă grăsimi şi proteine, una dintre grupele majore de nutrienţi care furnizează energie. Se face distincţie între carbohidraţi simpli şi complecşi: carbohidraţii simpli (monozaharide) sunt, de exemplu, zahărul alb, zahărul brun, siropul de porumb, mierea, siropul de arţar, sucul de fructe, laptele şi iaurtul. Carbohidraţii complecşi sunt, de exemplu, pâinea, cerealele, orezul, pastele, cartofii, porumbul şi mazărea.

  Carbohidraţii complecşi conţin mai multe fibre şi au o structură chimică mai elaborată. Legăturile complexe fac digestia mai lentă, asigurând astfel suportul energetic pe perioade mai lungi de timp, nefavorizând depunerea de grăsime. Amidonul reprezintă forma sub care plantele în general stochează carbohidraţii.

• Carotinoide

  Carotenoidele sunt pigmenţi naturali de culoare galbenă până la nuanţe de roşu. Ele sunt precursoare de vitamina A, se numără printre substanţele fotochimice şi protejează celulele corpului nostru de radicalii liberi. Cel mai cunoscut membru al acestei familii este beta-carotenul.

• Celiachie

  Boala celiacă se referă la o intoleranţă a organismului la gluten. Glutenul este o proteină cerealieră şi se găseşte în grâu, secară, ovăz, orz. Simptomele bolii celiace sunt diaree, crampe abdominale, vărsături, leziuni ale mucoasei intestinale şi meteorism. Persoanele în cauză ar trebui să evite produsele alimentare ce conţin gluten, pentru ameliorarea simptomelor – boala persistă pe întreaga durată a vieţii.

• Ciclamat

  Ciclamatul este un înlocuitor al zahărului, cu o putere de 35 de ori mai mare de îndulcire decât a acestuia. Deoarece ciclamatul rămâne stabil chiar şi la temperaturi de până la 260 ° C, este un îndulcitor ideal pentru copt şi chiar şi gătit. Un gust deosebit de dulce poate fi realizat prin amestecarea de ciclamat cu zaharină în raportul de 10:1.

• Colesterol

  Colesterolul este o grăsime necesară pentru formarea acizilor biliari, este necesar pentru producerea hormonilor şi vitaminei D. El este, de asemenea, implicat în construcţia membranelor celulelor. Organismul este capabil să-şi producă singur cantitatea de colesterol de care are nevoie. În plus, colesterolul este ingerat şi prin alimentele de origine animală, cum ar fi carnea, ouăle şi organele. Valori crescute ale colesterolului pot avea efecte negative asupra sistemului cardiovascular.

• Colesterol HDL

  Colesterolul HDL este denumit în limbajul cotidian colesterolul „bun”. Transportă colesterolul în exces înapoi la ficat şi protejează împotriva calcificări vasculare (arteroscleroza). În principiu, colesterolul este o grăsime care pot fi transportată în sânge numai prin legarea de anumite proteine.

  Această funcţie de transport a colesterolului HDL se efectuează de către lipoproteine. Proporţia de colesterol „bun” în sânge poate fi mărită prin utilizarea uleiurilor vegetale de înaltă calitate şi a consumului de peşte gras.

• Colesterol LDL

  Colesterolul se împarte în două categorii colesterol „bun” HDL şi colesterol „rău”, LDL. Colesterolul LDL este considerat responsabil pentru dezvoltarea arterosclerozei şi a bolilor coronariene. Nivelul de colesterol creşte odată cu vârsta, dar poate fi atenuat prin măsuri cum ar fi pierderea în greutate şi exerciţiile fizice. Persoanele care au un nivel de colesterol excesiv de ridicat, ar trebui să fie atente, de asemenea, să reducă cantitatea de acizi graşi saturaţi ingeraţi.

• Conservanţi

  Conservanţii sunt adăugaţi la produsele alimentare pentru a preveni creşterea microorganismelor şi, prin urmare, pentru a le proteja împotriva deteriorării. Sunt folosiţi pentru a mări perioada de valabilitate a produselor, dar fac parte din grupa aditivilor şi, prin urmare, trebuie să fie menţionaţi ca atare pe ambalajele alimentelor. Exemple de astfel de conservanţi sunt: acidul benzoic, acidul sorbic şi nitratul de sodiu.

• Constipaţia

  Constipaţia înseamnă defecare întârziată (la fiecare a treia zi sau mai rar), care este adesea însoţită de o întărire a materiilor fecale. În urma unui regim alimentar greşit poate să apară constipaţia, printr-o pierdere severă de lichide, sau prin schimbarea stilul de viaţă, de exemplu, în timpul unei călătorii.

  Constipaţia acută apare atunci când există o perturbare a funcţiei motorii intestinale sau îngustarea lumenului intestinal, de exemplu prin volvulus. Regimul alimentar sărac în fibre poate duce – combinat cu lipsa de activitate – la constipaţie şi, mai târziu, la constipaţia cronică.

Dictionar de nutritie – Litera B

 

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA B

 

• Bacteriile Bifidus

  Bacteriile Bifidus se regăsesc printre bacteriile lactice. Ele sunt situate în intestin şi ajută la sănătatea organismului. Luptă împotriva microbilor, consolidează imunitatea intestinului şi reglează digestia.
• Beta-caroten

  Beta-carotenul aparţine grupului de carotenoide şi este un pigment natural, care aparţine substanţelor vegetale secundare. Ca un precursor al vitaminei A, beta-carotenul are funcţii importante de apărare împotriva radicalilor liberi şi are un efect benefic asupra vederii, pielii şi a multiplelor procese de creştere.
• Biotina

  Biotina este o vitamină solubilă în apă, ce face parte din grupul de vitamine B. Aceasta este conţinută în principal în ficat, gălbenuşuri de ouă, nuci, soia, orez, cereale şi drojdie, dar este, de asemenea, formată în flora intestinală a corpului uman. Biotina este implicată în procesele metabolice şi de funcţionare a sistemului nervos şi, în plus, este benefică şi pentru o piele frumoasă, păr şi unghii.
• Bulimia

  Bulimia este o dereglare alimentară cronică, definită de un consum excesiv de mâncare şi accese de foame. Bolnavii mănâncă pe ascuns, cantităţi mari de hrană, într-un timp scurt. Pentru a preveni creşterea în greutate, ei îşi provoacă apoi vărsături, folosesc laxative sau diuretice, sau au perioade de restricţii alimentare de tip anorexic. Sentimentul de vină, depresia sau dezgustul de sine sunt adesea asociate bulimiei.

  Sursa: http://www.kaufland.ro

 

Dictionar de nutritie – Litera A

 

DICTIONAR DE NUTRITIE LITERA A

• Acid ascorbic

  Acid ascorbic – mai bine cunoscut sub numele de vitamina C – protejează celulele organismului de atacul radicalilor liberi, întăreşte sistemul imunitar şi este important pentru dezvoltarea ţesutului conjunctiv şi a pielii. De asemenea, creşte absorbţia fierului din alimentele vegetale în organism. Deosebit de bogate în vitamina C sunt toate fructele citrice, merele, căpşunile şi unele legume ca ardeii, cartofii şi spanacul.

• Acid lactic

  Acidul lactic este un acid organic care se găseşte în toate celulele umane şi, de asemenea, în multe plante şi organisme animale. Bacteriile pe care acesta le generează ca produse finale ale metabolismului, se numesc lactobacili. Acidul lactic a fost mult timp utilizat pentru conservarea legumelor, fructelor şi produselor lactate. Acidul lactic produce acrirea laptelui prin fermentarea lactozei, motiv pentru care este folosit în industria de specialitate, în vederea producerii caşcavalului, brânzeturilor, iaurtului şi a altor produse lactate de fermentaţie.

• Acid folic

  Acidul folic este o subtanţă hidrosolubilă, dar extrem de sensibilă la căldură şi lumină, făcând parte din grupul de vitamine B. Este esenţial pentru formarea de noi celule şi este implicat în procesele de diviziune celulară. În mod frecvent, femeile tinere, cele însărcinate şi persoanele în vârstă suferă de o deficienţă de acid folic.

  Deoarece în timpul sarcinii, o deficienţă de acid folic poate provoca anomalii fătului, în acest caz trebuie să se consume o doză adecvată de acid folic. Ficatul, legumele verzi, cartofii şi laptele sunt alimentele bogate în acid folic.

• Acid pantotenic

  Acidul pantotenic este una din vitaminele B. Este conţinut în multe alimente, deci un deficit apare rar. O concentraţie deosebit de mare de acid pantotenic se regăseşte în produsele alimentare din animale, cum ar fi ficat, ouă, lapte, carne de vită şi de porc.

  În ceea ce priveşte produsele vegetale, vitaminele B se găsesc, de exemplu, în alune, orez, grâu şi roşii. Acidul pantotenic contribuie la formarea de mesageri chimici (neurotransmiţători) pentru a conduce stimulii de la o celulă nervoasă la alta.

• Acizi fenolici

  Acizii fenolici fac parte din grupa polifenolilor. Se regăsesc în aproape toate plantele cu seminţe, astfel încât aceasta este, probabil, grupa cea mai răspândită de fitochimicale.

• Acizi graşi trans

  Acizii graşi trans sunt prezenţi în cantităţi mici în carne şi lapte dar, de asemenea, apar în întărirea grăsimilor. Structura chimică a uleiurilor vegetale polinesaturate este modificată, astfel încât duce la producerea grăsimilor solide, care apoi au termenul de valabilitate mai bun. Dintr-un punct de vedere nutritiv, grăsimile saturate sunt grăsimi trans, deoarece consumul acestora ridică colesterolul LDL, scade nivelurile de HDL.

• Acizii graşi

  Acizii graşi sunt componentele principale ale grăsimilor. Structura lor chimică, decide ce strat de grăsime există – de exemplu, dacă este solid sau lichid. Există trei grupe de acizi graşi: saturaţi, mononesaturaţi şi acizi graşi polinesaturaţi. Grăsimile saturate se găsesc în principal în grăsimile animale sau în uleiul de nucă de cocos şi palmier.

  Acizii graşi mononesaturaţi sunt prezenţi, de exemplu, în uleiul de rapiţă şi de măsline, iar acizii graşi polinesaturaţi în uleiul de floarea-soarelui sau uleiul de porumb. Acizii graşi polinesaturaţi sunt esenţiali şi trebuie să fie obţinuţi din alimente, deoarece organismul nu îi poate produce. Printre cei mai importanţi acizi graşi esenţiali se numară acidul linolenic şi cel linoleic.

• Acizii graşi Omega-3

  Acizii graşi Omega-3 sunt acizi graşi nesaturaţi esenţiali şi, prin urmare, necesari vieţii. Nu sunt produşi de către organismul uman, astfel că trebuie luaţi din alimente. Acizii graşi Omega-3 se găsesc în cantităţi mari în diverse uleiuri comestibile (cum ar fi uleiul de nuci, rapiţă, soia şi de in) şi în peştii de apă rece, cum ar fi heringul şi macroul.

• Acizii graşi Omega-6

  Acizii graşi Omega-6 sunt acizi graşi nesaturaţi şi esenţiali, prin urmare, necesari vieţii. O mare parte din acizii graşi Omega-6 se găsesc, de exemplu, în şofran, floarea soarelui, cânepă, porumb şi ulei de măsline.

• Aditivi

  Aditivii sunt substanţe care sunt în mod intenţionat adăugate la produsele alimentare, pentru a schimba caracteristicile, cum ar fi durabilitatea, aspectul, gustul şi procesabilitatea. În unele cazuri, caracteristicile tehnologice pot să fie modificate. În principiu, aditivii alimentari sunt interzişi – cu excepţia cazului în care sunt permişi în mod expres.

  Pentru cele mai multe substanţe există limite care nu ar trebui să fie depăşite. Aditivii pot fi utilizaţi numai dacă sunt importanţi în procesul tehnologic, astfel încât să fie inofensivi pentru sănătatea consumatorilor. Fiecare aditiv are în denumirea sa litera E, care este valabilă în toate ţările UE. Aditivii includ, de exemplu, antioxidanţi, emulgatori, îndulcitori, coloranţi, conservanţi şi amelioratori de gust.

• Agenţi de îngroşare

  Agenţii de îngroşare, de asemenea, cunoscuţi şi sub numele de lianţi, sunt substanţe care se pot lega de molecule de apă şi se adaugă, de exemplu, la alimente, în scopul de a creşte vâscozitatea acestora. În industria alimentară agenţii de îngroşare sunt utilizaţi pentru a oferi unui produs consistenţa şi textura dorită sau a facilita anumite operaţii de prelucrare şi a asigura o anumită stabilitate în timp.

  În plus, un agent de îngroşare este un aditiv des utilizat pentru produsele cu conţinut scăzut în grăsime, deoarece se aseamănă cu consistenţa grăsimii şi o pot înlocui. Cei mai cunoscuţi agenţi de îngroşare sunt caragenanul, guma din seminţe de carruba, guma xantan şi amidonul modificat. În bucătărie sunt folosiţi ca şi liant, gălbenuşul de ou, gelatina, pectina şi amidonul.

• Agenţi de îngroşare

  Agenţi de îngroşare, cum ar fi pectina sau de celuloza, au proprietatea de a se lega de moleculele de apă. Prin urmare, acestea sunt utilizate ca agenţi de coagulare şi de îngroşare în industria alimentară. În organism, formează aceste legături cu apa în intestin şi încep să se îngroaşe. Astfel, peristaltismul (tranzitul intestinal) este ajutat, înlăturându-se orice constipaţie.

• Alcaloizi

  Alcaloizii se găsesc în principal în plante şi au rol de apărare, colorează şi dau aromă acestora. În acestă categorie intră carotenoidele, flavonoidele, acizii fenolici şi fitosteroli. Alcaloizii sunt consideraţi benefici pentru sănătate. Protejează, datorită proprietăţilor lor antioxidante, celulele corpului şi vasele de sânge, consolideeză sistemul imunitar, reduc inflamaţiile şi, probabil, constituie o barieră chiar împotriva bolilor cardiovasculare şi a cancerului.

• Alergeni

  Alergenii sunt substanţe de natură proteică, care pot declanşa reacţii de hipersensibilitate – alergii. Sunt absorbiţi prin piele, căile respiratorii sau alimente. Printre cei mai comuni alergeni se numără: căpşunile, soia, nucile, laptele, ţelina, muştarul, glutenul, penicilina, polenul, praful, părul de animale şi nichelul.

• Alergie

  O alergie se produce atunci când sistemul imunitar are o reacţie de hipersensibilitate la substanţele din mediul înconjurător sau alimente (alergeni). Alergiile pot fi declanşate de ingredientele alimentare, polen sau de păr de origine animală. La primul contact cu un alergen nu poate apărea, încă, nici o hipersensibilitate.

  Organismul este sensibilizat şi dezvoltă anticorpi. Dacă veniţi, din nou, în contact cu acel alergen, se declanşează reacţii alergice. Semnele de alergie includ erupţii cutanate, mâncărime, roşeaţă a pielii şi a ochilor, umflarea mucoaselor, probleme respiratorii şi dureri gastro-intestinale.

• Alimentaţia enterală

  Alimentaţia enterală este o formă de nutriţie artificială: o sondă de alimentare este condusă direct în tractul gastro-intestinal. Hrănirea artificială este întotdeauna necesară atunci când există dificultăţi de înghiţire, în cazul pierderii conştienţei, blocării trecerii alimentelor, sau atunci cănd o persoană este conectată la un aparat de respirat. Chiar şi cei care suferă de anorexie şi sunt subponderali trebuie, în cazuri extreme, să fie hrăniţi printr-un tub.

• Amidon

  Amidonul este un carbohidrat şi serveşte ca o rezervă de energie pentru multe plante. Seminţele, tuberculii şi bulbii plantelor servesc drept loc de stocare. Amidonul este, de obicei, derivat din cartofi sau grâu dar, de asemenea, orezul şi porumbul sunt furnizori majori. Amidonul alimentar este utilizat frecvent în paste făinoase şi produse de copt. Amidonul modificat este folosit ca agent de îngroşare şi de coagulare

• Amidon modificat

  Amidonul modificat a fost prelucrat chimic şi, prin urmare, este rezistent la căldură şi la rece spre deosebire de amidonul natural. De asemenea, este mult mai stabil faţă de amidonul natural şi, prin urmare, este adesea folosit ca un aditiv alimentar. Acesta este digerat, precum amidonul natural, de organismul uman. Materie primă pentru producţia de amidon modificat este amidonul natural. Acesta este produs în Europa, în primul rând din porumb, grâu şi cartofi.

• Aminoacizi

  Aminoacizii sunt piatra de temelie pentru proteine. Ei sunt vitali şi servesc construcţiei proteinelor corpului. Fără aminoacizi şi proteine, multe din funcţiile corpului nu ar fi posibile. Ei acţionează ca mesageri, transportând substanţe de la o celulă la alta, sunt materiale de construcţie şi reglează sistemul imunitar. Dintr-un total de 20 de aminoacizi, pentru adulţi opt sunt esenţiali şi trebuie să fie obţinuţi din alimente.

• Anorexia nervoasă

  Anorexia nervoasă constă într-o tulburare de alimentare cu implicaţii fizice şi emoţionale, boală ce afectează în special fetele tinere, dar şi din ce în ce mai mulţi bărbaţi. Persoanele afectate prezintă o greutate mult sub limita greutăţii standard (IMC <18.5), impunându-şi limite foarte drastice pentru cantitatea de alimente pe care au voie să o consume. Deşi sunt foarte slabi, ei se simt încă prea graşi. Factorii de declanşare a anorexiei nervose sunt adesea psihologici.

• Apa

  Apa este o componentă vitală a organismului uman. Aproximativ 50 până la 60 de procente din greutatea corpului unui adult este format din apă, la sugari reprezintă până 70 la sută. Fără apă, viaţa nu ar fi posibilă. Acesta este un solvent şi are rol de a transporta substanţele nutritive importante şi asigură eliminarea toxinelor din organism. Deja 10 la sută pierderi de apă poate duce la insuficienţă circulatorie. Dieticienii şi nutriţioniştii recomandă un aport zilnic de lichide de cel puţin 1,5 până la 2 litri

• Arome

  Aromele sunt compuşi chimici volatili care se găsesc în toate produsele alimentare şi le conferă mirosul şi gustul caracteristic. Sunt utilizate în industria alimentară, de exemplu în producţia de iaurturi, supe şi mâncăruri instant. Pe lângă aromele naturale, de origine vegetală sau animală, există arome identic naturale şi arome artificiale.

  Aromele identic naturale sunt obţinute artificial, fiind arome naturale doar prin structura chimică. Aromele artificiale nu se regăsesc în natură şi sunt produse exclusiv în laborator.

• Aspartam

  Aspartamul este un îndulcitor sintetic, cu un gust de aproximativ 200 de ori mai mare decât al zahărului. Prin urmare, pentru a realiza îndulcirea dorită sunt suficiente cantităţi foarte mici. Îndulcitorul se prepară din aminoacizii asparagină şi fenilalanină. Persoanele care suferă de boala fenilcetonurie nu ar trebui să folosească aspartamul. Deoarece aspartamul este foarte instabil, nu este potrivit pentru gătit şi coacere şi este utilizat în principal în băuturile cu puţine calorii.

Sursa: http://www.kaufland.ro/

 

Tabel informatii nutritionale Rosii uscate la soare

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE ROSII USCATE LA SOARE

Sursa: https://www.tititudorancea.nt.ro

Gramajul cantitatii uzuale: 54grame

Nutrient:	Cantitate medie în 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	14,56 g	–	–
Energie	258 kcal	–	–
Energie	1079 kj	–	–
Proteine	14,11 g	–	–
Total lipide (grasimi)	2,97 g	–	–
Cenusa	12,6 g	–	–
Carbohidrati, prin diferenta	55,76 g	–	–
Fibre alimentare	12,3 g	–	–
Total zaharuri	37,59 g	–	–
Calciu, Ca	110 mg	–	–
Fier, Fe	9,09 mg	–	–
Magneziu, Mg	194 mg	–	–
Fosfor, P	356 mg	–	–
Potasiu, K	3427 mg	–	–
Sodiu, Na	2095 mg	–	–
Zinc, Zn	1,99 mg	–	–
Cupru, Cu	1,423 mg	–	–
Mangan, Mn	1,846 mg	–	–
Seleniu, Se	5,5 mcg	–	–
Vitamina C, total acid ascorbic	39,2 mg	–	–
Tiamina, Vitamina B1	0,528 mg	–	–
Riboflavina (Vitamina B2)	0,489 mg	–	–
Niacina	9,05 mg	–	–
Acid pantothenic	2,087 mg	–	–
Vitamina B-6	0,332 mg	–	–
Total folati	68 mcg	–	–
Acid folic	–	–	–
Folate, food	68 mcg	–	–
Folati, DFE	68 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	104,6 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	874 IU	–	–
Vitamina A, RAE	44 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	0,01 mg	–	–
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Vitamina K (filoquinona)	43 mcg	–	–
Acizi grasi, total saturati	0,426 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	0,004 g	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,326 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,096 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0,487 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	0,011 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,476 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	1,115 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	1,104 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0,011 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Triptofan	0,104 g	–	–
Threonina	0,357 g	–	–
Izoleucina	0,339 g	–	–
Leucina	0,517 g	–	–
Lizina	0,519 g	–	–
Methionina	0,122 g	–	–
Cistina	0,183 g	–	–
Fenilalanina	0,366 g	–	–
Tirozina	0,242 g	–	–
Valina	0,361 g	–	–
Arginina	0,343 g	–	–
Histidina	0,214 g	–	–
Alanina	0,402 g	–	–
Acid aspartamic	1,957 g	–	–
Acid glutamic	5,202 g	–	–
Glicina	0,348 g	–	–
Prolina	0,266 g	–	–
Serina	0,375 g	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	524 mcg	–	–
Alfacaroten	–	–	–
Betacriptoxantina	–	–	–
Licopen	45902 mcg	–	–
Luteina + zeaxantina	1419 mcg	–	–

Tabel informatii nutritionale rosie

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE ROSIE

Sursa: https://www.tititudorancea.nt.ro

Denumirea stiinţifică: Lycopersicon esculentum

Gramajul cantitatii uzuale: 149grame

Nutrient:	Cantitate medie în 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	94,5 g	92,7 g	95,73 g
Energie	18 kcal	–	–
Energie	75 kj	–	–
Proteine	0,88 g	0,59 g	1,06 g
Total lipide (grasimi)	0,2 g	0,07 g	0,8 g
Cenusa	0,5 g	0,37 g	0,6 g
Carbohidrati, prin diferenta	3,92 g	–	–
Fibre alimentare	1,2 g	0,7 g	2 g
Total zaharuri	2,63 g	–	–
Sucroza	–	–	0,02 g
Glucoza (dextroza)	1,25 g	0,49 g	2,67 g
Fructoza	1,37 g	1,1 g	2,32 g
Lactoza	–	–	–
Maltoza	–	–	–
Galactoza	–	–	–
Amidon	–	–	–
Calciu, Ca	10 mg	7 mg	18 mg
Fier, Fe	0,27 mg	0,14 mg	0,79 mg
Magneziu, Mg	11 mg	7 mg	15 mg
Fosfor, P	24 mg	15 mg	37 mg
Potasiu, K	237 mg	144 mg	385 mg
Sodiu, Na	5 mg	1 mg	24 mg
Zinc, Zn	0,17 mg	0,05 mg	2,42 mg
Cupru, Cu	0,059 mg	0,012 mg	0,134 mg
Mangan, Mn	0,114 mg	0,069 mg	0,939 mg
Seleniu, Se	–	–	0,3 mcg
Fluor, F	2,3 mcg	–	–
Vitamina C, total acid ascorbic	12,7 mg	7,8 mg	19,8 mg
Tiamina, Vitamina B1	0,037 mg	0,02 mg	0,06 mg
Riboflavina (Vitamina B2)	0,019 mg	0,012 mg	0,028 mg
Niacina	0,594 mg	0,445 mg	0,819 mg
Acid pantothenic	0,089 mg	0,041 mg	0,19 mg
Vitamina B-6	0,08 mg	0,06 mg	0,097 mg
Total folati	15 mcg	1 mcg	36 mcg
Acid folic	–	–	–
Folate, food	15 mcg	1 mcg	36 mcg
Folati, DFE	15 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	6,7 mg	–	–
Betaina	0,1 mg	0,1 mg	0,1 mg
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	833 IU	–	–
Vitamina A, RAE	42 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	0,54 mg	0,05 mg	1,02 mg
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Beta tocoferol	0,01 mg	–	0,01 mg
Gamma tocoferol	0,12 mg	0,01 mg	0,24 mg
Delta tocoferol	–	–	0,01 mg
Vitamina K (filoquinona)	7,9 mcg	2,2 mcg	60 mcg
Acizi grasi, total saturati	0,028 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,02 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,008 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0,031 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	0,001 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,03 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	0,083 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0,08 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0,003 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Fitosteroli	7 mg	–	–
Triptofan	0,006 g	–	–
Threonina	0,027 g	–	–
Izoleucina	0,018 g	–	–
Leucina	0,025 g	–	–
Lizina	0,027 g	–	–
Methionina	0,006 g	–	–
Cistina	0,009 g	–	–
Fenilalanina	0,067 g	–	–
Tirozina	0,014 g	–	–
Valina	0,018 g	–	–
Arginina	0,021 g	–	–
Histidina	0,014 g	–	–
Alanina	0,027 g	–	–
Acid aspartamic	0,135 g	–	–
Acid glutamic	0,431 g	–	–
Glicina	0,019 g	–	–
Prolina	0,015 g	–	–
Serina	0,026 g	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	449 mcg	184 mcg	572 mcg
Alfacaroten	101 mcg	–	112 mcg
Betacriptoxantina	–	–	–
Licopen	2573 mcg	1136 mcg	3419 mcg
Luteina + zeaxantina	123 mcg	98 mcg	138 mcg

Publicitate

Motive pentru a adopta Dieta Mediteraneana

MOTIVE PENTRU A ADOPTA DIETA MEDITERANEANA

 

Dieta Mediteraneana a fost recunoscuta de multa vreme drept unul dintre cele mai sanatoase regimuri alimentare ale planetei.  Fiind considerata drept tezaur universal cu relevanta in sanatatea omenirii, in anul 2013 a fost inclusa in Lista reprezentativa a patrimoniului cultural imaterial al umanitatii UNESCO.

Comunitatile reprezentative pentru Dieta Mediteraneana, care au participat la depunerea documentatiei pentru inscrierea in patrimoniul UNESCO, se afla pe teritoriul statelor: Grecia, Italia, Spania, Maroc și Portugalia, Cipru si Croatia. Pentru reliefarea autenticitatii obiceiurilor pastrate, aceste sapte tari au identificat sapte comunitati in care Dieta Mediteraneana este inca vie, transmisa mai departe, protejata si sarbatorita, ca parte a patrimoniului cultural: orasul Koroni din regiunea Peloponez Grecia, localitatea Agros din centrul insulei Cipru, insulele Brac si Hvar, din Dalmatia Centrala, Croatia, orasul Soria, din nord-estul Spaniei, subregiunea Cilento din Campania, in sudul Italiei; orasul Chefchaouen din nord-vestul Marocului, orasul Tavira din regiunea Algarve, Portugalia.

Ori de cate ori o persoana este abordata pentru a adopta o noua dieta, pentru a trece la un nou stil de viata, intotdeauna acea persoana va dori sa cunoasca inca de la inceput cateva motive care sa o jute in luarea unei decizii. De aceea, va vom prezenta cateva motive simple si logice care va vor putea ajuta in alegerea unui stil de viata sanatos, prin adoptarea Dietei Mediteraneene.

• Bucataria Mediteraneana cuprinde retetele bucatariilor celor 21 de tari situate in Bazinul Mediteranean. Caracteristicile acestei bucatarii sunt atat ingredientele proaspete, naturale si variate folosite, cat si modalitatea simpla si sanatoasa de preparare a acestora, rezultatul final fiind un preparat extrem de sanatos, gustos si nu in cele din urma, aspectuos. Aliementele recomandate in Dieta mediteraneana sunt: fructele, legumele, leguminoasele, semintele oleaginoase, lactatele (in special cele degresate), pestele, fructele de mare, carnea alba, uleiul de masline, condimentele proaspete, mierea de albine si siropul de struguri (in loc de zahar) si vinul rosu (consumat moderat). Foarte important este ca alimentele sa fie cat mai proaspete si sa se opteze pentru variante bio.

• Dieta Mediteraneana poate fi adaptata atat pentru persoanele cu diverse tipuri de alimentatie, cat si pentru cele care sufera diverse intolerante alimentare, deoarece curinde o multitudine de ingrediente variate care le pot susbtitui cu usurinta pe cele nepermise, oferind organismului nutrientii necesari unei alimentatii sanatoase.
•  Dieta in sine este ieftina din principiu, deoarece se bazeaza pe ingrediente necostisitoare, simple si proaspete, neprocesate din care se pot prepara mancaruri cu un continut nutritional ridicat, fara a compromite gustul si calitatea acestora.

• Dieta Mediteraneana, in afara de retetele compliicate, cuprinde o multitudine de retete simple si rapide, foarte usor de preparat de absolut oricine, fara a avea cunostinte gastronomice avansate. Astfel, din ingrediente simple se pot prepara meniuri foarte rapide si gustoase atunci cand este necesar.

• Dieta Mediteraneana nu este ultra restrictiva precum multe alte diete sofisticate. Se pot consuma o multitudine de alimente, cu conditia sa fie respectata moderatia si prepararea sanatoasa. Din acest motiv Dieta Mediteraneana poate fi urmata chiar si atunci cand se ia masa la restaurant fara a avea specific mediteranean.  Intotdeauna in meniul unui restaurant se vor gasi preparate proaspete, neprocesate, potrivite unei alimentatii sanatoase.

• Dieta Mediteraneana nu este o dieta bazata pe continutul scazut de grasimi. Este in schimb, o dieta care incurajeaza consumul grasimilor sanatoase, nesaturate si eliminarea grasimilor hidrogenate si saturate care sunt daunatoare organismului. Dieta mediteraneana presupune un echilibru sanatos intre consumul de acizi grasi esentiali omega 3 (linolenic), omega 6 (linoleic) si omega 9 (oleic), prin consumul de ulei de masline etravirgin, peste gras si oleaginoase (in special nuci). Multe studii au demonstrat ca adoptarea acestei diete duce la  scaderea  incidentei bolilor cardiovasculare si a riscului atacurilor cerebrale, cresterea colesterolului „bun” – HDL, scaderea colesterolului „rau” – LDL, scaderea trigliceridelor si a riscului aparitiei diabetului de tip II si a dezvoltarii tumorilor cancerigene. De asemenea, dieta mediteraneana, reduce riscul aparitiei tumorilor cancerigene, a instalarii bolii Alzheimmer, regularizeaza greutatea corporala si metabolismul, reduce riscul de osteoporoza si intareste sistemmul imunitar.

• Odata cu adoptarea dietei mediteranene nu va mai fi necesara numararea caloriilor consumate zilnic ori renuntarea la anumite alimente, ci doar inlocuirea alimentelor nesanatoase cu varianta lor sanatoasa: grasimile trans si saturate vor fi inlocuite cu grasimi nesaturate, fainoasele rafinate vor fi inlocuite cu fainoase integrale, carnea rosie va fi inlocuita cu carne alba si peste, se vor consuma multe legume si verdeturi, lactatele si ouale vor fi consumate cu moderatie (3 ori pe saptamana),  dulciurile vor fi inlocuite cu fructe si oleaginoase. Alimentele se vor consuma urmanad piramida mediteraneana, iar metoda de gatire a alimentelor va fi fierberea, coacerea la cuptor sau gratar, evitand total prajirea. In plus fiecare se va putea delecta cu un pahar de vin rosu sau alb pe zi.

• Ierburile si condimentele mediteraneene adauga atat de multa savoare preparatelor incat, in cele mai multe cazuri,  se va putea renunta la adaosul de sare. In plus, aceste codimente sunt si foarte sanatoase, fiind bogate in nutrienti si antioxidanti.

   

   

Holiday June 2016 – Back to Crete Island – Hersonissos

 HERSONISSOS – CRETE ISLAND

Hersonissos nowadays is considered as the most developed tourist resort of Crete, due to the high range of quality services and attractions provided and is able to fulfill all the expectations. Near Hersonissos there are three small villages, Piskopiano, Koutouloufari and Old Hersonissos which are overlooking the busy resort of Hersonissos.

 

 

Ceaiul verde

CEAIUL VERDE

 

PREZENTARE

Ceaiul verde este un tip de ceai obtinut din frunze nefermentate de Camelia sinensis. Imediat dupa cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate, proces de incalzire la foc direct, in scopul distrugerii enzimei „polifenoli oxidasa” responsabila pentru conversia flavanolilor din frunze in compusi polifenolici inchiși la culoare Apoi frunzele sunt uscate si rulate, astfel impiedicandu-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut si sub denumirile de ceai nefermentat sau ceai virgin si este considerat un adevarat panaceu natural.

ISTORIA CEAIULUI VERDE

Istoria ceaiului verde este straveche si are la baza mituri si legende orientale. O legenda populara chineza spune ca imparatul Shennong, sau „Doctorul Divin”, al doilea imparat al Chinei, caruia i se datoreaza cunoasterea plantelor medicinale si a proprietatilor lor, fiind preocupat de sanatatea supusilor sai, ii sfatuia sa fiarba apa inainte de a o bea. Acesta a descoperit intamplator efectele benefice ale ceaiului, in timp ce bea dintr-un bol cu apa fierbinte la umbra unui copac, in anul 2737 î.Hr. In bolul imparatului, se scuturasera cateva frunze de ceai verde, care au schimbat culoarea apei. Curios din fire, Shennong a gustat din apa cu frunze si a descoperit cu uimire un gust placut si o aroma deosebita. Entuziasmul a fost general, mai ales dupa ce s-au constatat si proprietatile revigorante ale bauturii: limpezea capul si vederea, usura digestia, marea volumul urinei, anihila toxinele, iar mestecat, indeparta rasuflarea rau mirositoare a gurii.

Ceaiul a fost introdus treptat in alimentatie, fiind folosit mai intai ca si condiment sau ca fiertura in mancaruri. Cultul ceaiului a aparut doar in timpul dinastiei Han (206-220), atunci au inceput sa-l aplice ca medicament. Lu-Yü (un poet) a pus bazele ritualului de a bea ceai, in care el spera ca a descoperit o armonie deosebita. Treptat au aparut si ceainariile: mai intai au aparut vanzatorii ambulanti iar apoi si micile ceainarii. In momentul cand Marco Polo calca pe taramul chinez, ceainariile faceau deja parte din cultura lor locala.

In anul 1211, Calugarul Eisai,  fondator al scolii de zen Rinzai, a introdus ceaiul in Japonia la intoarcerea din China, dupa studii care au condus la aprecierea valorii ceaiului, folosit in timpul meditatiei. Astfel acesta a scris un tratat ce prezenta proprietatile ceaiului, atat pentru sanatatea fizica, cat si pentru cea spirituala. Acesta infiinteaza o gradina botanica, unde cultiva, printre alte plante, si planta ceaiului. Frunzele plantei au constituit baza pentru licoarea preparata prin infuzie si servita ca o bautura revigoranta in templu. Vizitatorii si calugarii budisti de la alte manastiri, care doreau sa inveţe cultivarea ceaiului, primeau la plecare seminte si lastari. Eisai este cunoscut în Japonia ca „parintele ceaiului”. Ceaiul a primit curand dupa aceea binecuvantarea imparatului, devenind astfel cunoscut peste tot în Japonia.

PROPRIETATILE CEAIULUI VERDE

Calugarul Eisai a tinut sa evidentieze efectele benefice ale ceaiului verde in cartea sa Mentinerea sanatatii prin ceai: „Ceaiul este un medicament miraculos pentru mentinerea sanatatii. Ceaiul are o putere extraordinara de prelungire a vietii. Oriunde o persoana cultiva ceai, va avea parte de o viata lunga.” Din toate timpurile ceaiul este „elixirul care creeaza lacasul de nestramutat al nemuririi”. Din acest pasaj reiese faptul ca ceaiul verde a fost apreciat din timpuri stravechi ca un puternic medicament. In ultimii ani insa, cercetarile au evoluat atat de mult incat acum avem si confirmarea stiintifică a ceea ce se spunea in vechime „Ceaiul este medicamentul miraculos al mentinerii sanatatii”. Devine din ce in ce mai clar pentru oricine ca ceaiul verde are un spectru foarte larg de prevenire a bolilor.

• Ceaiul verde previne aparitia cancerului – cercetatorii au adus dovezi „cu greutate” in sustinerea acestei afirmatii. Consumul regulat de ceai verde reduce riscul instalarii cancerului de colon, vezica urinara, esofag, pancreas, rect si stomac. Compusul responsabil pentru aceasta proprietate este epigallocatechin 3 gallate (EGCG) care are o activitate antioxidanta de 100 de ori mai puternica decat vitamina C si de 25 de ori mai mare decat vitamina E. Se pare ca aceasta substanta nu numai ca inhiba dezvoltarea noilor celule canceroase, dar le poate ucide si pe cele mature.
• Ceaiul verde scade nivelul LDL colesterolului (cel „rau”) si creste nivelul de HDL colesterol (cel „bun”) – cei care consuma extract de ceai verde pot consuma alimente cu mai mult colesterol, fara sa inregistreze cresteri ale nivelelor plasmatice de colesterol.
• Ceaiul verde limiteaza coagularea anormala a sangelui, care sta la baza aparitiei trombozelor. Va reamintesc ca accidentul vascular cerebral si infarctul miocardic recunosc drept cauza formarea trombilor care obstrueaza una sau mai multe artere.
• Ceaiul verde reduce valorile tensionale mari – prin reducerea nivelului de angiotensina II, o substanta care produce vasoconstrictie.
• Ceaiul verde reduce glicemia – si in acest fel riscul de diabet zaharat. Polifenolii si polizaharidele din ceai verde au acest rol.
• Ceaiul verde protejeaza ficatul impotriva substantelor toxice (alcool, substante chimice).
• Ceaiul verde mentine sanatoasa cavitatea bucala – Acesta contine fluor care are rolul de a preveni aparitia cariilor. Acesta contine inclusiv ingrediente care suprima formarea placii bacteriene si a bacteriilor care cauzeaza respiratia neplacuta.
• Ceaiul verde stimuleaza functiile sistemului imun si distruge radicalii liberi care participa la procesul de imbatranire.
• Ceaiul verde are proprietati antibacteriene si antivirale – studii recente au aratat ca ceaiul verde poate preveni instalarea gripei si a diareelor infectioase.
• Ceaiul verde blocheaza reactiile alergice.
• Ceaiul verde ajuta la refacerea echilibrului hidroelectrolitic dupa deshidratari.
• Ceaiul verde stimuleaza metabolismul – ceea ce inseamna ca se ard mai multe calorii, din acest motiv este folosit si in curele de slabire.

COMPOZITIA CEAIULUI VERDE

In compozitia ceaiului verde se gasesc: uleiuri esentiale, teina, cafeina, tannini catechici, flavonoide (cuercetina, quercitrina), aminoacizi, vitamina C, teaflavina, tearubigina, proteine, calciu, fier, fluor, alcaloidi (teobromina, teofilina, dimetilxantina, xantina, adenina) Si componenta principala epigallocatechina gallata, cea mai importanta componenta a fractiunii polifenolice a ceaiului verde. Activitatea ceaiului se datoreaza in primul rand continutului de teina, de tanini si de compusi polifenolici.Polifenolii și catechinele combat radicalii liberi produși de poluare, fum de tigara, gaze de esapament, ultraviolete iar alcaloizii exercita un efect de stimulare nervoasa. Flavonoidele, protejeaza impotriva stresului.

PREPARAREA CEAIULUI VERDE

Pentru a absorbi cat mai bine antioxidanții si alti compusi cu functii vindecatoare, se recomanda sa se bea o cana de ceai de cateva ori pe zi. Felul in care se prepara si se bea ceaiul verde determinabfunctia sa terapeuticta.

In culturile orientale unde se consuma ceai verde frecvent, cantitatea obisnuita este de 3 cani pe zi. Dar la noi este recomandat sa se bea maxim 2 cani pe zi pana la orele 17-18, pentru a se evita eventualele tulburari de somn.

Pentru infuzie se recomandă 2 grame de frunze de ceai la o cana. E important sa se foloseasca ceai frunze, deoarece  ceaiul la plic sau imbuteliat au mai puțini compusi antioxidanti. Apa se se fierbe separat de frunze, iar temperatura indicata este de 85-90 grade.

Preincalzirea cestii in care se serveste ceaiul este recomandata pentru ca ceaiul sa nu-si piarda din temperatura si proprietati prin contactul cu un vas rece. Ceasca se pot preincalzi prin clatirea cu apa fierbinte.

Se lasa frunzele in sita 10-15 secunde pentru primele infuzii si gradual mai mult (chiar si pana la 3-4 minute) daca se doreste un ceai mai concentrat.

Culoarea naturala obținuta nu trebuie sa fieinchisa, ci deschisa, de un galben pal, iar gustul nu trebuie sa fie amar.

INTERACTIUNI CU MEDICAMENTE

Persoanele sub tratament medicamentos trebuie sa consulte medicul inainte de a consuma ceai verde, deaorece acesta poate interactiona cu anumite medicamente:

• Adenozina — Ceaiul verde poate incetini actiunea adenozinei, un medicament folosit pentru tulburari cardiace.
• Antibiotice, Beta-lactam — Ceaiul verde poate diminua efectul antibioticelor beta-lactam prin scaderea rezistentei bacteriene la tratament.
• Benzodiazepine — Cofeina (incluzand si cofeina prezenta in ceaiul verde) reduce efectele sedative ale benzodiazepinelor (medicamente folosite in special in tratamentul anxietatii, din care amintim diazepamul si lorazepam)
• Blocante beta adrenergice, Propranolol si Metoprolol — cofeina (inclusiv cofeina din ceaiul verde) poate determina cresterea tensiunii arteriale la oamenii care iau tratamente ce includ propanolol si metoprolol (medicamente folosite pentru tratarea bolilor cardiovasculare).
• Medicamente pentru subtierea sangelui (inclusiv Aspirina) — Persoanele care folosesc warfarin, un medicament folosit pentru subtierea sangelui, ar trebui sa nu bea ceai verde. Intrucat ceaiul verde contine vitamina K poate anula efectul warfrinului. De asemenea, nu trebuie amestecat ceaiul verde cu aspirina intrucat combinatia dintre ele poate preveni coagularea trombocitelor.
• Chimioterapia — Combinarea ceaiului cu medicamentele folosite in chimioterapie, in special doxorubicina si tamoxifen, au scazut efectul acestora, fapt demonstrat dupa efectuarea studiilor din laborator. In orice caz, rezultatele nu au fost inca demonstrate in studiile efectuate pe oameni. Pe de alta parte, s-a observat ca atat extractele din ceaiul verde cat si din cel negru stimuland o gena a celulelor afectate de cancerului de prostata, le pot face pe acestea mai putin receptive la medicamentele chimioterapice. Datorita acestei interactiuni, trebuie sa se evite consumul de ceai negru, ceai verde, la fel ca si extractele acestor ceaiuri, atat timp cat pacientii se afla sub tratament de chimioterapie, in special pentru cancerul de prostata.
• Clozapina – Efectul antipsihotic al clozapinei poate fi redus daca inainte cu jumatate de ora de administrarea acestui medicament ati baut ceai verde.
• Contraceptive orale — Acestea pot prelungi perioada de timp in care cofeina ramane in organism si ii poate creste efectul stimulativ.
• Efedrine — Cand este consumat alaturi de efedrine, ceaiul verde poate cauza simptome de agitatie, tremuraturi, insomnie si pierderi in greutate.
• Litiu — s-a demonstrat ca bautul  ceaiul verde reduce nivelui litiului din sange (litiul este folosit drept medicatie pentru tratarea maniaco depresiei)
• Inhibitori ai monoamin-oxidazei (MAOIs) — Ceaiul verde poate produce o crestere severa a tensiunii arteriale (criza hipertensiva) atunci cand este consumat alaturi de aceste medicamente folosite in tratamentul depresiei. Clasa inhibatorilor monoamin-oxidazei include fenelzina si tranylcypromine.
• Fenilpropanolamina — Combinatia dintre cofeina (incluzand-o pe cea din prezenta in ceaiul verde) si fenilpropanolamina poate cauza manie si o crestere severa a tensiunii. Autoritatile medicale au publicat avertizari asupra riscului de sangerari la nivelul creierului produse de aceasta combinatie iar producatorii li s-a cerut  insistent sa scoata produsele de pe piata.

CONTRAINDICATII CONSUM CEAI VERDE:

• Nu este indicat celor cu predispozitie la lipotimie, gastrita cu hiperaciditate, ulcer stomacal şi duodenita. Produce dureri in zona stomacului.
• Mamele care alapteaza si consuma mult ceai concentrat seara, o parte din cofeina poate trece in laptele matern provocand insomnii copiilor.
• La persoanele hipotensive care consuma cantitati mari de ceai verde foarte concentrat, in prima faza tensiunea poate creste puţin, se amelioreaza starea fizica, dar peste cateva ore tensiunea scade accentuat, apare senzaţia de slabiciune, scade tonusul vaselor sanguine.
• In cazul persoanelor care au probleme cu asimilarea calciului ar fi bine sa nu faca excese cu ceai verde sau negru datorita continutului de cofeina.

 

Khachapuri Imeruli – Lipii georgiene umplute cu branza

KHACHAPURI IMERULI

LIPII GEORGIENE UMPLUTE CU BRANZA

Mai putin cunoscuta in Romania, bucataria georgiana este foarte diversificata si impresioneaza prin multitudinea de  retete simple si gustoase. Desi nu are iesire la Marea Mediterana, retete din  bucataria georgiana au fost incluse in cartea de bucate „Bucataria mediteraneenilor estici” a Paulei Wolfert (specialista in bucataria mediteraneana si autoare a noua carti de bucate) datorita ingredientelor si metodelor culinare mediteraneene, cat si a spiritului mediteranean al georgienilor.

Asemeni tuturor mediteraneenilor, georgienilor le place sa petreaca timpul liber impreuna, sa sarbatoreasca, sa gateasca mancaruri usoare, gustoase, aromate, condimentate, sa bea vin.

Legenda spune ca, atunci cand Dumnezeu a impartit popoarelor pamanturile pe care sa le stapaneasca, georgienii petreceau de zor, asa ca atunci cand au ajuns era deja prea tarziu. Oamenii i-au spus ca petrecerea era data pentru a celebra frumusetea lumii si pentru a-i multumi lui Dumnezeu ca a creat-o. Creatorul a fost impresionat de cele auzite, insa pentru ca deja impartise lumea si nu mai ramasese decat un loc pe care il pastrase pentru El, hotaraste sa il lase georgienilor. Astfel, oamenii se mandresc ca locuiesc in cel mai frumos loc de pe pamant. Georgienii au si o legenda legata de modul in care a aparut bucataria lor. Se spune ca odihnindu-se dupa ce a creat lumea, Dumnezeu s-a impiedicat de muntii Caucaz si i-a cazut un platou cu bunatati, ce au dat nastere bucatariei georgiene.

Khachapuri (pronunțat ”haciapuri”) – lipia umpluta cu branza este un preparat traditional georgian, foarte renumit, simplu, gustos si hranitor, nelipsit din bucatariile din Georgia si nu numai.

Aluatul pentru khachapuri variaza destul de mult. Acesta poate fi facut cu iaurt sau cu smantana, de asemenea poate fi dospit sau nu. Formele si umpluturile variaza si ele. Branza cu care se umplu aceste lipii poate fi branza prospata, sau, mult mai adesea se folosește o branza traditionala georgiana numita ”suluguni”, o branza similara la gust cu telemeaua sarata moderat, dar cu o textura elastica, apropiata de cea a mozzarellei. Uneori branza se amesteca si cu ierburi de sezon, si diferite ingrediente.

Astfel, exista mai multe tipuri distincte de khachapuri, in diferite regiuni ale Georgiei:

• Imeretian – Khachapuri Imeruli, care este o lipie circulara umpluta la mijoc cu branza. Acesta este cel mai frecvent tip de khachapuri.
• Adjarian – Khachapuri Acharuli / Adjaruli, care consta intr-un aluat in forma de barca deschisa, umpluta cu branza si acoperita cu un un deasupra si un strat de unt.
• Mingrelian – Khachapuri Megruli similar cu tipul Imeritian, dar cu o umplutura mai bogata si cu branza presarata deasupra.
• Achma – Khatchapuri Abhazia , care are mai multe straturi si are aspectul unei lasagna fara sos.
• Gurian – Khachapuri Guruli are aspectul unei pizza calzoone, avand un ou fier in interiorul aluatului. Acest tip de khachapuri se prepara de regula de Craciun in regiunea Gurian, fiind denumita „Placinta de Craciun”. In restul Georgiei, este denmita „Placinta Guriana”.
• Osetin – Khachapuri Ossuri, care, are ca umplutura branza, la care se adauga cartofi. Se numeste in mod obisnuit Khabizgini.
• khachapuri Svanuri
• Khachapuri Rachuli
• Khachapuri Phenovani

RETETA KHACHAPURI IMERULI

 

Ingrediente pentru aluat (4 lipii):

• 500 g faina
• 400 grame iaurt
• 4 linguri ulei de masline
• 1/2 lingurita sare
• 1 lingurita drojdie instant

Indrediente pentru umplutura:

• 300 grame telemea sarata
• 200 grame mozarella
• 1-2 oua

Ingrediente pentru uns:

• unt nesarat la temperatura camerei

Mod de preparare:

• Se dizolva drojdia in 2 linguri apa calduta si se lasa sa creasca aproximativ 10 minute.
• Se cerne faina intr-un vas incapator si se face o adancitura in mijloc.
• Se adauga iaurtul amestecat cu uleiul, sarea, apoi maiaua crescuta si se framanta pana ce este incorporata toata faina si se obtine un aluat elastic si nelipicios.
• Se acopera vasul si se lasa la crescut pana cand aluatul isi dubleaza volumul (aproximativ o ora).
• Intre timp, se prepara umplutura. Se afarama branza cu furculita si se amesteca cu ouale batute usor.
• Cand aluatul este suficient de crescut, se imparte in 4 parti egale.
• Pe un blat presarat cu faina, se intinde aluatul in forma circulara, se pune in mijoc un sfert din umplutura sub forma unui cerc avand ca dimensiune jumatate din suprafata aluatului.
• Se impatureste aluatul astfel:  se apuca marginea dintr-un punct si se impatureste spre mijloc. Apoi se apuca coltul format, impaturindu-l de asemenea, spre centru. Se continua in acest fel pana cand umplutura este total acoperita de aluat. Se intinde lipia usor cu facaletul si se continua la fel si cu celelalte 3 bucati de aluat.
• Se incinge o tigaie, plata neaderenta, se unge cu unt, se aseaza lipia cu partea impaturita in sus si se coace la foc mediu circa 5-10 minute, pana se rumeneste. Apoi se unge cu unt partea superioara a lipiei (cea impaturita), se intoarce si se coace pana la rumenire.
• De asemenea, se pot coace la cuptor la 180 grade C.
• Lipiile se taie in forma de triunghi si se servesc de regula calde, insa sunt foarte bune si reci.

 

 

 

Ceaiul de ghimbir

CEAIUL DE GHIMBIR

PROPRIETATI CEAI DE GHIMBIR

Ceaiul de ghimbir, bogat in vitamine, minerale, aminoacizi si uleiuri esentiale (detalii informatii nutritionale) este un remediu utilizat de mii de ani in medicina ayurvedica, avand  numeroase proprietati benefice pentru organism : antiemetic (combate raul de mare), antiseptic, expectorant, antifungic, antiviral, analgezic, hipotensiv, antispasmodic, antiinflamator, antibacterian, antifebril şi antiagregant  plachetar (previne formarea si migrarile de cheaguri sangvine).

BENEFICII CEAI DE GHIMBIR

• Combate disconfortul digestiv prin absorbtiei substantelor benefice din alimente şi prevenirea supraalimentatiei. Prin urmare, ceaiul de ghimbir consumat dupa mesele imbelsugate  este excelent pentru recapatarea controlului asupra digestiei.
  In plus, consumat zilnic, ceaiul de ghimbir poate preveni aparitia diareei, a flatulentelor, a balonarii si a indigestiei datorita substantelor chimice din compozitia sa, care tonifiaza musculatura tractului digestiv si impiedica nivelul crescut de acid gastric, care poate cauza arsuri stomacale.

• Intareste sistemul imunitar datorita cantitatii mari de antioxidanti, care reduc riscul de infectii sau afectiuni. Astfel,o ceasca de ceai de ghimbir consumata zilnic poate reduce semnificativ riscul de accident vascular cerebral deoarece substantele active din ghimbir blocheaza depozitarea grasimilor pe artere, reduc nivelul de cholesterol rau si ajuta la prevenirea diferitelor forme de cancer.

• Amelioreaza  racelile si gripele, datorita faptului ca decongestioneaza caile nazale superioare, umezeşte muscoasa gatului, ajutand astfel la ameliorarea tusei si favorizand expectoratia, care grăbeşte astfel procesul de vindecare.

• Amelioreaza simptomele afecţiunilor respiratorii: alergii, astm. Ghimbirul actioneaza prin inhibarea unui component al sistemului imunitar care provoaca alergiile si astmul.

• Calmeaza greturile matinale care apar la unele femei insarcinate, atata timp cat se consuma o cana de ceai de ghimbir la doua zile. Este un remediu eficient, care poate sa fie folosit in siguranta de femeile insarcinate care se confrunta cu acest simptom.

• Ajuta la buna circulatie a sangelui, prevenind formarea cheagurilor si ajutand la transportul oxigenului si a substantelor nutritive catre toate organele vitale din corp. Aminoacizii si mineralele din radacina de ghimbir promoveaza de asemenea nivelul de eritrocite, drept urmare este redus riscul de boli cardiovasculare.

• Ghimbirul este eficient in impotriva cancerului, considerat chiar a avea un efect antitumoral in leucemii. Extrasele de ghimbir stimuleaza imunitatea prin cresterea activitatii timusului si splinei, precum si productia de fagocite. In cancerul de san este indicat consumul de ghimbir, care inhiba invazia, motilitatea si aglutinarea celulelor canceroase.

• Are efect antiinflamator – Gingerolul, o substanta din componenta ghimbirului are un rol antiinflamator si poate sa fie un remediu eficient pentru persoanele care sufera de artrita reumatoida sau osteoartrita. Astfel, ghimbirul reuseste sa calmeze reactiile inflamatorii si sa imbunatateasca circulatia sangelui. Cercetarile realizate au aratat ca ghimbirul a fost la fel de eficient precum ibuprofenului în cazul persoanelor cu osteoartrita, insa fara sa produca reactii adverse la stomac.

• Ghimbirul scade nivelul colesterolului rau din organism, reducand riscul bolilor de inima. Contribuie la o buna circulatie a sangelui, printr-un complex optim de minerale şi aminoacizi, eficient in lupta cu bolile cardiovasculare.

• Diminueaza durerile menstruale.
  In cazul durerilor menstruale se aplica comprese imbibate in ceai de ghimbir pe regiunea inferioara a abdomenului,care amelioreaza durerile si relaxeaza musculatura.

• Reduce nivelul de stres responsabil cu apariţia senzaţiei de rau de miscare. De asemenea, gingerolul poate bloca anumiti chemoreceptori in zona cerebrala, astfel incat este blocata senzaţia de greata sau voma.

• Are efect energizant, motiv pentru care nu este recomandat a fi consumat seara, ci doar dimineata, la primele ore.

PREPARARE CEAI DE GHIMBIR:

Un cm de radacina de ghimbir proaspat (sau 2 cm in cazul in care doriti ca ceaiul sa fie mai puternic),  se taie in bucati mici sau se rade si se adauga in 250ml apa. Se fierbe timp de 10 minute. Se poate adauga miere si lamaie dupa gust, dupa ce s-a racit putin (mierea nu se adauga decat la temperatutri sub 40 grade). Se beau inghitituri mici pe tot parcursul zilei.

PREPARARE CEAI INFUZAT DE GHIMBIR:

3-4  feliuțe de ghimbir proaspat se infuzeaza in 250ml de apa fierbinte. Calitatea concentratiei de infuzie a ceaiului de ghimbir este direct proportionala cu timpul in care este lasata infuzia.

CONTRINDICATII CONSUM CEAI DE GHIMBIR:

Consumul ghimbirului este sigur din punctul de vedere al reactiilor adverse asupra organismului majoritaii oamenilor, insa foarte rar, consumat in cantitati excesive zilnic, pot aparea efecte secundare.

Consumul ridicat de ceai de ghimbir poate afecta sistemul digestiv, cauzand greata, diaree, aciditate in corp sau chiar arsuri la stomac. Se recomanda un consum adecvat in functie de specificul si cerintele organismului fiecaruia.

• Ghimbirul nu ar trebui consumat de catre persoanele cu inflamatii ale stomacului sau plamanilor.
• In cazul femeilor insarcinate, se recomanda prudenta; se poate administra ghimbir, impotriva greturilor si ametelilor, dar nu cantitati exagerate si pe termen lung.
• Persoanele cu pietre la fiere trebuie sa se sfatuiasca cu medicul inainte de a recurge la un tratament cu ghimbir, deoarece ghimbirul este colagog (favorizeaza evacuarea bilei in duoden).
• Trebuie evitat consumul ghimbirului cu doua saptamani inainte de a suferi o intervenţie chirurgicala. O persoana care a baut cantitati semnificative de ceai de ghimbir poate intampina probleme la operatie. Anestezia genereaza reactii adverse la ceaiul de ghimbir, conducand la aparitia unor complicatii precum incetinirea vindecarii ranilor sau sangerari ca urmare a interactiunii cu anticoagulante.
• Pacientii cu afectiuni ale circulatiei sangelui trebuie sa consulte medicul inainte de a consuma ceai de ghimbir. Acesta poate impiedica buna functionare a trombocitelor, responsabile de coagularea sangelui.
• In probleme diabetice trebuie evitat consumul exagerat, intrucat scade glicemia si interactioneza cu medicatia prescrisa in cazul acestei afectiuni.
• Ceaiul de ghimbir afecteaza somnul si nu este recomandat sa bei ceai de ghimbir inainte de culcare. Poate provoca insomnie.
  

DISCLAIMER:

Informatiile publicate in acest articol au scop pur informativ

si nu pot inlocui  tratamentele  medicale sau  terapiile individuale.

Beneficiile ghimbirului asupra sanatatii

BENEFICIILE GHIMBIRULUI ASUPRA SANATATII

Pe langa utilizarile culinare, ghimbirul este recunoscut ca fiind un tratament minune pentru diverse afecţiuni. A fost indelung studiat si s-a demonstrat ca are efecte spectaculoase asupra sanatatii. In prezent, cercetarile au scos la iveala anumite si anumite proprietati anticancerigene ale ghimbirului. Studiile sunt in derulare si se analizeaza eficienţa ghimbirului in tratarea cancerului de colon şi ovarian. Studiile deja efectuate atesta efectele spectaculoase ale ghimbirului:

• Stimuleaza digestia – Ghimbirul este una dintre cele mai puternice arme pentru stimularea digestiei. Odata ingerat, ghimbirul favorizează eliberarea unor enzime importante în procesul de digestie. Aceste enzime au un rol esential, deoarece ajuta la absorbtia eficienta a nutrientilor din alimentatie.
• Stimuleaza pofta de mancare – Ghimbirul este recomandat persoanelor care nu au pofta de mancare, deoarece poate să stimuleze senzaţia de foame.
• Calmeaza greturile matinale care apar la unele femei in perioada sarcinii – ghimbirul poate sa fie folosit in siguranta de femeile insarcinate care se confrunta cu acest simptom neplacut. Este eficient chiar si in cea mai severa afectiune asociata cu greata si varsaturile gravidum hiperemesis, o afectiune care necesita de obicei spitalizare. Spre deosebire de medicamentele anti-greata si stari de voma, care pot provoca defecte congenitale severe, ghimbirul este extrem de sigur, fara efecte secundare asupra sarcinii si este suficient intr-o doza foarte mica.
• Este un antidot în cazul raului de mare. Este intrebuințat, de asemenea, pentru combaterea raului de altitudine, de masina, de mișcare de rotație, actionand impotriva starilor de voma, grețurilor, deranjamentelor stomacale sau intestinale. In caz de greata, se ține in gura, sub limba, o bucațica de radacina de ghimbir. Senzația de greata și voma va dispărea imediat.
• Calmeaza durerile abdominale şi gazele intestinale – este considerat a fi un excelent carminativ ( ajuta la eliminarea de gaze intestinale) şi spasmolitic intestinal (relaxeaza si calmeaza tractul intestinal).
• Are efect antiinflamator – Gingerolul, o substanta importanta din componenta ghimbirului are  rol antiinflamator si poate sa fie un remediu eficient pentru persoanele care sufera de artrita reumatoida sau osteoartrita. Astfel, ghimbirul calmeaza reacţiile inflamatorii si imbunatateste circulaţia sangelui. Cercetarile realizate au arătat că ghimbirul a fost la fel de eficient precum ibuprofenului în cazul persoanelor cu osteoartrita, fara a produce insa reacţii adverse stomacale (lucru pe care-l provoaca ibuprofenul).
• Intareste sistemul imunitar si trateaza racelile – ghimbirul are un efect de incalzire a organismului, astfel ajutand la eliminarea toxinelor, in special din plamani si sinusuri. Un consum regulat de ghimbir curata sistemul limfatic, prevenind astfel apariţia diverselor infecţii, in special cele care afecteaza sistemul respirator. Trateaza racelile actionand asupra plamanilor, stomacului și splinei. O radacina proaspata de ghimbir, rasa și fiarta în 250 ml apa, timp de 10 minute, produce un ceai cu efecte remarcabile în tratarea edemelor, vomei sau tusei, inducand și o senzație puternica de incalzire a corpului, respectiv un efect sudorific pregnant. Atunci când febra nu cedeaza, se vor fierbe 100 grame ghimbir proaspat in 500 ml apa și se va spala tot corpul cu zeama rezultata. Daca tusea persista, se va stoarce o radacina de ghimbir și se va amesteca sucul obtinut  cu putina miere și 250 ml apa fierbinte – se vor bea cate 1-2 cani pe zi. Ceaiul de ghimbir este un calmant ideal în inflamațiile gatului, sinuzite, raguseala, febra, eliminare de mucozitati si congestii respiratorii.
• Trateaza durerile reumatice – Rapoarte medicale din diverse spitale chinezești arată că injectarea unei soluții de 5-10% suc de ghimbir in zonele afectate, poate trata cu succes durerile reumatice.
• Diminueaza durerile menstruale – este un remediu natural si foarte util in diminuarea durerile menstruale – se vor aplica de cateva ori pe zi comprese locale cu ceai de ghimbir.
• Diminueaza tulburarile sexuale – este utilă persoanelor care suferă de tulburări sexuale. Potrivit specialiştilor, efectul „viagra” al ghimbirului poate imbunatati viata sexuala, acesta acţionand asupra organelor genitale, imbunatatind circulaţia sangvina.
• Reduce inflamaţiile articulare si durerile reumatice – reduce inflamaţiile articulaţiilor, fiind recomandat adesea în artrita reumatoida. De asemenea, o cana de ceai de ghimbir in cazul uni efort fizic, poate evita aparitia febrei musculare si a durerilor de incheieturi, in general. In cazul inflamatiilor locale, de tipul luxatiilor sau entorselor, compresele cu ghimbir fac minuni.
• Scade nivelul colesterolului rau reducand astfel riscul bolilor de inima. Contribuie la o buna circulaţie a sangelui, printr-un complex optim de minerale si aminoacizi, eficient in lupta cu bolile cardiovasculare.
• In medicina alternativa – Moleculele aromatice de ghimbir trimit impulsuri creierului imediat ce ating pielea, relaxand și detensionand musculatura. Radacina incalzeste meridianele de acupunctura. Terapeuții folosesc uleiurile aromatice de ghimbir pentru fricționarea zonelor unde se acumuleaza tensiuni negative: tampla, ceafa, incheieturi.

Ceai de ghimbir : Un cm de radacina de ghimbir proaspat (sau 2 cm in cazul in care doriti ca ceaiul sa fie mai puternic),  se taie in bucati mici sau se rade si se adauga in 250ml apa. Se fierbe timp de 10 minute. Se poate adauga miere si lamaie dupa gust, dupa ce s-a racit putin (mierea nu se adauga decat la temperatutri sub 40 grade). Se beau inghitituri mici pe tot parcursul zilei.

Ceai infuzat de ghimbir: 3-4  feliuțe de ghimbir proaspat se infuzeaza in 250ml de apa fierbinte. Calitatea concentratiei de infuzie a ceaiului de ghimbir este direct proportionala cu timpul in care este lasata infuzia.

Gem de ghimbir: Este bun pentru tratarea unor afectiuni ca indigestie, flatulenta, colici, vomismente, spasme, afectiuni ale stomacului si intestinelor – cu febra si dureri, ca si in raceli, tuse, astm.
Mod de preparare: Se amesteca suc de ghimbir proaspat cu zahar si se fierbe pana capata consistenta. Se mai adauga sofran, cardamom, nucsoara si cuisoare. Se pastreaza in borcanele si se foloseste la nevoie. Se poate prepara si sub forma de sirop.

CONTRINDICATII IN UTILIZAREA GHIMBIRULUI:

Consumul ghimbirului este sigur din punctul de vedere al reactiilor adverse asupra organismului majoritaii oamenilor, insa foarte rar, consumat in cantitati excesive zilnic, pot aparea efecte secundare.

Consumul ridicat de ceai de ghimbir poate afecta sistemul digestiv, cauzand greata, diaree, aciditate in corp sau chiar arsuri la stomac. Se recomanda un consum adecvat in functie de specificul si cerintele organismului fiecaruia.

• Ghimbirul nu ar trebui consumat de catre persoanele cu inflamatii ale stomacului sau plamanilor.
• In cazul femeilor insarcinate, se recomanda prudenta; se poate administra ghimbir, impotriva greturilor si ametelilor, dar nu cantitati exagerate si pe termen lung.
• Persoanele cu pietre la fiere trebuie sa se sfatuiasca cu medicul inainte de a recurge la un tratament cu ghimbir, deoarece ghimbirul este colagog (favorizeaza evacuarea bilei in duoden).
• Trebuie evitat consumul ghimbirului cu doua saptamani inainte de a suferi o intervenţie chirurgicala. O persoana care a baut cantitati semnificative de ceai de ghimbir poate intampina probleme la operatie. Anestezia genereaza reactii adverse la ceaiul de ghimbir, conducand la aparitia unor complicatii precum incetinirea vindecarii ranilor sau sangerari ca urmare a interactiunii cu anticoagulante.
• Pacientii cu afectiuni ale circulatiei sangelui trebuie sa consulte medicul inainte de a consuma ceai de ghimbir. Acesta poate impiedica buna functionare a trombocitelor, responsabile de coagularea sangelui.
• In probleme diabetice trebuie evitat consumul exagerat, intrucat scade glicemia si interactioneza cu medicatia prescrisa in cazul acestei afectiuni.
• Ceaiul de ghimbir afecteaza somnul si nu este recomandat sa bei ceai de ghimbir inainte de culcare. Sansele sunt sa nu adormi deloc pe parcursul noptii.

INTERACTIUNEA  GHIMBIRULUI CU ALTE MEDICAMENTE:

• Ghimbirul poate prelungi starea de somn, daca este luat impreuna cu barbituricele.
• Aspirina luata cu cantitati mari de ceai de ghimbir poate produce reactii adverse.
• Consumul zilnic de ghimbir poate sa intervina in absorbţia fierului şi a vitaminelor liposolubile.
• Ghimbirul sporeste puterea unor medicamente ca aspirina, clopidogrel (Plavix), ticlopidine (Ticlid), warfarin (Coumadin), fapt ce poate duce la apariţia unor hemoragii (stimulează circulaţia).
• Ghimbirul scade glicemia, astfel tratamentul medicamentos pentru diabetici ar trebui ajustat in cazul consumului de pastile pe baza de ghimbir sau a ghimbirului ca atare.

ALTE UTILIZARI ALE GHIMBIRULUI:

• In industria parfumurilor – datorita uleiului esențial pe care il conține, rizomul de ghimbir emana o savoare de lamaie piperata și confera astfel caldura și personalitate parfumurilor.

• In industria cosmeticelor: La spitalele din Beijing, este utilizat in tratamentul alopeciilor (cheliilor) sub forma de rondele proaspete. Cosmetologii europeni au fabricat lotiuni cu ghimbir pentru tonificarea si revitalizarea parului. Lotiunile de corp pe baza de ghimbir au efecte de intinerire: hranesc epiderma și îi confera finețe și suplețe. Fiind bogat in magneziu, fosfor și acizi aminati, ghimbirul este omniprezent in formule revitalizante ale cremelor de fata.

DISCLAIMER:

Informatiile publicate in acest articol au scop pur informativ

si nu pot inlocui  tratamentele  medicale sau  terapiile individuale.

 

Tabel informatii nutritionale ghimbir

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE GHIMBIR

Sursa: https://www.tititudorancea.nt.ro

Denumire stiintifica : Zingiber officinalis

Gramajul cantitatii uzuale: 5.4

Nutrient:	Cantitate medie in 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	9.380 g	–	–
Energie	347.000 kcal	–	–
Energie	1452.000 kj	–	–
Proteine	9.120 g	–	–
Total lipide (grasimi)	5.950 g	–	–
Cenusa	4.770 g	–	–
Carbohidrati, prin diferenta	70.790 g	–	–
Fibre alimentare	12.500 g	–	–
Total zaharuri	3.390 g	–	–
Sucroza	0.200 g	–	–
Glucoza (dextroza)	1.220 g	–	–
Fructoza	1.780 g	–	–
Lactoza	–	–	–
Maltoza	–	–	–
Galactoza	0.190 g	–	–
Calciu, Ca	116.000 mg	–	–
Fier, Fe	11.520 mg	–	–
Magneziu, Mg	184.000 mg	–	–
Fosfor, P	148.000 mg	–	–
Potasiu, K	1343.000 mg	–	–
Sodiu, Na	32.000 mg	–	–
Zinc, Zn	4.720 mg	–	–
Cupru, Cu	0.480 mg	–	–
Mangan, Mn	26.500 mg	–	–
Seleniu, Se	38.500 mcg	–	–
Vitamina C, total acid ascorbic	7.000 mg	–	–
Tiamina, Vitamina B1	0.046 mg	–	–
Riboflavina (Vitamina B2)	0.185 mg	–	–
Niacina	5.155 mg	–	–
Vitamina B-6	0.840 mg	–	–
Total folati	39.000 mcg	–	–
Acid folic	–	–	–
Folate, food	39.000 mcg	–	–
Folati, DFE	39.000 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	41.200 mg	–	–
Betaina	3.400 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	147.000 IU	–	–
Vitamina A, RAE	7.000 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	18.020 mg	–	–
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Beta tocoferol	0.010 mg	–	–
Gamma tocoferol	2.820 mg	–	–
Delta tocoferol	–	–	–
Vitamina K (filoquinona)	0.800 mcg	–	–
Acizi grasi, total saturati	1.940 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	0.060 g	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	0.180 g	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	0.330 g	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	0.150 g	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	1.020 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0.140 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	1.000 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	1.000 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	1.310 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	1.020 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0.290 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Fitosteroli	83.000 mg	–	–
Triptofan	0.063 g	–	–
Threonina	0.187 g	–	–
Izoleucina	0.266 g	–	–
Leucina	0.387 g	–	–
Lizina	0.299 g	–	–
Methionina	0.067 g	–	–
Cistina	0.042 g	–	–
Fenilalanina	0.236 g	–	–
Tirozina	0.102 g	–	–
Valina	0.382 g	–	–
Arginina	0.226 g	–	–
Histidina	0.158 g	–	–
Alanina	0.163 g	–	–
Acid aspartamic	1.090 g	–	–
Acid glutamic	0.848 g	–	–
Glicina	0.226 g	–	–
Prolina	0.216 g	–	–
Serina	0.236 g	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	88.000 mcg	–	–
Alfacaroten	–	–	–
Betacriptoxantina	–	–	–
Licopen	–	–	–
Luteina + zeaxantina	–	–	–

Tabel informatii nutritionale dude

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE DUDE

Sursa: https://www.tititudorancea.nt.ro

Denumirea stiinţifică: Morus nigra
Gramajul cantităţii uzuale: 140

Nutrient:	Cantitate medie în 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	87,68 g	–	–
Energie	43 kcal	–	–
Energie	180 kj	–	–
Proteine	1,44 g	–	–
Total lipide (grasimi)	0,39 g	–	–
Cenusa	0,69 g	–	–
Carbohidrati, prin diferenta	9,8 g	–	–
Fibre alimentare	1,7 g	–	–
Total zaharuri	8,1 g	–	–
Calciu, Ca	39 mg	–	–
Fier, Fe	1,85 mg	–	–
Magneziu, Mg	18 mg	–	–
Fosfor, P	38 mg	–	–
Potasiu, K	194 mg	–	–
Sodiu, Na	10 mg	–	–
Zinc, Zn	0,12 mg	–	–
Cupru, Cu	0,06 mg	–	–
Seleniu, Se	0,6 mcg	–	–
Vitamina C, total acid ascorbic	36,4 mg	–	–
Tiamina, Vitamina B1	0,029 mg	–	–
Riboflavina (Vitamina B2)	0,101 mg	–	–
Niacina	0,62 mg	–	–
Vitamina B-6	0,05 mg	–	–
Total folati	6 mcg	–	–
Acid folic	–	–	–
Folate, food	6 mcg	–	–
Folati, DFE	6 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	12,3 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	25 IU	–	–
Vitamina A, RAE	1 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	0,87 mg	–	–
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Vitamina K (filoquinona)	7,8 mcg	–	–
Acizi grasi, total saturati	0,027 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,006 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,02 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0,041 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,041 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	0,207 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0,206 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0,001 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	9 mcg	–	–
Alfacaroten	12 mcg	–	–
Betacriptoxantina	–	–	–
Licopen	–	–	–
Luteina + zeaxantina	136 mcg	–	–

Tabel informatii nutritionale pepene galben

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE PEPENE GALBEN

(Sursa: ttp://www.tititudorancea.ro)

Denumirea stiinţifică: Cucumis melo
Procent parte necomestibilă: 49%
Gramajul cantităţii uzuale: 177

Nutrient:	Cantitate medie in 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	90.150 g	88.110 g	92.860 g
Energie	34.000 kcal	–	–
Energie	141.000 kj	–	–
Proteine	0.840 g	0.600 g	1.000 g
Total lipide (grasimi)	0.190 g	0.080 g	0.320 g
Cenusa	0.650 g	0.450 g	0.900 g
Carbohidrati, prin diferenta	8.160 g	–	–
Fibre alimentare	0.900 g	0.600 g	1.600 g
Total zaharuri	7.860 g	–	–
Sucroza	4.350 g	1.570 g	8.080 g
Glucoza (dextroza)	1.540 g	0.550 g	2.890 g
Fructoza	1.870 g	0.910 g	3.000 g
Lactoza	–	–	–
Maltoza	0.040 g	–	0.200 g
Galactoza	0.060 g	–	0.130 g
Amidon	0.030 g	–	0.100 g
Calciu, Ca	9.000 mg	5.000 mg	18.000 mg
Fier, Fe	0.210 mg	0.070 mg	0.640 mg
Magneziu, Mg	12.000 mg	7.000 mg	18.000 mg
Fosfor, P	15.000 mg	8.000 mg	25.000 mg
Potasiu, K	267.000 mg	112.000 mg	420.000 mg
Sodiu, Na	16.000 mg	5.000 mg	44.000 mg
Zinc, Zn	0.180 mg	0.070 mg	0.370 mg
Cupru, Cu	0.041 mg	–	0.204 mg
Mangan, Mn	0.041 mg	–	0.066 mg
Seleniu, Se	0.400 mcg	0.200 mcg	0.500 mcg
Fluor, F	1.000 mcg	–	–
Vitamina C, total acid ascorbic	36.700 mg	30.800 mg	40.700 mg
Tiamina, Vitamina B1	0.041 mg	0.020 mg	0.080 mg
Riboflavina (Vitamina B2)	0.019 mg	0.015 mg	0.020 mg
Niacina	0.734 mg	0.528 mg	0.890 mg
Acid pantothenic	0.105 mg	0.042 mg	0.157 mg
Vitamina B-6	0.072 mg	0.028 mg	0.120 mg
Total folati	21.000 mcg	7.000 mcg	40.000 mcg
Acid folic	–	–	–
Folate, food	21.000 mcg	7.000 mcg	40.000 mcg
Folati, DFE	21.000 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	7.600 mg	–	–
Betaina	0.100 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	3382.000 IU	–	–
Vitamina A, RAE	169.000 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	0.050 mg	0.020 mg	0.110 mg
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Beta tocoferol	–	–	–
Gamma tocoferol	0.110 mg	0.060 mg	0.130 mg
Delta tocoferol	–	–	–
Vitamina K (filoquinona)	2.500 mcg	1.600 mcg	4.000 mcg
Acizi grasi, total saturati	0.051 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	0.001 g	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	0.001 g	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0.043 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0.005 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0.003 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0.003 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	0.081 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0.035 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0.046 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Fitosteroli	10.000 mg	–	–
Triptofan	0.002 g	–	–
Threonina	0.017 g	–	–
Izoleucina	0.021 g	–	–
Leucina	0.029 g	–	–
Lizina	0.030 g	–	–
Methionina	0.012 g	–	–
Cistina	0.002 g	–	–
Fenilalanina	0.023 g	–	–
Tirozina	0.014 g	–	–
Valina	0.033 g	–	–
Arginina	0.029 g	–	–
Histidina	0.015 g	–	–
Alanina	0.095 g	–	–
Acid aspartamic	0.136 g	–	–
Acid glutamic	0.209 g	–	–
Glicina	0.026 g	–	–
Prolina	0.019 g	–	–
Serina	0.042 g	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	2020.000 mcg	1377.000 mcg	4712.000 mcg
Alfacaroten	16.000 mcg	–	61.000 mcg
Betacriptoxantina	1.000 mcg	–	6.000 mcg
Licopen	–	–	–
Luteina + zeaxantina	26.000 mcg	–	51.000 mcg

Prajitura Negresa cu magiun de prune

PRAJITURA NEGRESA CU MAGIUN DE PRUNE

Ingrediente:

• 2 cani faina
• 1 cana zahar
• 1 cana apa minerala
• 7 linguri ulei
• 400 grame magiun de prune
• 1 cana de nuci pisate
• 4 linguri cacao
• esenta de vanilie sau rom
• 2 lingurite bicarbonat stins cu zeama de lamaie

Mod de preparare:

• Se amesteca apa minerala, zaharul si uleiul.
• Se agauga fainacernuta, magiunul, nucile , esenta si bicarbonatul stins cu zeama de lamaie. Se mixeaza foarte bine pana la obtinerea unei compozitii omogene.
• Se toarna compozitia intr-o tava tapetata cu hartie pergament si se introduce in cuptorul preincalzit la 180 grade C.
• Se coace timp de aproximativ 30-40 de minute. Se taie dupa ce se raceste complet.

Prajitura ” CHOCOLATE KISS”

PRAJITURA „CHOCOLATE KISS”

 

Indrediente:

• 600 ml frisca lichida (Hulala)
• 200 grame ciocolata amaruie (Casino neagra)
• 200 grame ciocolata cu lapte (100 g Casino neagra + 100 grame Casino alba)
• 200 grame ciocolata alba (Casino alba)
• 2 pachete biscuiti cu cacao (Petit beurre cu cacao)
• 3 linguri de unt (President)
• 50 grame ciocolata rasa pentru decor

Mod de preparare:

• Se sfarama biscuitii si se amesteca cu untul. Compozitia obtinuta se toarna intr-o tava pentru tort sau prajituri si se preseaza bine sub forma unui blat.
• Se prepara cele trei creme ganache prin incorporarea fircarui tip de ciocolata in frisca fierbinte astfel:Se infierbanta frisca, fara insa a ajunge la punctul de fierbere, dupa care se ia de pe foc si se toarna peste bucatelele de ciocolata, amestecand incet, in cercuri mici pana la omogenizare. Dupa ce s-a omogenizat se bate cu mixerul pentru a obtine o crema aertata. Se pot adauga diverse arome sau lichioruri dupa preferinta.Cremele nu se racesc la frigier, ci se folosesc la temperatura camerei.
• Peste blatul de biscuiti se pun pe rand cremele de ciocolata, dupa care se baga tava la frigider pentru a sa intari.
• Se decoreaza cu ciocolata rasa.

 

 

Tabel informatii nutritionale afine

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE AFINE

Sursa: https://www.tititudorancea.nt.ro

Denumirea stiinţifică: Vaccinium spp.
Gramajul cantităţii uzuale: 148 grame

Nutrient:	Cantitate medie în 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	84,21 g	80,7 g	86,76 g
Energie	57 kcal	–	–
Energie	240 kj	–	–
Proteine	0,74 g	0,6 g	0,97 g
Total lipide (grasimi)	0,33 g	0,2 g	0,5 g
Cenusa	0,24 g	0,19 g	0,3 g
Carbohidrati, prin diferenta	14,49 g	–	–
Fibre alimentare	2,4 g	2,3 g	2,8 g
Total zaharuri	9,96 g	7,67 g	12,33 g
Sucroza	0,11 g	0,07 g	0,14 g
Glucoza (dextroza)	4,88 g	3,74 g	6 g
Fructoza	4,97 g	3,86 g	6,26 g
Lactoza	–	–	–
Maltoza	–	–	–
Galactoza	–	–	–
Amidon	0,03 g	–	0,11 g
Calciu, Ca	6 mg	2 mg	11 mg
Fier, Fe	0,28 mg	0,11 mg	0,41 mg
Magneziu, Mg	6 mg	5 mg	7 mg
Fosfor, P	12 mg	7 mg	16 mg
Potasiu, K	77 mg	72 mg	83 mg
Sodiu, Na	1 mg	–	1 mg
Zinc, Zn	0,16 mg	0,1 mg	0,28 mg
Cupru, Cu	0,057 mg	0,015 mg	0,088 mg
Mangan, Mn	0,336 mg	0,157 mg	0,429 mg
Seleniu, Se	0,1 mcg	0,1 mcg	0,1 mcg
Vitamina C, total acid ascorbic	9,7 mg	9,7 mg	9,7 mg
Tiamina, Vitamina B1	0,037 mg	0,022 mg	0,069 mg
Riboflavina (Vitamina B2)	0,041 mg	0,02 mg	0,06 mg
Niacina	0,418 mg	0,22 mg	0,867 mg
Acid pantothenic	0,124 mg	0,058 mg	0,157 mg
Vitamina B-6	0,052 mg	0,024 mg	0,08 mg
Total folati	6 mcg	3 mcg	11 mcg
Acid folic	–	–	–
Folate, food	6 mcg	3 mcg	11 mcg
Folati, DFE	6 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	6 mg	–	–
Betaina	0,2 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	54 IU	–	–
Vitamina A, RAE	3 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	0,57 mg	0,4 mg	0,81 mg
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Beta tocoferol	0,01 mg	0,01 mg	0,01 mg
Gamma tocoferol	0,36 mg	0,26 mg	0,46 mg
Delta tocoferol	0,03 mg	0,01 mg	0,05 mg
Vitamina K (filoquinona)	19,3 mcg	15,5 mcg	29,1 mcg
Acizi grasi, total saturati	0,028 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,017 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,005 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0,047 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	0,002 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,047 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	0,146 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0,088 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0,058 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Triptofan	0,003 g	–	–
Threonina	0,02 g	–	–
Izoleucina	0,023 g	–	–
Leucina	0,044 g	–	–
Lizina	0,013 g	–	–
Methionina	0,012 g	–	–
Cistina	0,008 g	–	–
Fenilalanina	0,026 g	–	–
Tirozina	0,009 g	–	–
Valina	0,031 g	–	–
Arginina	0,037 g	–	–
Histidina	0,011 g	–	–
Alanina	0,031 g	–	–
Acid aspartamic	0,057 g	–	–
Acid glutamic	0,091 g	–	–
Glicina	0,031 g	–	–
Prolina	0,028 g	–	–
Serina	0,022 g	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	32 mcg	13 mcg	89 mcg
Alfacaroten	–	–	–
Betacriptoxantina	–	–	–
Licopen	–	–	–
Luteina + zeaxantina	80 mcg	63 mcg	113 mc

Tabel Informatii nutritionale mure

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE MURE

Sursa: https://www.tititudorancea.nt.ro

Denumirea stiinţifică: Rubus spp.
Gramajul cantităţii uzuale: 144

Nutrient:	Cantitate medie în 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	88,15 g	85,5 g	91,9 g
Energie	43 kcal	–	–
Energie	181 kj	–	–
Proteine	1,39 g	1,18 g	1,64 g
Total lipide (grasimi)	0,49 g	0,37 g	0,63 g
Cenusa	0,37 g	0,29 g	0,43 g
Carbohidrati, prin diferenta	9,61 g	–	–
Fibre alimentare	5,3 g	2,3 g	6,7 g
Total zaharuri	4,88 g	3,04 g	6,35 g
Sucroza	0,07 g	–	0,14 g
Glucoza (dextroza)	2,31 g	1,53 g	3,02 g
Fructoza	2,4 g	1,51 g	3,05 g
Lactoza	–	–	–
Maltoza	0,07 g	–	0,14 g
Galactoza	0,03 g	–	0,11 g
Amidon	–	–	–
Calciu, Ca	29 mg	14 mg	44 mg
Fier, Fe	0,62 mg	0,33 mg	0,78 mg
Magneziu, Mg	20 mg	19 mg	25 mg
Fosfor, P	22 mg	15 mg	31 mg
Potasiu, K	162 mg	159 mg	164 mg
Sodiu, Na	1 mg	1 mg	1 mg
Zinc, Zn	0,53 mg	0,42 mg	0,64 mg
Cupru, Cu	0,165 mg	0,038 mg	0,259 mg
Mangan, Mn	0,646 mg	0,23 mg	1,44 mg
Seleniu, Se	0,4 mcg	0,1 mcg	0,7 mcg
Vitamina C, total acid ascorbic	21 mg	–	–
Tiamina, Vitamina B1	0,02 mg	0,015 mg	0,028 mg
Riboflavina (Vitamina B2)	0,026 mg	0,02 mg	0,036 mg
Niacina	0,646 mg	0,495 mg	0,742 mg
Acid pantothenic	0,276 mg	0,217 mg	0,347 mg
Vitamina B-6	0,03 mg	0,024 mg	0,036 mg
Total folati	25 mcg	20 mcg	31 mcg
Acid folic	–	–	–
Folate, food	25 mcg	20 mcg	31 mcg
Folati, DFE	25 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	8,5 mg	–	–
Betaina	0,3 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	214 IU	67 IU	340 IU
Vitamina A, RAE	11 mcg_RAE	3 mcg_RAE	17 mcg_RAE
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	1,17 mg	0,56 mg	1,83 mg
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Beta tocoferol	0,04 mg	0,02 mg	0,04 mg
Gamma tocoferol	1,34 mg	1,03 mg	1,58 mg
Delta tocoferol	0,9 mg	0,46 mg	1,05 mg
Vitamina K (filoquinona)	19,8 mcg	14,7 mcg	25,1 mcg
Acizi grasi, total saturati	0,014 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,012 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,003 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0,047 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,044 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	0,004 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	0,28 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0,186 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0,094 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	128 mcg	40 mcg	204 mcg
Alfacaroten	–	–	–
Betacriptoxantina	–	–	–
Licopen	–	–	–
Luteina + zeaxantina	118 mcg	87 mcg	139 mcg

Prajitura magica

PRAJITURA MAGICA

Ingrediente :

• 4 oua la temperatura camerei
• 150 grame (3/4 cana) zahar tos
• 125 grame (1/2 cana) unt nesarat, topit
• 115 grame (3/4 cana) faina cernuta
• 500 ml (2 cani) lapte
• 1 lingura de apa
• 1 pachet zahar vanilat sau o lingurita esenta de vanilie
• zahar pudra pentru decor
• capsuni si frisca pentru servire – optional

Mod de preparare:

• Se incinge cuptorul la 160 grade C.
  
• Se tapeteaza o tava cu hartie pergament.
• Se bat albusurile cu mixerul pana se obtine o spuma lucioasa cu varfuri rigide.
• Separat, se bat galbenusurile cu zaharul si apa pana se obtine o crema albicioasa.
• Se adauga, esenta de vanilie si untul topit si racit si se mixeaza pana la omogenizare.
• In aceasta compozitie se incorporeaza faina cernuta, apoi laptele mixand la viteza minima.
• La final, se incorporeaza albusurile batute, cu ajutorul unei spatule amestecand incet de jos in sus pentru a nu elimina aerul din spuma de oua.
• Se obtine o compozitie fluida, cu eventuali bulgari de spuma de albus, care se toarna  in tava pregatita si se baga in cuptorul preincalzit. Se coace aproximativ 50-60 de minute la 160 grde C. Se verifica prajitura dupa 30 de minute. Se va obtine o prajitura in 3 straturi, primul va fi un blat dens, umed, apoi o crema de consistenta unei budinci, iar deasupra se va forma un al treilea strat, un blat pufos, uscat, cu crusta. In cazul in care ultimul strat, crusta, este rumena , iar stratul de la mijloc nu este bine legat, se acopera tava cu o folie de aluminiu si se mai lasa prajitura la cuptor la foc mic.
• Cand este coapta corespunzator, prajitura se scoate din cuptor si se lasa sa se raceasca complet in tava. Ideal ar fi sa fie taiata a doua zi, pentru a permite stratului de budinca sa se intareasca.
• Se pudreaza cu zahar pudra si se poate servi cu frisca si capsuni.

 

 

 

Tabel informatii nutritionale zmeura

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE ZMEURA

Sursa: https://www.tititudorancea.nt.ro

Denumirea stiinţifică: Rubus spp.
Gramajul cantităţii uzuale: 123 grame

Nutrient:	Cantitate medie în 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	85,75 g	81,79 g	88,47 g
Energie	52 kcal	–	–
Energie	220 kj	–	–
Proteine	1,2 g	0,92 g	1,5 g
Total lipide (grasimi)	0,65 g	0,07 g	1,68 g
Cenusa	0,46 g	0,32 g	0,79 g
Carbohidrati, prin diferenta	11,94 g	–	–
Fibre alimentare	6,5 g	4,1 g	8,2 g
Total zaharuri	4,42 g	3,6 g	5,86 g
Sucroza	0,2 g	0,14 g	0,45 g
Glucoza (dextroza)	1,86 g	1,57 g	2,32 g
Fructoza	2,35 g	1,89 g	3,09 g
Lactoza	–	–	–
Maltoza	–	–	–
Galactoza	–	–	–
Amidon	–	–	–
Calciu, Ca	25 mg	19 mg	32 mg
Fier, Fe	0,69 mg	0,46 mg	1,08 mg
Magneziu, Mg	22 mg	13 mg	32 mg
Fosfor, P	29 mg	21 mg	37 mg
Potasiu, K	151 mg	93 mg	206 mg
Sodiu, Na	1 mg	–	3 mg
Zinc, Zn	0,42 mg	0,25 mg	0,79 mg
Cupru, Cu	0,09 mg	0,032 mg	0,156 mg
Mangan, Mn	0,67 mg	0,32 mg	1,81 mg
Seleniu, Se	0,2 mcg	–	0,4 mcg
Vitamina C, total acid ascorbic	26,2 mg	11,2 mg	37 mg
Tiamina, Vitamina B1	0,032 mg	0,012 mg	0,063 mg
Riboflavina (Vitamina B2)	0,038 mg	0,02 mg	0,06 mg
Niacina	0,598 mg	0,403 mg	0,92 mg
Acid pantothenic	0,329 mg	0,201 mg	0,484 mg
Vitamina B-6	0,055 mg	0,036 mg	0,074 mg
Total folati	21 mcg	7 mcg	41 mcg
Acid folic	–	–	–
Folate, food	21 mcg	7 mcg	41 mcg
Folati, DFE	21 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	12,3 mg	–	–
Betaina	0,8 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	33 IU	–	–
Vitamina A, RAE	2 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	0,87 mg	0,48 mg	1,02 mg
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Beta tocoferol	0,06 mg	0,01 mg	0,08 mg
Gamma tocoferol	1,42 mg	0,77 mg	1,7 mg
Delta tocoferol	1,04 mg	0,44 mg	1,46 mg
Vitamina K (filoquinona)	7,8 mcg	6,2 mcg	9,9 mcg
Acizi grasi, total saturati	0,019 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,016 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,004 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0,064 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,059 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	0,005 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	0,375 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0,249 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0,126 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	12 mcg	–	42 mcg
Alfacaroten	16 mcg	–	31 mcg
Betacriptoxantina	–	–	–
Licopen	–	–	–
Luteina + zeaxantina	136 mcg	123 mcg	146 mcg

Tabel calorii, proteine, glucide, lipide

TABEL CALORII, PROTEINE, GLICIDE SI LIPDE

ALIMENTE SI BAUTURI

Tabel informatii nutritionale Fructul pasiunii

  TABEL INFORMATII NUTRITIONALE FRUCTUL PASIUNII

Sursa:https://www.tititudorancea.nt.ro

Denumirea stiinţifică: Passiflora edulis

Nutrient:	Cantitate medie în 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	72,93 g	–	–
Energie	97 kcal	–	–
Energie	406 kj	–	–
Proteine	2,2 g	–	–
Total lipide (grasimi)	0,7 g	–	–
Cenusa	0,8 g	–	–
Carbohidrati, prin diferenta	23,38 g	–	–
Fibre alimentare	10,4 g	–	–
Total zaharuri	11,2 g	–	–
Calciu, Ca	12 mg	–	–
Fier, Fe	1,6 mg	–	–
Magneziu, Mg	29 mg	–	–
Fosfor, P	68 mg	–	–
Potasiu, K	348 mg	–	–
Sodiu, Na	28 mg	–	–
Zinc, Zn	0,1 mg	–	–
Cupru, Cu	0,086 mg	–	–
Seleniu, Se	0,6 mcg	–	–
Vitamina C, total acid ascorbic	30 mg	–	–
Tiamina, Vitamina B1	–	–	–
Riboflavina (Vitamina B2)	0,13 mg	–	–
Niacina	1,5 mg	–	–
Vitamina B-6	0,1 mg	–	–
Total folati	14 mcg	–	–
Acid folic	–	–	–
Folate, food	14 mcg	–	–
Folati, DFE	14 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	7,6 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	1272 IU	–	–
Vitamina A, RAE	64 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	0,02 mg	–	–
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Vitamina K (filoquinona)	0,7 mcg	–	–
Acizi grasi, total saturati	0,059 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,045 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,014 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0,086 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,086 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	0,411 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0,41 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0,001 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	743 mcg	–	–
Alfacaroten	–	–	–
Betacriptoxantina	41 mcg	–	–
Licopen	–	–	–
Luteina + zeaxantina	–	–	–

Prajitura cu fructul pasiunii

PRAJITURA CU FRUCTUL PASIUNII

Ingrediente blat:

• 4 oua, separate
• 330 g (1½ cani) zahar pudra
• 100 g unt, dedurizat
• 300 g (2 cani) faina alba
  
• 2 lingurite praf de copt
  
• 250 ml fructul pasiunii pasat
  

Ingrediente sirop:

• 60 ml fructul pasiunii pasat
  
• 220 g (1 cana) zahar pudra
• 125 ml apa

Mod de preparare:

• Se incalzeste cuptorul la 180 ° C.
• Se tapeteaza cu hartie pergament o forma de copt rotunda.
• Cu ajutorul unui mixer electric, se bat galbenusurile de ou, zaharul si untul pana la obtinerea unui amestec pufos, deschis la culoare.
• Se cerne faina si praful de copt intr-un castron mare, apoi se incorporeaza, alternand, compozitia de galbenusuri si piureul din fructul pasiunii.
• Se bat albusurile de ou cu mixerul pana se obtine o spuma tare.
• Se incorporeaza spuma de albusuri in compozitia de mai sus, amestecand cu o spatula de jos in sus pentru a nu se lasa.
• Se toarna compozitia obtinuta in tava rotunda si se coace timp de 50-60 minute. Se face testul cu scobitoarea dupa circa 45 de minute. Se scoate din cuptor si se lasa sa se raceasca in tava de copt.
• Intre timp, se prepara siropul. Intr-o craticioara se pun la foc mic apa, zaharul pudra si piureul din fructul pasiunii. Se amesteca pana la dizolvarea totala a zaharului, apoi se mareste flacara si se se aduce siropul la punctul de fierbere. Se fierbe 5 minute sau pana cand amestecul devine gros si siropos. Se ia de pe foc si se lasa sa se raceasca complet.
• Se aseaza blatul pe un platou de tort, se stropeste cu siropul din fructul pasiunii, se lasa 10-20 de minute pentru ca blatul sa absoarba siropul, apoi se taie felii si se serveste.

 

Prepararea și servirea ceaiului

PREPARAREA SI SERVIREA CEAIULUI

Metoda chinezeasca

Gaiwan este una dintre metodele chinezesti de preparare si servire a ceaiului. Cuvantul gaiwan denumeste micul bol de protelan asezat pe o farfurioara si acoperit cu un capac din care se bea ceaiul.

Etapele in metoda chinezeasca:

• clatirea cestii cu apa fierbinte – acesta etapa pregateste recipientul in care va fi pus ceaiul, purificandu-l simbolic si practic. Apa fierbinte incalzeste ceasca, detaliu important in prepararare ceaiurilor fine.
• frunzele de ceai (1 sau 2 lingurite) sunt adaugate imediat dupa clatirea cestii, inainte ca aceasta sa se racesca.
• inaintea infuzarii, frunzele sunt inmuiate cu cateva picaturi de apa fierbinte, eliberandu-se aroma ceaiului, ce trebuie adulmecata inaintea adaugarii restului de apa; alta modalitate de inmuiere este turnarea apei fiebinti si scurgerea ei imediat dup aceea;
• infuzarea

Calitatea apei este foarte importanta; cea mai portivita apa este cea de izvor sau apa plata cu un continut potrivit de minerale. Apa de la robinet si apa distilata nu sunt indicate, deoarece contin clor si posibile substante nocive, sunt lipsite de oxigen si altereaza gustul ceaiului.

Temperatura apei este, de asemenea, foarte importanta in prepararea unui ceai de calitate, care sa pastreze savoarea proprie si sa elibereze teina, vitaminele, uleiurile aromate, sarurile minerale, etc.
Fiecare tip de ceai, de la verde la negru trebuie infuzat cu apa fiarta pana la o anumita temperatura. Datorita prelucrarii mai delicate, ceaiul verde, de exemplu, are nevoie de o apa mai putin fiarta pentru a “scoate la suprafata” aroma perfecta. In schimb, prepararea ceaiului negru, complet oxidat are nevoie de apa fiarta pentru a-si pune in valoare aroma dulceaga caracteristica.

Durata de infuzare
La fel ca temperatura apei, timpul de infuzare difera de la fiecare tip de ceai in parte. In general, ceaiul verde, mai delicat trebuie lasat la infuzat pentru o perioada mai mica de timp, pe cand ceaiurile negre se lasa mai mult la infuzat. Evident, tipul de infuzare tine pana la urma si de gustul personal.

Tipul de ceai	Timpul pentru infuzat	Temperatura	Materialul indicat pentru ceainic
Ceai alb	3 minute	80°C – 85°C	sticla, portelan
Verde Japonez	1 – 2 minute	70°C – 80°C	sticla, ceramica
Verde Chinezesc	2 – 3 minute	80°C – 85°C	sticla, portelan
Oolong Light (Verde)	2 – 3 minute	85°C – 95°C	portelan, yixing
Oolong Heavy (Negru)	3 minute	95°C – 100°C	yixing
Negru cu frunze rupte	2 – 3 minute	95°C – 100°C	portelan
Negru cu frunze intregi	3 – 5 minute	95°C – 100°C	portelan
Pu-Erh	3 minute	100°C	yixing

• cand infuzia este gata, se acopera cu capacul; se ridica gaiwanul cu mana stanga, apuncand farfurioara; se trece in mana dreapta si se toarna intr-o carafa mica, miscand usor pozitia capacului si tinand gaiwanul cu degetul mare plasat pe capac si restul degetelor sustinand farfuria.
• daca frunzele sunt intregi si de buna calitate, se poate obtine si o a doua si a treia infuzie, imediat dupa prima.

Metoda gongfu dateaza din aceeasi perioada ca si metoda gaiwan. Se folosesc ceainice mici de ceramica nesmaltuita asezate in boluri intinse. Metoda este similara cu cea gaiwan, insa nu se recomanda a se folosi la prepararea ceaiurilor neoxidate datorita proprietatilor ceramicii cu proprietati izolatoare din care este facuta vesela.

Metoda japoneza

Chanoyu, ceremonia japoneza a ceaiului, este o traditie influentata de budismul Zen. Estetica ceremoniei presupune rafinament, simplitate, suavitate. La prepararea ceaiului se folosesc chadōgu (unelte de ceai) si matcha (ceai verde sub forma de pudra). Pasii ceremoniei: curatarea bolurilor, fierberea apei, servirea musafirilor cu dulciuri apoi prepararea ceaiului si servirea ceaiului: – in chawan (recipientul in care se serveste ceaiul) se pune pulberea de ceai (matcha); – peste matcha se toarna apa fiebinte si se amesteca bine folosind un pamatuf de bambus (chasen); – plecaciuni sunt schimbate intre gazda si musafir in momentul primirii bolului cu ceai; – musafirul ia chawanul cu man dreapta si il aseaza in palma stanga; apoi il roteste in sensul acelor de ceasornic de trei ori inainte sa soarba ceaiul; – cand musafirul a treminat de baut, trebuie sa laude cu voce tare ceaiul; – cu mana dreapta, el trebuie sa stearga chawanul in partea in care l-a atins cu buzele ; – chawanul este intors in sens invers acelor de ceasornic si inapoiat gazdei.

In mod traditional, ceremonia are loc in camere asternute cu tatami, iar gazda, fie ea barbat sau femeie, poarta chimono.

Metoda marocana

In Maroc, ceaiul reprezinta simbolul ospitalitatii si este preparat si servit de capul familiei sau de fiul sau cel mai mare. De cele mai multe ori se foloseste ceai verde (mai ales Gunpowder). Se pregatesc doua ceainice in acelasi timp si in fiecare se pun frunze de ceai; frunzele se clatesc cu apa fierbinte, care se scurge imediat. Peste ceaiul verde inmuiat se pune menta si relativ mult zahar, apoi se toarna apa clocotita. Dupa cateva minute, gazda sau cel care prepara ceaiul, amesteca si gusta bautura, adaugand zahar sau meta daca este necesar. Cand ceaiul este gata, gazda ridica ambele ceinice si toarna in pahare asezate pe o tava gravata de metal. Se sevesc trei infuzii, din ce in ce mai dulci; dupa a treia, este politicos din partea musafirului sa-si anunte plecarea.

Metoda englezeasca

Ceaiul este preparat urmand cu strictete urmatorii pasi:

• incalzirea ceainicului;
• adaugarea frunzelor de ceai, cate o lingurita pentru fiecare persoana si una in plus “pentru ceainic”;
• turnarea apei fiebinti, dar nu clocotite peste frunze si infuzarea timp de 3-5 minute;
• amestecarea continutului cu o miscare circulara a ceainicului.

Musafirilor li se pune la dispozitie si lamaie, lapte si zahar.

Metoda ruseasca

Ceaiul rusesc se prepara folosind un samovar.

• se prepara o infuzie concentrata de ceai intr-un ceainic;
• se toarna intr-o ceasca putin din ceaiul concentrat si se dilueaza cu apa calda din samovar.

Principalele tipuri de ceai

PRINCIPALELE TIPURI DE CEAI

TIPURILE DE CEAI

Clasificarea se face după mai multe criterii: gradul de oxidare a frunzelor, gradul de mărunţire a frunzelor, ţara de provenienţă, tipurile de aditivi, modul de servire, modul de comercializare etc. Cea mai cunoscută clasificare a ceaiului este cea după gradul de oxidare a frunzelor, conform căreia există 6 tipuri de ceai:

• ceai alb
• ceai galben
• ceai verde
• ceai oolong
• ceai negru
• ceai pu-erh

Ceaiul alb se prepară din mugurii şi frunzele foarte tinere ale plantei, uscate la soare, fără a fi supuse unui grad mare de oxidare. Puful alb ce rămâne pe frunze conferă plantei un aspect albicios, iar băutura rezultată este limpede, de culoare foarte deschisă.

Originile ceaiului alb sunt plasate, potrivit tradiției, în provincia chineza Fujian, frunzele provenind din soiul Da Bai (Marele Alb).

Varietăţi de ceai alb:

• Bai Hao Yin Zhen (Ace de argint): obținut numai din mugurii nedeschiși, cărnoși, fără defecte, acoperiți cu perișori albi; mugurii sunt culeși primăvara, pe timp uscat. Aceasta este cea mai scumpă varietate de ceai alb și este produs aproape in exclusivitate în provincia Fujian din soiul Da Bai.

• Bai Mu Dan/ Pai Mu Tan (Bujorul alb): ceai de calitate foarte bună, considerat a fi al doilea tip de ceai pe scara valorică dupa Yin Zhen; sunt culeși nu doar mugurii ci și primele două frunzulițe acoperite cu puf argintiu; la fel ca și Yin Zhen, este cules primăvara, niciodată pe timp ploios și numai după ce roua s-a evaporat complet de pe plante.

• Gong Mei (Sprâncenele onoarei): ceai alb de gradul trei, provenit mai ales din culturile soiului Xiao Bai.

• Shou Mei (Sprâncenele vietii lungi şi nobile): cules în urma ceaiurilor Yin Zhen și Bai Mu Dan; pentru că este recoltat mai târziu, compoziția sa constă din frunzuliţele tinere și mugurii rămași de pe urma recoltărilor anterioare. Gustul său este fructat, asemănător ceaiurilor oolong.

• Ceylon White (Ceai alb de Ceylon): ceai apreciat, produs în Sri Lanka; cultivat la altitudini situate între 2200 și 2500 m, cules manual și uscat la soare. În urma infuzării rezultă un lichid auriu cu gust delicat, având note de miere și pin.

• Darjeeling White (Ceai alb de Darjeeling): cultivat la 2000 m altitudine, ceaiul este recoltat și rulat manual, apoi uscat la soare. Culoarea sa este auriu pal, iar gustul suav și ușor dulce.

Ceaiul galben se obţine printr-un proces similar ceaiului verde, dar cu o fază mai înceată de uscare, frunzele fiind lăsate să se îngălbenească. Băutura obţinută are o culoare galben-verde, dar este diferită la gust şi miros atât de ceaiul alb cât şi de cel verde.

Varietăţi de ceai galben:

• Junshan Yinzhen (Acul de argint)
• Da Ye Qing (Frunza mare verde)
• Huang Tang (Supa galbenă)

Ceaiul verde

Ceaiul verde, unul din cele mai populare din lume, se obține prin uscarea frunzelor la maxim 2 zile după recoltare, astfel încât procesul de oxidare este oprit. Uscarea frunzelor se face la abur (metodă tradițională din Japonia) sau prin prăjire (metodă tradițională din China).

Varietăți de ceai verde:

Ceaiuri chinezești:

• Longjing (Fântâna Dragonului): varietate superioară de ceai; este cules și rulat manual, apoi prăjit uscat în tigaie.
• Gunpowder (Praf de pușcă): cunoscut și sub numele zhuchá. Frunzele sunt rulate sub formă de granule, asemănătoare cu cele de praf de pușcă.
• Bi Luo Chun (Melcul verde de primăvară): ceai foarte apreciat, asemănător ceaiului alb, cu gust floral-fructat.
• Chun Mee (Sprâncene prețioase): ceai mai acid și mai puțin dulce decât varietățile obișnuite.
• Hou Kui (Pașnicul suveran al maimuțelor): deosebit prin aspectul său, două frunze drepte flancând un mugure mare cu peri argintii.

Ceaiuri japoneze (ocha):

• Gyokuro (Roua de jad): planta de ceai este acoperită pentru a fi în umbră pentru aproximativ 20 de zile înainte de a fi culese frunzele, astfel încât ceaiul rezultat are o culoare de verde pal, iar gustul este unul dulceag.
• Kabusecha (ceai acoperit): preparat din frunze crescute tot la umbră, dar pentru un timp mai scurt decât în cazul ceaiului Gyokuro; are o aromă mai delicată decât Sencha.
• Sencha (decoct de ceai): este cel mai des întâlnit ceai în Japonia, iar numele descrie metoda de preparare. ceai japonez nefărâmițat, cu gust ierbos provenit din prima și a doua recoltă. Varianta Fukamushicha diferă prin timpul dublu de expunere la aburi a frunzelor ceea ce îi conferă o culoare mai închisă și un gust mai puternic.
• Tamaryokucha (ceai verde rotund) : un ceai verde cu aromă pătrunzătoare în tonuri de fructe de pădure, citrice și post-gust de migdale.
• Bancha: un ceai ușor inferior celui Sencha, obținut nu doar din frunze intregi ci și din resturi de crenguțe.
• Kamairicha (ceai la tigaie): ceai verde obținut prin prăjirea frunzelor după metoda chineazească și care nu are gustul amărui al ceaiurilor japoneze.
• Kukicha: ceai obținut din rămurele și codițe de ceai. Gustul său amintește de cel de nuci și de rooibos.
• Matcha (ceai pudră): pudră fină de ceai obținută din Tencha, cu un proces de cultivare foarte asemănător cu Gyokuro. Se folosește în special în ceremonia ceaiului, dar și la prepararea înghețatei sau a altor tipuri de deserturi pe post de colorant și aromă.
• Genmaicha (ceai amescat cu orez brun): este un amestec de ceai verde (Bancha sau Sencha) cu orez brun prăjit; uneori se adaugă și Matcha pentru a-i conferi o culoare mai plăcută.
• Hojicha (ceai copt): ceai verde (de obicei Bancha) copt pe cărbuni.
• Tencha (ceai măcinat): ceai verde crescut la umbră la fel ca Gyokuro, care nu este rulat după uscare și care se macină mai apoi pentru a obține ceaiul pudră matcha.
• Aracha (ceai verde crud): produs brut folosit la producția de Sencha și Gyokuro, ce conține toate părțile din planta de ceai.
• Shincha (ceai nou): primul ceai obținut din recoltă.
• Funmatsucha (ceai pudră instant): ceai măcinat folosit pentru a obține o băutură instant la fel ca și cafeaua instant. Se mai numește tokeru ocha (ceai care se topește).

Ceaiuri aromatizate:

• Jasmine: ceai verde impregnat cu parfum de iasomie; procedeul este originar din nordul Chinei și constă în așezarea alternativă a straturilor de ceai și flori, urmată de o a doua uscare a ceaiului după impregnare șî îndepărtarea florilor.
• Osmanthus: ceai obținut printr-o metodă similară cu cea de obținere a ceaiului Jasmine, cu flori de Osmanthus (un arbust asemănător măslinului).
• Ceai vietnamez cu lotus: florile de lotus Nelumbo nucifera sunt împănate cu frunze de ceai verde; ceaiul este lăsat astfel peste noapte pentru ca parfumul florii să intre în frunzele de ceai. Un alt procedeu este coacerea ceaiului împreună cu staminele de lotus.

Ceaiul oolong este un fel de ceai tradițional chinezesc, obținut prin maturarea frunzelor sub soarele puternic înainte de rularea lor.

În functie de numărul de zile care trece între recoltare și uscare, ceaiul oolong poate fi “fermentat” în proporție de 8 până la 85%, în funcție de varietate și de procesul de producție. Ceaiul oolong este popular în special în sudul Chinei și printre chinezii expatriați în Asia de Sud-Est datorită stilului de infuzare gongfu, originar din această zonă.

Gustul ceailui oolong variază mult în funcție de gradul de oxidare și varietate, de la dulceag cu aromă de fructe și miere, până la arome puternice de lemn și ceai copt. Cele mai faimoase soiuri de oolong provin din Munții Wuyi (nordul regiunii Fujian).

În ceea ce privește frunzele, acestea sunt rulate în două feluri: fie în spirale lungi, fie în biluțe mici cu codiță.  Numele oolong provine din Chineză și se traduce prin “Ceaiul dragonului negru”.

Varietăți de ceai oolong (clasificate în funcție de proveniență):

Munții Wuyi (Provincia Fujian, China)

• Da Hong Pao (Marea robă roșie) : ceai chinezesc foarte prețuit, unul din cele două tipuri de ceai oolong ce se regăsesc pe lista de “Ceaiuri Faimoase Chinezești”
• Shui Jin Gui (Țestoasa de aur)
• Tie Luohan (Călugărul de fier)
•  Bai Ji Guan (Pieptenul alb)
• Rou Gui (Cassia): ceai închis cu aromă puternică
• Shu Xian (Narcissus)

Provincia Fujinan, China

• Tie Guan Yin (Zeița de fier a milei): a doua varietate de oolong de pe lista de “Ceaiuri Faimoase Chinezești” și este foarte popular în China
• Huangjin Gui (Cassia de aur): seamănă cu varietatea Tie Guan Yin dar este mai aromat.

Provincia Guangdong, China

• Dan Cong (ceai din tulpină unică): varietate de ceaiuri cunoscută pentru abilitatea de a imita aromele și mirosurile diferitelor plante și fructe (flori de portocal, orhidee, grepfrut, migdală, floare de ghimbir etc)

Taiwan

• Dong Ding (Pisc înzăpezit): originar din muntele Dong Ding situat în Taiwan. Este un ceai rulat strâns cu aromă subtilă.
• Dongfang Meiren cha (Frumoasa orientală): ceai cu aromă fructată, culoare roșiatică și gust dulceag.
• Alishan cha: se cultivă în zona Alishan la altitudini de 1,000 – 1,400 m; există doar o scurtă perioadă pe parcursul cultivării când soarele este puternic, iar ceaiul rezultat este mai dulce și mai puțin astringent decât în cazul celelorlalte varietăți.
• Lishan: se cultivă în zona central-nordică din Taiwan și este similar cu Alishan (se cultivă la altitudine mare). Este considerat cel mai bun ceai din Taiwan.
• Pouchong/ Baozhong cha: foarte puțin oxidat, considerat câteodată drept un ceai verde; gustul său este floral, iar cele mai bune ceaiuri din această varietate au o aromă suavă de pepene galben.

Alte ceaiuri oolong:

• Darjeeling oolong: ceai Darjeeling (regiunea Bengal, India) produs după metoda chinezească
• Assam oolong: ceai Assam produs după metoda chinezească și ușor afumat la foc deschis
• Există și variante de oolong specifice altor țări: Vietnam, Thailanda, Indonezia, Kenya, Nepal

Ceaiul negru este numit de chinezi ceai roșu (Hongcha). Acest tip de ceai este obținut lăsând frunzele de ceai să se oxideze complet în mod natural înainte de a fi uscate. Frunzele sunt lăsate pentru început la uscat cel mult 18 ore în lădițe de lemn, apoi sunt rulate și întinse în încăperi umede și reci. Acest procedeu dă frunzelor culoarea neagră.

Ceaiul negru își păstrează aroma mai bine și timp mai îndelungat decât ceaiul verde. Infuzia are culoare roșiatică cu gust mai intens decât al ceaiurilor mai puțin oxidate, cu arome de migdale, flori sălbatice, fructe, malț.

In țările europene, această formă a ceaiului chinezesc este cea mai consumată.

Ceai chinezesc:

• Lapsang Souchong: originar din provincia Fujian; este un ceai negru afumat (uscat in fumul unor ace de pin arzand); aroma sa este puternica, asemanatoare mirosului unui foc de tabara.
• Keemun: ceai de culoare rosie-portocalie, cu aroma echilibrata de fructe si note de pin si flori; este un componet de baza al cunoscutului amestec English Breakfast.
• Dian Hong: ceai din provincia Yunnan, avand o proportie destul de mare de muguri aurii; cele mai fine ceaiuri din aceasta varietate dau un lichid oranj-auriu, dulceag si cu gust catifelat, deloc astringent; varietatile mai ieftine produc un lichid de culoare mai inchisa care pot fi foarte amare.

Ceai indian:

• Assam: ceai cultivat la nivelul marii; in urma infuziei rezulta un ceai tare, puternic aromat, cu gust de malt si culoare intensa. Se foloseste si in amestecurile English Breakfast, Irish Breakfast si Scottish Breakfast.
• Darjeeling: foarte apreciat, infuzia este limpede, de culoare deschisa, variind de la auriu la rosiatic; este un ceai floral, astringent, cu note fructate.
• Nilgiri: ceai foarte aromat, parfumat, savuros.
• Ceylon: gustul variaza in functie de regiunea de cultura; de obicei culoarea infuziei este intensa, maro-rosiatica, gustul aspru, intens aromat.

Amestecuri de ceai negru:

• Earl Gray: amestec de ceaiuri negre aromate cu ulei volatil de bergamota. Amestecul original continea ceai negru indian si ceai negru de Ceylon.
• English Breakfast: amestec variabil de ceai negru de Assam, Ceylon, Keemun. Gustul este intens, complex, aspru.
• Irish Breakfast: cel mai adesea este un amestec de ceaiuri negre foarte tari de Assam, mai rar intrand in componenta sa si alte varietati.
• English Afternoon: amestec de ceaiuri negre mai usoare decat cele folosite la ceaiurile Breakfast.
• Russian Caravan: amestec de ceai afumat Lapsang Souchong, ceai Keemun sau Yunnan; intre ingrediente se pot regasi si ceaiuri oolong.

Ceaiuri aromatizate:

• Earl Grey
• Rose Congou: ceaiul negru este lăsat la oxidat împreună cu flori de trandafir.

Ceaiul pu-erh  este făcut dintr-un soi vechi de Camellia sinensis cu frunza mare (de dimensiunea unei palme). Denumirea provine de la târgușorul Pu-erh din provincia Yunnan, unde comerțul cu acest fel de ceai inflorea în vremea dinastiei Tang (618 – 907). Este singurul tip de ceai care se imbunătățeste pe măsură ce se învechește; de fapt, un ceai pu-erh de bună calitate se obține printr-o învechire de cel puțin câțiva ani. Ceaiul pu-erh este disponibil în diferite stadii de oxidare iar procesarea presupune de obicei și comprimarea frunzelor în diferite forme. Există doua categorii principale în care poate fi impărțit acest tip de ceai:

• sheng – deloc sau foarte puțin oxidat înainte de a fi presat în diverse forme ;
• shu – oxidat, mult sau puțin, apoi comprimat sau lăsat în forma liberă (necomprimată).

Ceaiul sheng neînvechit este de multe ori considerat o varietate de ceai verde, iar ceaiul pu-erh shu și cel sheng învechit sunt considerate ceaiuri negre.

Cele mai bune ceaiuri sunt cele din frunze culese din copaci sălbatici bătrâni, uscate la soare și prelucrate manual.

Ambele tipuri de ceai se depozitează in locuri răcoroase, ventilate și uscate, ferite de lumina soarelui unde stau la oxidat vreme de mai mulți ani, gustul catifelându-se în urma acestui proces. Ceaiul shu necesită 15 ani pentru a atinge calitatea sa cea mai bună, iar cel sheng devine mai bun an după an dacă este păstrat în condiții potrivite.

Frunzele uscate ce ceai sunt maroniu roșiatice; infuzia este limpede, are culoare roșiatică și un gust puternic, cu atât mai catifelat cu cât ceaiul este mai vechi. Caracteristicile frunzelor uscate și ale infuziei diferă în funcție de vârsta și de forma în care frunzele au fost păstrate (comprimate sau nu).

Sursa: wikipedia.org

Clasificarea ceaiurilor

CRITERIILE DE CLASIFICARE ALE CEAIURILOR 

1.Gradul de oxidare („fermentare”) a frunzelor, după care avem 5 categorii principale:

• Ceai alb: neveștejit și neoxidat;
• Ceai galben : vestejit lent si neoxidat;
• Ceai verde: veștejit și neoxidat;
• Ceai oolong: veștejit, ușor zdrobit și parțial oxidat;
• Ceai negru (numit roșu de către chinezi): veștejit, zdrobit și complet oxidat;
• Ceai Pu-erh: veștejit și parțial sau complet oxidat.

2. Calitatea frunzelor și gradul de fărâmițare:

Frunze intregi

• F.O.P. Flowery Orange Pekoe: ceai din cea mai buna recoltă, compus din muguri și următoarele două frunze din vârf.

Termenul „Orange” provine de la numele dinastiei olandeze Orania-Nassau (Orange în limba engleză), iar termenul „pekoe”, provenit din chinezescul pak-ho, denotă perișorii albi de pe mugurii terminali ai plantei.

• O.P. Orange Pekoe: ceai din frunze tinere, strâns rulate; recolta este de buna calitate, dar ceva mai târzie ca precedenta, în care caz, mulți muguri deja au crescut și au devenit frunze, ceaiul ajungând să conțină mai puțini muguri.

• P. Pekoe: recolta este mai puțin rafinată și nu conține muguri;

• S. Souchong: frunzele sunt culese mai din josul tulpinii, sunt mai mari, mai bătrâne și cu un conținut mai scăzut de teină, iar prin infuzare dau un lichid mai slab colorat; sunt rulate pe lungime și sunt folosite mai ales în rețetele de ceaiuri afumate.

Se pot adăuga și următoarele categorii, care indică ceaiuri scumpe, de cea mai bună calitate, produse de obicei în regiunea indiana Darjeeling:

• G.F.O.P. Golden Flowery Orange Pekoe: ceai cu o abundență mare de muguri, care în urma oxidării capăta o nuanță aurie (golden in limba engleză) în comparație cu restul de frunze negre. Abundența de muguri denotă o culegere atentă, fiind un indicator al calității ceaiului.

• T.G.F.O.P. Tippy Golden Flowery Pekoe

• F.T.G.F.O.P. Fine (Fancy) Tippy Golden Flowery Orange Pekoe

• S.F.T.G.F.O.P. Super Fine (Fancy) Tippy Golden Flowery Orange Pekoe

Frunze mărunțite

• D. Dust: categoria ce indică cel mai mare grad de mărunțire a frunzelor; dimensiunile mici ale particulelor de ceai permit obținerea rapidă a unui ceai tare și intens colorat. În general ceaiurile mărunțite sunt folosite în amestecuri și ambalate în pliculețe.

• F. Fannings: ceai bine mărunțit, ambalat în pliculețe.

• B.P. Broken Pekoe: ceai mărunțit din recoltă de tip Pekoe.

• B.O.P. Broken Orange Pekoe

• B.O.P.F. Broken Orange Pekoe Fannings

• F.B.O.P. Flowery Broken Orange Pekoe

• G.B.O.P. Golden Broken Orange Pekoe

• T.G.B.O.P Tippy Golden Orange Pekoe

• B.P.S. Broken Pekoe Souchong

• G.O.F. Golden Orange Fannings

 

Salata mediteraneana cu brocoli, rosii cherry si branza feta

SALATA MEDITERANEANA

CU BROCOLI, ROSII CHERRY SI BRANZA FETA

Ingrediente :

• 500 grame brocoli
• 250 grame grame rosii cherry
• 100 grame branza feta
• 3 fire ceapa verde
• 2 catei de usturoi
• cateva frunze de salata verde pentru decor
  
• 2 linguri zeama de lamaie
• 2 linguri ulei de masline extravirgin
• amestec de condimente mediteraneene
• sare de mare si piper negru macinat

Mod de preparare:

• Se curata frunzele de salata verde, se spala bine si se lasa la scurs pe un prosop de hartie absorbanta, apoi se aseaza la baza unui platou.
  
• Brocoli se desprinde in buchetele mici si se fierb pe aragaz intr-o oala cu apa clocotita in care s-a adaugat sare nu mai mult de 2 minute sau se baga in cuptorul cu microunde in apa rece, intr-un vas termorezistent acoperit cu capac, la putere mare timp de 2 minute. Se scot din apa clocotita buchetelele de brocoli si se clatesc imediat cu apa rece pentru a-si pastra fermitatea si culoarea verde, apoi se scurg foarte bine si se usuca pe un prosop de hartie absorbanta.
  
• Se spala rosiile cherry, se curata de codite si eventual se taie in jumatati.
• Se toaca marunt ceapa verde si usturoiul.
• Intr-un bol incapator se amesteca toate legumele, se adauga branza feta rasa sau sfaramata cu furculita, se stropesc cu zeama de lamaie si ulei de masline extravirgin, se condimeteaza cu sare de mare si piper negru macinat si se pune amestecul pe platou peste frunzele de salata verde.
• Se presara deasupra amestec de condimente mediteraneene uscate (oregano, menta, cimbru, busuioc si thyme) si se lasa salata 30 de minute la frigider pentru ca aromele sa se intrepatrunda.
  
• Se serveste drept garnitura la cartofi grecesti preparati ca cuptor si friptura.

Rosiile tuguiate (cu mot) au efecte toxice asupra organismului

ROSIILE TUGUIATE (CU MOT) 

AU EFECTE TOXICE ASUPRA ORGANISMULUI

Desi specialistii avertizeaza de cativa ani populatia, pietele Romanesti sunt in continuare invadate de un soriment de rosii foarte periculoase, stropite cu chimicale periculoase. Acest sortiment il reprezinta rosiile tuguiate (cu mot), despre care producatorii sustin ca acele rosii fac parte din soiul bulgaresc Prekos, un hibrid foarte timpuriu, iar acel tugui ar fi o caracteristica a soiului.

Foarte multe persoane continua sa le cumpere, fie din ignoranta, fie din nepasare fata de avertismentele specialistilor, ba mai mult, cumpara doar acest tip de rosii, cu mot, sustinand ca sunt rosii romanesti si au incredere in agricultura autohtona.

In dorinta disperata de a tine pasul cu importurile, implicit de a castiga venituri cat mai mari, producatorii romani folosesc  substante si tehnici ilegale pentru a mari productivitatea si pentru a determina coacerea rapida a rosiilor. Astfel de substante folosite in exces determina pierderea calitatilor nutritive si le transforma in alimente toxice. Potrivit specialistilor in domeniu substantele chimice folosite la stimulllaarea tomatelor, nu pot fi metabolizate si eleiminate din organism, marea majoritate dintre ele acumulandu-se in grasimi ce afecteaza ficatul, rinichii sau pot duce la aparitia unor forme de cancer.De asemenea, aceste substante favorizeaza obezitatea, care duce la declansarea diabetului, a hipertensiunii arteriale sau a bolilor cardiovasculare.

Rosiile tuguiate sunt tratate cu Ethrel – stimulent de coacere (ilegal in Romania) si 2.4-D – stimulent si pesticid de tip hormonal. Tuguiul rosiilor este de fapt o malformatie a fructului, care denota folosirea unei cantitati mari de erbicid. Aceste rosii nu au nici codite, fiind arse de la ebicid.

„Orice exces duce la acumulare in planta, in fructe si implicit la efecte toxice asupra organismului consumatorului”, declara Floarea Burniche, cercetator Statia de Cercetare Experimentala Buzau.

„Stimulentii pentru fructificare, pe baza de 2.4-D, un erbicid care stimuleaza legarea florilor, produc un mucron (tugui) la varful fructului. Exista si un hibrid bulgaresc, prekos, care prezinta, prin caracterul sau de hibrid, un mic mucron, de circa 3 mm. Insa, cand 2.4-D este aplicat necorespunzator, acel tugui este mai mare, foarte bine evidentiat, avand dimensiunea de 4 mm. – 6 mm. Prin folosirea excesiva a acestui stimulent, fructele pot avea aspect de gogosar, iar atunci cand se taie se observa ca pericardul este desprins de partea interioara”, a explicat Marcel Costache, director general la Institutul de Legumicultura si Floricultura Vidra (ILFV).

„Motul nu este o caracteristica a soiului Prekos.Exista un hibrid, dar nu romanesc, unul bulgaresc care manifesta spontan, dar foarte rar, aceasta caracteristica. In mod natural acest „mot” asociat hibridului Prekos este putin vizibil. Prekos este singurul hibrid care se vinde in Romania si are usor acesta caracteristica de mucron, dar nu pronuntata…In rest, aceasta caracteristica este declansata de stimulentii pentru fecundare, pentru polenizare, pentru maturare.Sunt mai multe tipuri de stimulenti, de regula cei pentru polenizare care favorizeaza o formare mai rapida a frucctelor si cei pentru maturare, care permit o coacere mai rapida. Aparitia acestui mucron este cauzata de stimulenti chimici… Abia  dupa 10-20 iunie putem vorbi despre primele recolte de rosii din spatiile protejate romanesti. Pentru a gasi tomate romanesti pe piata inainte de aceasta perioada, acestea ar fi trebuit sa fie produse in spatii protejate incalzite, iar in Romania sunt nesemnificative suprafetele incalzite care sa produca tomate si sa le scoata masiv pe piata. Cel mai bun indiciu este sa stii sa cumperi in sezonul de producere al tomatelor in Romania, adica incepand cu 10-15 iunie si pana toamna tarziu.Daca cumparam in alt interval, cu siguranta acelea nu prea sunt romanestin si existta un mare risc ca ele sa fie mai putin sanatoase… Efectele produse de aceste rosii nu pot fi cuantificat, ele isi fac efectul pe termen lung, asa cum se spune „mananci acum si mori la toamna”. Ideea este ca atunci cand vorbim despre legume, ar trebui sa vorbim despre alimente-medicament… Totusi, evolutia omenirii a facut sa vorbim din ce in ce mai des despre legume-pericol pentru sanatate.O leguma stimulata, chimizata nu poate sa aduca nimic bun pentru sanatate”, a declarat inginerul Costel Vanatoru de la Statiunea de Cercetare si Dezvoltare  pentru Legumicultura Buzau, „parintele” a 22 de soiuri noi de legume obtinute prin cercetare.

Prin urmare, specialistii ne recomanda sa cumparam rosii pe ciorchine verde, sau cu codita verde, aceasta fiind dovada faptului ca au fost cel mai putin tratate. Coditele uscate sunt rezultatul stimularii cu substanta in exces.

 

Baclava cu Nuca – Reteta Cretana

BACLAVAUA

Baclavaua, cel mai dulce, gustos si controversat desert, despre care se spune ca odata gustat, nu-l vei uita niciodata, a creat un la fel de dulce si controversat razboi contemporan intre istoricii greci si turci, razboi care, se pare ca nu va avea finalitate, atata timp cat nici unul dintre cele doua popoare nu are intentia de a renunta la cererea drepturilor asupra originii acesteia.

Grecii sustin ca baclavaua este o inventie elena din antichitate, aducand drept argument lucrarea din secolul al III-lea d. Hr. –  Deipnosophistae, ce apartine literatului grec Athenaeus, in care apare o reteta a unui desert asemanator cu baclavaua de astazi, numit koptoplakous. Lor li se atribuie si marele merit de a fi descoperit tehnica prepararii unui aluat foarte subtire, de grosimea unei frunze, cu o textura foarte fina, ce va purta denumirea de Aluat Phyllo.

Turcii, insa, neaga cu desavarsire veridicitatea acelei retete antice, afirmand  ca este reteta unui desert tip halva,  iar baclavaua a fost inventata in Gaziantep, mult mai tarziu, dupa secolul al VI-lea. Acestora li se atribuie meritul adaugarii fisticului la baklava, care ii da o aroma deosebita.

La inceputuri, baclavaua nu era accesibila tuturor, ci doar celor bogati si se consuma numai la ocazii speciale, insa, in scurt timp,  s-a raspandit in toate tarile vecine si nu numai, fiecare aducandu-si propriul aport la imbunatatirea retetei, in functie de zona geografica.

In Insula Creta, cat si in intreaga Grecie, Baclavaua este un desert deosebit, preparat in fiecare gospodarie si servit la diferite ocazii  musafirilor, ca o tratare speciala. In anumite zone,  Baclavaua este considerata cel mai important desert servit la nunti si este dus la biserica inainte de ceremonie.  In alte zone, este intotdeauna servita la Craciun si de Paste. Cand Bacalvaua se face pentru sarbatoarea Pastelui, sunt folosite 40 de foi de aluat de placinta, reprezentand 40 de zile ale Postului Mare .

Baclavaua, de asemenea, este un desert foarte apreciat de romani, fiind foarte gustos, relativ ieftin  si foarte usor de preparat.

BACLAVA CU NUCA – RETETA CRETANA

 Ingrediente pentru baclava:

(1 tava 25 x 30 cm – 24 bucati)

• 1 pachet foi fine de placinta – Bella (400 grame)
• 100 grame unt nesarat de buna calitate – President
• 500 grame miez de nuca
• 1 lingura scortisoara
• 4 linguri zahar

 Ingrediente pentru sirop : 

• 300 ml  apa
• 200 grame  zahar
• 200 grame miere
• zeama de la 1/2 lamaie proaspat stoarsa
• coaja de la 1/2 lamaie taiata felii
• 1 baton scortisoara

 Preparare baclava : 

• Se rumenesc nucile in cuptorul preincalzit, 4-5 minute, se freaca pentru a inlatura  pielita si  se toaca marunt sau se zdrobesc.
• Se adauga scortisoara  pisata si zaharul si se amesteca bine.
• Se topeste untul la baie de aburi sau baga la cuptorul cu microunde timp de 1 minut
• Foile de aluat trebuie sa fie scoase din congelator cu aproximativ 30 de minute inainte de a fi folosite. Se indeparteaza cu grija mansonul de plastic de pe rola de aluat, avand grija sa nu se rupa foile. Daca se foloseste o tava cu dimensiunea 25×35 cm foile se vor taia in jumatate cu ajutorul unei foarfeci de bucatarie sau un cutit foarte ascutit.  Pentru a preveni uscarea foilor, acestea se acopera cu o folie de plastic peste care se pune un prosop de bucatarie umed.
• Se unge fundul si lateralele unei tavi de copt cu unt topit, folosind o pensula pentru uns.
• Apoi se trece la asezarea primului strat de foi de placinta in tava 10 foi – (de regula, baza trebuie sa fie mai groasa si mai consistenta), ungandu-se la fiecare 2 foi suprafata acestora cu unt topit.
• Se presara peste primul strat de foi de placinta jumatate din amestecul de nuca macinata, zahar si scortisoara. Pentru uniformizare se aplatizeaza cu ajutorul unei spatule.
• Urmeaza al doilea strat de foi – 6-8 foi (foile ramase se impart in 2), unse de asemenea cu unt la cate doua foi.
• Se presara restul de amestec de nuca si scortisoara, uniformizandu-se cu spatula.
• Se continua ultima stratificare de foi de placinta – 6-8 foi, unse la fiecare 2 foi, avand grija ca  ultimele 2 foi sa fie foarte bine unse, pentru a nu se desprinde in timpul coacerii.
• Se baga tava in frigider pentru 10 minute, pentru a se raci ultimul strat, dupa care se taie in patrate sau romburi avand grija ca stratul de foi la baza sa nu ramana intact pentru a permite insiroparea uniforma. Se unge din nou ultima foaie si marginile taiate, pentru a nu se usca foile la interior si se baga tava la cuptorul preincalzit la 180C, pentru aproximativ 30-40 de minute, pana capata o culoare aramie uniforma (se verifica dupa 25 de minute).
• Se scote baclavaua din cuptor si, cat aceasta este inca fierbinte,  se toarna deasupra si pe marginile taiate siropul de miere rece sau se lasa baclavaua sa se raceasca  si se toarna siropul cald (in nici un caz nu se toarna siropul cald peste baclavaua abia scoasa din cuptor sau siropul rece peste baclavaua rece!!!).
• Se acopera tava  si se lasa sa se raceasca la temperatura camerei, apoi se pastreaza la frigider.
• Baclavaua se serveste dupa ce  a absorbit in totalitate siropul (indicat ar fi sa se serveasca a doua zi, pentru a permite aromelor sa se intrepatrunda).

Preparare sirop baclava : 

• Intr-o cratita medie se  pune apa la fiert zaharul, batonul de scortisoara si coaja de lamaie  pana se obtine un sirop legat. Se adauga zeama de lamaie  si se mai lasa pe foc inca 5  minute.
• Se ia cratita de pe sursa de caldura, se lasa sa se raceasca pana ajunge la o temperatura de 40 de grade C, se scoate batonul de scortisoara si coaja de lamaie si se adauga mierea amestecandu-se pana la dizolvarea completa.Apa nu trebuie sa aibe o temperatura mai mare de 40 grade C cand se adauga mierea, deoarece fructoza din miere se degradeaza termic usor, rezultand o substanta toxica – hidroximetilfurfural (HMF). Prin firberea  mierii la temperaturi mai mari de 40 grade C, se distrug enzimele, vitaminele si alti factori biologic activi valorosi, scazandu-i drastic virtutile nutritive si curative.
• Se acopera cratita cu un capac si se lasa siropul sa se raceasca complet, apoi se toarna peste baclavaua fierbinte.