Chimenul negru

CHIMENUL NEGRU

DESCRIERE

Chimenul negru, denumit stiintific  Nigella sativa este cunoscut, de asemenea, sub numele de negrilica, negrusca, nigella, cenucsa, seminte de ceapa neagra, cenusca, coriandru roman, seminte negre, kalonji si haba al-barakah.

Chimenul negru este o planta cu flori anuala, foarte aspectuoasa, aromata, condimentara, originara din vestului Asiei. Este populara in India, Turcia, Pakistan, Grecia, Tunisia, Egipt unde este raspandita in flora spontana, dar si in culturi. La noi in tara este mai puțin cunoscuta si utilizata. Intrucat nu se regaseste în flora spontana, se cultiva, foarte puțin ca planta ornamentala sau pentru semințele sale cu proprietati medicinale si condimentare.

Are radacina pivotanta, subtire. Tulpina este dreapta, scunda, usor pubescenta si ramificata, formand o tufa rotunjita, eleganta.
Frunzele sunt adanc divizate in fasii liniare, de un verde – cenusiu.
Florile care apar pe varful ramurilor sunt frumoase si mari, cu aspect stelat si petale de un alb, albastru palid, albastru ca cerul,roz.
Din ele iau nastere capsule mari cu pereti subtiri, umflate ca niste gogoase, pline cu seminte triunghiulare, negre ca funinginea.
Capsula este formata la interior din 5 pastai, fiecare cu un spin in varf care se deschid cand fructul este uscat, iar semintele se disperseaza.
Plantele cu frunzisul lor fin, acicular, incarcate cu capsule pantecoase, au un aspect interesant, decorativ, chiar si in acesta faza.

Semintele de negrilica seamana la prima vedere cu cele de ceapa, dar sunt de un negru mai intens, mat, catifelat si au un interior uleios.
Semintele nu au aroma, dar macinate dezvolta un miros asemanator cu oregano, gustul este amarui si iute si sunt foarte apreciate in arta culinara, din India, Egipt si tarile din Orientul Mijlociu, de peste 2000 de ani.

Cele mai timpurii consemnari ale cultivarii si utilizarii ei provin din Egiptul antic. De fapt uleiul de chimen negru a fost gasit in mormantul faraonului Tutankamon, datat de acum 3 300 de ani. [i] In culturile arabe, chimenul negru este cunoscut ca Habbatul barakah, insemnand „samanta binecuvantarii”. Se mai crede ca profetul Mahomed a spus despre aceasta planta ca „este un remediu pentru toate bolile, in afara de moarte”.

 

INTREBUINTARI MEDICINALE

Multe dintre beneficiile de sanatate atribuite chimenului negru au fost pe deplin confirmate in literatura biomedicala. De fapt, din 1964 si pana acum, exista 656 de studii publicate si revizuite care fac referinta la aceasta planta.

Nutrientii din semintele negre:

• Conține mai mult de o suta de substanțe nutritive benefice,
• 35% grasimi sau uleiuri,
• 38% carbohidrati
• 21% proteine.

Ingrediente active:

• Tiochinina (TQ) – in special in uleiul esential
  
• Ditimochinona (DTQ) (nigellonă)
• Thymol (THY)
• Thymohidrochinona (THQ)

Alte componente:

• Alpha-hederina, un saponin triterpen – in seminte
  
• Monozaharide (glucoza, ramnoza, xiloza, arabinoza)
• Acizi grași nesaturați  – acid linoleic, acizi oleicici – in ulei .

Analiza acizilor grași:

• 56% acid linoleic
• 24,6% acid oleic
• 12% acid palmitic
• 3% acid stearic
• 2,5% acid eicosadenoic
• 0,7% acid linolenic
• 0,16% acid miristic.

Proprietati curative:

• Analgezic (impotriva durerii)
• Antibacterian
• Anti-inflamator
• Anti-ulcer
• Anti-colinergic
• Anti-fungic
• Ant-hipertensiv
• Antioxidant
• Antispasmodic
• Antiviral
• Bronhodilatator
• Inhibitor al glucogenezei (antidiabetic)
• Hepatoprotector (protejeaza ficatul)
• Hipotensiv
• Sensibilizeaza fata de insulina
• Inductor de interferon
• Antagonist al leucotrienelor
• Renoprotector (protejeaza rinichii)
• Inhibitor al factorului alfa de necrozare tumorala

Beneficii pentru sanatate:

• Diabetul de tip 2 – Cercetatorii au descoperit (i) ca numai doua grame pe zi de seminte de chimen negru ar putea conduce la scaderea nivelului de zahar din sange, scaderea rezistentei la insulina si creșterea functiei beta-celulare in pancreas.

• Epilepsia – Un studiu (ii) publicat in Medical Scence Monitor, a demonstrat proprietatile anticonvulsive ale semintelor negre, prin eficienta acestora in reducerea frecventei convulsiilor la copiii care au rezistat tratamentului conventional.

• Cancerul de colon – In studiile efectuate la nivel celular (iii), s-a constatat ca semințele negre au proprietăți anti-cancerigene, inhiband in mod specific creșterea celulelor cancerului de colon. Cercetarile pe animale au demonstrat eficienta semintelor negre in inhibarea cancerului de colon la cobai, fara efecte secundare observabile . Același lucru, evident, nu poate fi spus pentru tratamentele convenționale de cancer.

• SAMR (Stafilococul auriu multiplu rezistent) – Infecția bacteriana rezistenta la meticilina,  a raspuns favorabil tratamentului cu seminte negre, releva un studiu (iv) de la Universitatea de Stiinte ale Sanatatii din Lahore, Pakistan.

• Hipertensiune –  Un studiu (v) efectuat in cadrul Universitatii din Dammam, a demosntrat efectele exctractului de seminte negre in micsorarea presiunii sanguine la pacientii cu usoara hipertensiune.

• Cancerul la san – Cateva studii au asociat utilizarea unui extract de thymoquinone din nigella sativa la reducerea cresterii tumorilor (viii)  si la cresterea apoptozei (moartea celulelor) (ix) in ceulele cancerurui la san.

• Cancerul cerebral – Un studiu publicat in revista online PLos One (x) indica faptul ca timochinona, substanta prezenta in semintele negre poate induce moartea celulelor glioblastomului. Glioblastomul este unul dintre cele mai agresive tumori cerebrale.

• Leucemie – Dupa cum s-a demonstrat ca are legatura cu alte tipuri de cancer, s-a demostrat ca timochinona (compusul de seminte negre) induce apoptoza (xi) si in cazul celulelor leucemice.

• Daunele cerebrale toxice – Un studi (xii) publicat in Patologia Experimentala si Toxicologica indica faptul ca semintele negre sunt capabile sa atenueze si sa inverseze deteriorarea creierului declansata de toxicitati.

• 10. Cancerul oral – Cercetarile (xiii) demonstreaza ca timochinona din nigella sativa este capabila sa induca apoptoza si in cazul celulelor cancerului oral.

Modul de actionare al componentelor semintelor negre Infecțiile cauzate de microorganisme, cum ar fi bacteriile, virusii, parazitii si ciupercile, sunt cauzele majore ale afectiunilor. Metodele medicale clinice de tratament sunt de a vindeca simptomele prin administrarea de produse sintetice si produse chimice care pot contine ingrediente nocive. Samanta neagra, dimpotriva, mareste imunitatea sistemului, oferindu-i capacitatea de a lupta impotriva infectiilor bacteriene si virale si de a apara organismul impotriva bolilor si afectiunilor.
Doza administrata

Este intotdeauna recomandata administrarea dozei sub indrumarea unui medic in functie de afectiune. In general, expertii recomanda sa nu fie consumate in cantitati mari. Un maxim de doua lingurite de ceai de ulei sau 500 mg de seminte negre este considerata a fi doza potrivita. Intr-un studiu efectuat la München, 600 de pacienți care au suferit de alergii au primit 500 mg de seminte negre timp de 3 luni. Rata de succes a fost de 85%.

Efecte secundare

Conform specialistilor in medicina, o mica doza de otrava este medicament, in timp ce o doza mare de medicament este otrava. Astfel, recomandarea generala este de sapte seminte mici zdrobite sau o lingurita de ulei de seminte negre.

In general, semintele negre nu au efecte secundare. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare cateva lucruri inainte de a lua uleiul sau semintele. Este recomandat ca persoanele care urmeaza tratament medicamentos si femeile insarcinate sa consulte medicul inainte de administrarea acestor seminte sau uleiuri de seminte negre.

Masuri de precautie

• Herbalistul recomanda sa nu se administreze seminte de chimen negru imediat dupa masa, ci cu o jumatate de ora inaintea mesei.
• Nu supradozati prescriptiile medicului. O vantitate mai mare nu inseamna si vindecare rapida ci este daunatoare.

Surse articol:

• http://naturalsociety.com
• http://gradina-de-vis.shopmania.biz

Hrisca – Informatii nutritionale

HRISCA – INFORMATII NUTRITIONALE

Sursa: https://www.tititudorancea.nt.ro

Denumirea stiinţifică: Fagopyrum Esculentum
Procent parte necomestibilă: 0%
Gramajul cantitatii uzuale: 170

Nutrient:	Cantitate medie în 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	9,75 g	–	–
Energie	343 kcal	–	–
Energie	1435 kj	–	–
Proteine	13,25 g	–	–
Total lipide (grasimi)	3,4 g	–	–
Cenusa	2,1 g	–	–
Carbohidrati, prin diferenta	71,5 g	–	–
Fibre alimentare	10 g	–	–
Calciu, Ca	18 mg	–	–
Fier, Fe	2,2 mg	–	–
Magneziu, Mg	231 mg	–	–
Fosfor, P	347 mg	–	–
Potasiu, K	460 mg	–	–
Sodiu, Na	1 mg	–	–
Zinc, Zn	2,4 mg	–	–
Cupru, Cu	1,1 mg	–	–
Mangan, Mn	1,3 mg	–	–
Seleniu, Se	8,3 mcg	–	–
Vitamina C, total acid ascorbic	–	–	–
Tiamina, Vitamina B1	0,101 mg	–	–
Riboflavina (Vitamina B2)	0,425 mg	–	–
Niacina	7,02 mg	–	–
Acid pantothenic	1,233 mg	–	–
Vitamina B-6	0,21 mg	–	–
Total folati	30 mcg	–	–
Acid folic	–	–	–
Folate, food	30 mcg	–	–
Folati, DFE	30 mcg_DFE	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	–	–	–
Vitamina A, RAE	–	–	–
Retinol	–	–	–
Acizi grasi, total saturati	0,741 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	0,035 g	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	0,018 g	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	0,01 g	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	0,025 g	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,45 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,047 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	1,04 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	0,023 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,988 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	0,012 g	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	1,039 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0,961 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0,078 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Triptofan	0,192 g	–	–
Threonina	0,506 g	–	–
Izoleucina	0,498 g	–	–
Leucina	0,832 g	–	–
Lizina	0,672 g	–	–
Methionina	0,172 g	–	–
Cistina	0,229 g	–	–
Fenilalanina	0,52 g	–	–
Tirozina	0,241 g	–	–
Valina	0,678 g	–	–
Arginina	0,982 g	–	–
Histidina	0,309 g	–	–
Alanina	0,748 g	–	–
Acid aspartamic	1,133 g	–	–
Acid glutamic	2,046 g	–	–
Glicina	1,031 g	–	–
Prolina	0,507 g	–	–
Serina	0,685 g	–	–
Alcool etilic	–	–	–

Hrisca – Prezentare generala

HRISCA

DESCRIERE

Hrisca este o planta considerata in mod eronat a face parte din categoria cerealelor. De fapt, este o pseudocereala, nume generic dat unor plante ierboase, in mare majoritate anuale, care apartin familiei Polygonaceae, familie din care fac parte macrisul, rubarba (reventul), stevia creata. Denumirea stiintifica pentru hrisca comuna, cea mai des consumata (in engleaza buckwheat) este Fagopyrum Esculentum, pentru a se distinge de alte specii apartinand genului Fagopyrum (sp. Tataricum – hrisca tatarasca, amara, cea perena cymosum sau sp. Acutatum – hrisca japoneza, hrisca argintie).

Hrisca este o planta erbacee anuala, ecologic curata, nepretenţioasa la sol, cultivandu-se pe terenuri putin fertile, chiar acide, fara ajutorul ingrasamintelor chimice. Singura condiție este ca solul să fie bine drenat. Nu este atacata de buruieni, le elimina de sine statator din camp, prin urmare pentru cultivarea ei nu sunt utilizate pesticide. Se cultiva, cu succes, in zonele nordice, rezistand unor conditii climatice mai dificile. Nu ii priesc zonele cu temperaturi ridicate. In zonele cu climat cald, acesta poate fi cultivata doar prin insamantare tarzie, cand vremea este mai rece.

Planta are un sistem de radacina pimara cu ramificatii, care ajunge adanc in sol umed. Tulpina dе hrisca este muchiata si роаtе ajunge, la maturitate, pana la o inaltime dе 60 cm, Frunzele sunt triunghiulare sau sagitat-cordate. Hrisca infloreste o perioada foarte lunga dе timp, cel puţin 50 dе zile, din iulie si pana la sfarsitul lui august sau chiar inceputul lui septembrie. Florile sunt roz, rosii sau albe si sunt asezate in forma de spic. Semintele dе hrisca, denumite stiintific achene, sunt mici, invelite de o coaja bruna, aromate si foarte bogate in amidon si substante nutritive.

Pentru necesitati medicinale se culege partea cu flori a plantei, insa o utilitate deosebita atat in plan medicinal, cat si economic, o au seminţele dе hrisca.

ETIMOLOGIE

Cuvantul hrisca din limba romana este adaptarea locala a unui termen care astazi se regaseste in toate limbile est-europene. Dictionarele romanesti stabilesc etimologia acestui cuvant in limba ucraineana, dar realitatea este ca numele ucrainean гречка, rus гречиха, polonez gryka, leton griķi, lituanian grikiai si bielorus грэчка sunt forme derivate dintr-un termen slav vechi care s-ar traduce prin… grecoaica – o reminiscenta istorica a faptului ca cei care au introdus hrisca in lumea slava au fost bizantinii, in secolul al VII-lea.

ISTORIE

Hrisca a fost “domesticita” si cultivata pentru prima oara, se pare, in Asia de sud-est, in urma cu cca 8000 de ani. S-a raspandit cu rapiditate in Asia Centrala si Tibet, apoi in Orientul Mijlociu si Europa. Domesticirea plantei a avut loc cel mai probabil in regiunea Yunnan din vestul a Chinei. Hrisca este documentata ca un semn al agriculturii in Europa, in Finlanda cu cel puțin 5300 i.en, iar in Balcani cu circa 4000 i.en in neolitic Mijlociu. Tot din aceesi perioada dateaza si informatii legate de polenul de hrisca descoperit in Japonia. Hrisca a fost una dintre primele culturi introduse de europeni în America de Nord. Dispersarea sa in intreaga lume a fost completa in anul 2006, atunci cand un soi de hrisca dezvoltat in Canada, a fost plantat pe scara larga in China.

COMPONENTA NUTRITIONALA

 Odata cu “revolutia naturista”, inceputa in urma cu un deceniu, hrisca a revenit in prim-planul producatorilor de alimente, dar si al cercetatorilor in domeniul medical, fiind, practic, redescoperita ca aliment-medicament.

70-80% din masa semintelor de hrisca este reprezentata de amidon, in care 25% este amiloza si 75% amilopectina. Proteinele se afla intr-un raport de 18% (dintre care cele cu aport biologic deosebit sunt peste 90%), printre care se numara gluteina si globulina, si se evidentiaza concentratia deosebita de aminoacizi esentiali precum arginina, lyzina, threonina, triptofanul, cysteina. Din punct de vedere proteic hrisca este cu mult superioara celorlalte cereale si se caracterizeaza printr-o absorbtie inalta – pana la 80%.
Continutul in minerale este de asemenea ridicat: fier, zinc, seleniu. Compusii aromatici (cei care au la baza un nucleu benzenic) si care intr-adevar dau “aroma”, parfumul caracteristic pentru hrisca sunt in principal reprezentati de salicilaldehida (2-hidroxibenzenaldehida.

Partea terestra a plantei de hrisca contine rutina, fagopirin, acid pro-katehin, acid galic, acid chlorogenic si acid caffeic. Hrisca a constituit mult timp sursa principala de extragere a rutinului din care se obtine rutozidul.

Un alt compus important este fagopyrina, subtstanta toxica ce provoaca la unele persoane fenomenul de fotosensibilizare.

Articole pe aceeasi tema:

• Tabel informatii nutritionale Hrisca
• Hrisca in alimentatie
• Proprietati si actiuni terapeutice hrisca

Surse informatii:

• http://www.doctor.info.ro
• https://en.wikipedia.org
• https://plantetamaduitoare

Tabel informatii nutritionale iarba grasa cruda

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE IARBA GRASA CRUDA

Sursa: http://www.tititudorancea.ro

Denumirea stiinţifică: Portulaca oleracea
Gramajul cantităţii uzuale: 43 grame

Nutrient:	Cantitate medie în 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	93,92 g	–	–
Energie	16 kcal	–	–
Energie	67 kj	–	–
Proteine	1,3 g	–	–
Total lipide (grasimi)	0,1 g	–	–
Cenusa	1,25 g	–	–
Carbohidrati, prin diferenta	3,43 g	–	–
Calciu, Ca	65 mg	–	–
Fier, Fe	1,99 mg	–	–
Magneziu, Mg	68 mg	–	–
Fosfor, P	44 mg	–	–
Potasiu, K	494 mg	–	–
Sodiu, Na	45 mg	–	–
Zinc, Zn	0,17 mg	–	–
Cupru, Cu	0,113 mg	–	–
Mangan, Mn	0,303 mg	–	–
Seleniu, Se	0,9 mcg	–	–
Vitamina C, total acid ascorbic	21 mg	–	–
Tiamina, Vitamina B1	0,047 mg	–	–
Riboflavina (Vitamina B2)	0,112 mg	–	–
Niacina	0,48 mg	–	–
Acid pantothenic	0,036 mg	–	–
Vitamina B-6	0,073 mg	–	–
Total folati	12 mcg	–	–
Acid folic	–	–	–
Folate, food	12 mcg	–	–
Folati, DFE	12 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	12,8 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina A, UI	1320 IU	–	–
Vitamina A, RAE	66 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Triptofan	0,014 g	–	–
Threonina	0,044 g	–	–
Izoleucina	0,047 g	–	–
Leucina	0,08 g	–	–
Lizina	0,057 g	–	–
Methionina	0,012 g	–	–
Cistina	0,009 g	–	–
Fenilalanina	0,051 g	–	–
Tirozina	0,021 g	–	–
Valina	0,063 g	–	–
Arginina	0,05 g	–	–
Histidina	0,02 g	–	–
Alanina	0,05 g	–	–
Acid aspartamic	0,068 g	–	–
Acid glutamic	0,191 g	–	–
Glicina	0,04 g	–	–
Prolina	0,061 g	–	–
Serina	0,039 g	–	–

Busuiocul in bucatarie

BUSUIOCUL IN BUCATARIE

SOSURI PE BAZA DE BUSUIOC

Busuiocul, planta rezervata de vechii greci doar suveranilor,  a innobilat gustul mancarurilor inca din antichitate. Busuiocul este in continuare considerat „regele mirodeniilor” de multi bucatari si autori de carti gastronomice si este o prezenta tipica atat in bucataria mediteraneana, cat si in cea asiatica.

In tarile mediteraneene, busuiocul  este unul dintre cele mai apreciate condimente, indispensabil pentru bucatariile din zona. Este extrem de popular in Italia, Grecia, Franta, Spania, Egipt si Maroc. Dat fiind ca aroma sa este distrusa prin gatit, frunzele de busuioc tocate sunt presarate peste mancarea calda, inainte sa se serveasca. Aroma busuiocului este completata de rosii, cu care se combina de minune, dar si cu uleiul de masline, lamaia, usturoiul si ceapa. Se foloseşte la salate, paste, oua, branzeturi (cu mozzarela), orez, peste, fructe de mare, carne de pasare, vanat, oaie, vita si porc, diverse legume: fasole verde, varza, vinete. Poate imbogati in acelasi timp si gustul unor deserturi, bauturi sau ceaiuri, iar frunzele verzi pot fi folosite ca decor pentru prajituri, creme sau inghetate. In unele zone este gatit cu fructe proaspete sau adaugat în gemuri si sosuri de fructe, de obicei, cele de capsuni, zmeura sau prune.

Una dintre retetele faimoase ce au ca ingredient principal busuiocul, este Pesto alla genovese, sau sosul verde, o specialitate din Liguria, regiune din nord-vestul Italiei. Fiind un sos pe baza de busuioc  este foarte aromat, ideal pentru retetele cu paste. Se prepara din frunze proaspete de busuioc genovez, ulei de masline, seminte de pin, Parmesan ras (Parmigiano Regiano), branza pecorino rasa (Fiore Sardo) si usturoi. In mod traditional, Pesto alla genovese se prepara folosind un mojar de marmura pentru a evita oxidarea busuiocului. Calitatea acestuia va fi pe deplin garantata de folosirea mojarului, care este justificata prin insasi denumirea acestui sos, care vine de la verbul “pestare”, ce se traduce prin zdrobire, maruntire. De preferat acest sos verde se consuma proaspat, insa se poate pastra la frigider, acoperit cu un strat subtire de ulei,  intr-un vas inchis ermetic sau se poate congela pentru un consum ulterior.

Pesto Rosso (Pesto rosu) este o alta reteta  de sos siciliana din Liguria. Exista unele ingrediente comune cu pesto verde, cum ar fi busuiocul, parmezanul, uleiul de masline extra virgin, care au un rol dominant. Ceea ce face insa marea diferenta intre aceste doua sosuri celebre sunt rosiile uscate la soare si migdalele, care inlocuiesc semintele de pin si dau acestui sos un gust unic, delicios, mult mai stabil la oxidare. Acest sos, prin combinatia unica de ingrediente confera aroma multor preparate mediteraneene.

In Asia, busuiocul este foarte popular in Vietnam si Thailanda, oferind o aroma unica preparatelor din fiecare bucatarie.  Gustul busuiocului thailandez este destul de diferit de cel al busuiocului european. Bucataria thailandeza  foloseste trei feluri diferite de busuioc, fiecare cu scopul sau culinar foarte precis stabilit.

Busuiocul thailandez dulce are o puternica aroma de anason, care, ca la mai toate sortimentele de busuioc se pierde la gatit, astfel ca planta trebuie presarata peste preparate imediat inainte de servire.
Busuiocul thailandez sfant  are un gust iute si piparat. Este folosit adesea in preparatele stir-fry, dat fiind ca, spre deosebire de celelalte varietati de busuioc, are nevoie de temperaturi ridicate ca sa isi dezvolte aroma.
A treia varietate de busuioc thailandez, cel lamaios, are o aroma de lamaie verde si este consumat mai mult ca garnitura pentru peste.

In Asia, planta este folosita pentru a face supa mai densa, insa si in mancarurile cu pui, adaugat peste pui la cuptor sau prajit, iar taiwanezii il folosesc chiar si pentru a da o savoare interesanta ciocolatei, inghetatei sau anumitor prajituri. De asemenea, asiaticii folosesc semintele de busuioc pentru a prepara diverse bauturi sau deserturi, deoarece semintele devin gelatinoase atunci cand sunt scufundate in apa.

Bucataria chineza si taiwaneza foloseste specialitati de busuioc proaspat sau uscat pentru supe si pui prajit. Se recomanda ca busuiocul să fie folosit în stare proaspata. In cazul retetelor culinare de mancaruri preparate termic, adaugarea busuiocului se face direct in farfurie inainte de a fi servit, pentru a nu i se distruge aroma. Avand o aroma puternica, nu se intrebuinteaza impreuna cu alte condimente, deoarece le eclipseaza.

O alta varietate interesanta de busuioc este copacul de busuioc, cunoscut in regiunile tropicale din Africa si Asia, care are o aroma puternica de cuisoare, chiar mai iute decat acestea. La o cratita de mancare se foloseste doar una, sau doua, din frunzele sale mari. Este folosit la aproape orice fel de mancare, cu sau fara carne, dar cea mai raspandita utilizare este in mancarurile din carne gatita cu vin rosu.

Tabel informatii nutritionale Busuioc uscat

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE BUSUIOC USCAT

BUSUIOC USCAT

Denumirea stiintifica: Ocimum basilicum
Gramajul cantitatii uzuale: 0,7

Sursa:http://www.tititudorancea.ro

Nutrient:	Cantitate medie in 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	6,43 g	–	–
Energie	251 kcal	–	–
Energie	1051 kj	–	–
Proteine	14,37 g	–	–
Total lipide (grasimi)	3,98 g	–	–
Cenusa	14,27 g	–	–
Carbohidrati, prin diferenta	60,96 g	–	–
Fibre alimentare	40,5 g	–	–
Total zaharuri	1,71 g	–	–
Sucroza	0,02 g	–	–
Glucoza (dextroza)	0,75 g	–	–
Fructoza	0,75 g	–	–
Lactoza	–	–	–
Maltoza	–	–	–
Galactoza	0,19 g	–	–
Calciu, Ca	2113 mg	–	–
Fier, Fe	42 mg	–	–
Magneziu, Mg	422 mg	–	–
Fosfor, P	490 mg	–	–
Potasiu, K	3433 mg	–	–
Sodiu, Na	34 mg	–	–
Zinc, Zn	5,82 mg	–	–
Cupru, Cu	1,367 mg	–	–
Mangan, Mn	3,167 mg	–	–
Seleniu, Se	2,8 mcg	–	–
Vitamina C, total acid ascorbic	61,2 mg	–	–
Tiamina, Vitamina B1	0,148 mg	–	–
Riboflavina (Vitamina B2)	0,316 mg	–	–
Niacina	6,948 mg	–	–
Vitamina B-6	2,32 mg	–	–
Total folati	274 mcg	–	–
Acid folic	–	–	–
Folate, food	274 mcg	–	–
Folati, DFE	274 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	54,9 mg	–	–
Betaina	16,1 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	9375 IU	–	–
Vitamina A, RAE	469 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	7,48 mg	–	–
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Beta tocoferol	0,03 mg	–	–
Gamma tocoferol	0,71 mg	–	–
Delta tocoferol	–	–	–
Vitamina K (filoquinona)	1714,5 mcg	–	–
Acizi grasi, total saturati	0,24 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,21 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,03 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0,453 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,453 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	2,168 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0,659 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	1,509 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Fitosteroli	106 mg	–	–
Triptofan	0,221 g	–	–
Threonina	0,588 g	–	–
Izoleucina	0,588 g	–	–
Leucina	1,078 g	–	–
Lizina	0,618 g	–	–
Methionina	0,202 g	–	–
Cistina	0,159 g	–	–
Fenilalanina	0,733 g	–	–
Tirozina	0,432 g	–	–
Valina	0,717 g	–	–
Arginina	0,662 g	–	–
Histidina	0,287 g	–	–
Alanina	0,747 g	–	–
Acid aspartamic	1,696 g	–	–
Acid glutamic	1,565 g	–	–
Glicina	0,69 g	–	–
Prolina	0,588 g	–	–
Serina	0,561 g	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	5584 mcg	–	–
Alfacaroten	–	–	–
Betacriptoxantina	81 mcg	–	–
Licopen	393 mcg	–	–
Luteina + zeaxantina	1150 mcg

Tabel informatii nutritionale Busuioc proaspat

INFORMATII NUTRITIONALE BUSUIOC PROASPAT

BUSUIOC

Denumirea stiintifica: Ocimum basilicum
Procent parte necomestibila: 36%
Gramajul cantitatii uzuale: 5,3

Sursa: http://www.tititudorancea.ro

Nutrient:	Cantitate medie in 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	92,06 g	90,45 g	93,17 g
Energie	23 kcal	–	–
Energie	94 kj	–	–
Proteine	3,15 g	2,3 g	3,76 g
Total lipide (grasimi)	0,64 g	0,57 g	0,67 g
Cenusa	1,49 g	1,4 g	1,7 g
Carbohidrati, prin diferenta	2,65 g	–	–
Fibre alimentare	1,6 g	1,4 g	2 g
Total zaharuri	0,3 g	–	–
Sucroza	–	–	–
Glucoza (dextroza)	0,02 g	–	–
Fructoza	0,02 g	–	–
Lactoza	–	–	–
Maltoza	–	–	–
Galactoza	0,27 g	–	–
Calciu, Ca	177 mg	143 mg	200 mg
Fier, Fe	3,17 mg	–	–
Magneziu, Mg	64 mg	47 mg	82 mg
Fosfor, P	56 mg	43 mg	72 mg
Potasiu, K	295 mg	128 mg	565 mg
Sodiu, Na	4 mg	3 mg	4 mg
Zinc, Zn	0,81 mg	0,53 mg	1,17 mg
Cupru, Cu	0,385 mg	0,203 mg	0,48 mg
Mangan, Mn	1,148 mg	0,85 mg	1,58 mg
Seleniu, Se	0,3 mcg	–	–
Vitamina C, total acid ascorbic	18 mg	–	–
Tiamina, Vitamina B1	0,034 mg	0,008 mg	0,045 mg
Riboflavina (Vitamina B2)	0,076 mg	0,047 mg	0,099 mg
Niacina	0,902 mg	0,79 mg	1,06 mg
Acid pantothenic	0,209 mg	0,18 mg	0,287 mg
Vitamina B-6	0,155 mg	0,129 mg	0,181 mg
Total folati	68 mcg	57 mcg	73 mcg
Acid folic	–	–	–
Folate, food	68 mcg	57 mcg	73 mcg
Folati, DFE	68 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	11,4 mg	–	–
Betaina	0,4 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	5275 IU	–	–
Vitamina A, RAE	264 mcg_RAE	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	0,8 mg	–	–
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Beta tocoferol	–	–	–
Gamma tocoferol	0,16 mg	–	–
Delta tocoferol	–	–	–
Vitamina K (filoquinona)	414,8 mcg	–	–
Acizi grasi, total saturati	0,041 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,036 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,005 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0,088 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,088 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	0,389 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0,073 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0,316 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Triptofan	0,039 g	–	–
Threonina	0,104 g	–	–
Izoleucina	0,104 g	–	–
Leucina	0,191 g	–	–
Lizina	0,11 g	–	–
Methionina	0,036 g	–	–
Cistina	0,028 g	–	–
Fenilalanina	0,13 g	–	–
Tirozina	0,077 g	–	–
Valina	0,127 g	–	–
Arginina	0,117 g	–	–
Histidina	0,051 g	–	–
Alanina	0,132 g	–	–
Acid aspartamic	0,301 g	–	–
Acid glutamic	0,277 g	–	–
Glicina	0,122 g	–	–
Prolina	0,104 g	–	–
Serina	0,099 g	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	3142 mcg	350 mcg	4820 mcg
Alfacaroten	–	–	–
Betacriptoxantina	46 mcg	3 mcg	89 mcg
Licopen	–	–	–
Luteina + zeaxantina	5650 mcg	4250 mcg	7050 mcg

 

 

Urzica – Prezentare

URZICA – URTICA DIOICA

URZICA – URTICA DIOICA

DESCRIEREA PLANTEI

Urzica – Urtica dioica este o specie de plante erbacee, perene, din genul Urtica, familia Urticaceae.

Urzica este raspandita prin locuri cultivate sau necultivate de la cmpie, deal sau munte, in Europa, nordul Africii, Asia si America de Nord.

Caractere morfologice:

• Partea subterana este  un rizom subtire, cilindric, brun-deschis, lung si ramificat, cu numeroase radacini subtiri, pasloase. Radacinile se dezgroapa foarte usor, intrucat se dezvolta la adancime mica. Dupa dezgropare, radacinile se taie, lasand o parte dintre ele in continuare in pamant, pentru a asigura regenerarea, iar apoi se spala intr-un curent rapid de apa si se lasa la zvantat. Se prepara proaspete sau se usuca la soare, pana cand devin casante, semn ca pot fi depozitate.
• Tulpina are 4 muchii evidente si poate ajunge pana la un metru inalțime.
• Frunzele sunt opuse, ovale, dintate pe margini si acoperite cu perisori urticanti. Acesti perisori contin acid formic, o enzima si o toxialbumina, a caror atingere provoaca basicarea pielii si mancarimi, de unde si denumirea latineasca a plantei. Culegerea frunzelor se va face cu precautiile necesare pentru a evita fenomenele neplacute in urma contactului pielii cu planta. Acest lucru se poate realiza prin purtarea manusilor si in general prin îmbracaminte corespunzatoare, care sa previna atingerea directa a plantei de tegumente. Frunzele de urzica tinere se culeg in luna martie si la inceputul lui aprilie, prin rupere cu mana. De regula, frunzele fragede de urzica nu se usuca, ci se consuma proaspete. Recoltarea frunzelor mature se face in lunile mai-octombrie. Acestea se usuca in strat subtire, la umbra, in locuri bine aerisite.
• Florile sunt dioice, dispuse pe plante diferite, in panicule dispuse la axila frunzelor superioare.
• Semințele sunt nucule ovale, verzui, cu perigonul persistent.

INFORMATII NUTRITIONALE URZICA

Urzica este foarte importanta prin continutul sau bogat in vitamine, substante proteice, azotoase, glucide, acizi, saruri minerale, clorofila, avand toti aminoacizii esentiali. Datorita acestui continut ea se intrebuinteaza pe scara larga ca aliment, in medicina si in industria farmaceutica. Urtica dioica prezinta un mare interes in alimentatie, deoarece este printre putinele plante care contin toti aminoacizii esentiali.

Continut nutritional urzica – 100 grame frunze:

• Vitamina C – 0.40 mg
• Vitamina B1 – 0,250 mg
• Vitamina B2 – 1,400 mg
• Vitamina E – 2,33 mg
• Vitamina PP – 3,45 mg
• VitaminA
• Vitamina K
• Potasiu – 250 mg
• Calciu – 144 mg
• Siliciu
• Fier – 6 mg fier
• Leucina – izoleucina 0,3 %
• Fenilalnina  – 0,13 %
• Tirozina 0,06 %
• izina 0,15 %
• Cistina  – 0,008 %
• Alanina 0,15 %
• histidina 0,15 %; etc.

 
Articole similare:

• Urzica in alimentatie
• Urzica – beneficii asupra sanatatii
• Ceaiul de urzica

 

Frunzele de maslin

FRUNZELE DE MASLIN

FRUNZE DE MASLIN

FRUNZELE DE MASLIN

Maslinul (Olea europea) este un arbore cu frunze persistente, groase, in forma de sulita, de culoare verde-deschisa (pe partea superioara) si alb-argintie (pe partea inferioara).  Frunzele mature se culeg in aprilie si martie, inainte să apara mugurii de flori, iar apoi sunt uscate si macinate pentru utilizarea in infuzii, extracte si tincturi sau combinate cu alte plante in preparate antihipertensive.

Atat fructele, cat si frunzele maslinului contin o molecula unica, cu numeroase proprietati terapeutice, semnificative pentru sanatate. Acesta molecula se numeste Oleuropeina si este un polifenol care ajuta la reducerea colesterolului rau, la scaderea tensiunii arteriale, la controlul diabetului, la prevenirea cancerului prin combaterea daunelor oxidative, la prevenirea declinului cognitiv si stimularea imunitatii . Oleuropeina se gaseste din abundenta in frunzele de maslin si au fost identificate  metode speciale pentru extragerea si izolarea acesteia in scopul utilizarii in diverse tratamente.

Dupa opinia arheologilor care au studiat vestigiile de pe actualul teritoriu al Siriei, initial, maslinul nu ar fi fost domesticit pentru utilizarea fructelor sale ca aliment, ci mai degraba pentru aplicatiile medicinale facute cu fructele si frunzele sale. Maslinele neprelucrate, la fel ca si frunzele, au un gust amar, practic insuportabil, dar care este – se pare – si cheia majoritatii aplicatiilor medicale ale acestei plante. Amareala din frunzele de maslin a fost mai intai apreciata de babilonieni si de egipteni, care le-au folosit intens pentru tratarea febrei si a malariei. Apoi, medicii Greciei Antice au consemnat in scrierile lor utilizarea frunzelor de maslin pentru tratarea bolilor digestive, in special a infectiilor digestive, utilizare preluata apoi si de catre romani.
In Evul Mediu, frunzele de maslin au salvat multe vieti in timpul epidemiilor de ciuma ori de holera, cand efectele antibacteriene ale acestei plante au fost folosite din plin in tarile mediteraneene. Din pacate, nivelul redus de informare din timpurile respective, precum si atribuirea bolii unor cauze supranaturale au limitat mult raspandirea acestui remediu exceptional, care a inceput sa fie cu adevarat cunoscut abia la inceputul secolului XX. Primele studii stiintifice valoroase au fost facute in Italia, unde dupa 30 de ani de munca o echipa de cercetatori a reusit sa descopere cateva dintre principiile active din frunzele de maslin si sa puna in evidenta valoarea extraordinara a acestora in tratarea bolilor de inima si vasculare. Incepand din anii ’60, o avalansa de studii facute in toate colturile lumii au demonstrat o serie de  aplicatii terapeutice ale acestei plante considerate un fenomen medical.

PREPARATE FARMACEUTICE PE BAZA DE FRUNZE DE MASLIN:

• Pulberea de frunze de maslin – se gaseste sub forma de capsule sau de comprimate, obtinute prin simpla inglobare intr-o pastila a frunzelor de maslin, fin macinate. O astfel de pastila contine de regula 250-350 mg de frunze de planta, care se administreaza zilnic, luandu-se 4-8 asemenea doze, pentru tratarea diabetului, a excesului de colesterol, precum si a deranjamentelor digestive. Efectele terapeutice ale pulberii de frunze de maslin sunt destul de limitate, deoarece in doze normale majoritatea principiilor active nu sunt continute in cantitati suficiente incat sa declanseze anumite fenomene cum ar fi vasodilatatia, modificarea ritmului cardiac, inhibarea replicarii unor virusi etc. Acest neajuns este insa compensat de folosirea extractului de maslin.

• Extract de frunze de maslin – se gasete sub forma de capsule si este produs prin deshidratarea si concentrarea solutiilor alcoolice obtinute prin macerare din frunze de maslin. Ceea ce rezulta prin aceasta concentrare este o pulbere fina si extrem de amara, care contine mari cantitati de oleuropeina – substanta “vinovata” de majoritatea efectelor terapeutice ale maslinului. Extractele de frunze de maslin folosite in prezent sunt extrem de eficiente mai ales in bolile cardiovasculare si infectioase, ele continand 15-20% oleuropeina. Aceste extracte sunt asociate cu pulberea de frunze, asa incat sa rezulte un produs foarte concentrat in principii active, dar care sa pastreze si complexitatea naturala a plantei. Pe piata romaneasca se gaseste un produs obtinut printr-o colaborare romano-franceza, OLIVOFORTE, ce contine pulberea de planta asociata cu extractul concentrat de frunze de maslin, cu 20% oleuropeina.

TRATAMENTE PREVENTIVE:

• Diabet – se fac, de trei ori pe an, cure cu frunze de maslin, fiecare cu o durata de 3-4 saptamani. Pe timpul curei, se administreaza planta sub forma de capsule, cate sase-opt pe zi. Este un tratament cu un efect hipoglicemiant si stimulent exceptional asupra secretiei endocrine a pancreasului. Acest tratament care previne cresterea glicemiei ajuta la un metabolism corespunzator al zaharurilor si previne aparitia diabetului.

• Tromboflebita – pentru prevenirea acestei afectiuni se recomanda atat consumul uleiului virgin de masline, cat si administrarea interna a pulberii de frunze de maslin. Aceasta din urma contine o categorie de substante active, numite polifenoli, care, administrati sistematic, previn formarea cheagurilor de sange si migrarea lor.

• Ateroscleroza – putine remedii se pot compara cu maslinul, in ceea ce priveste eficienta in prevenirea formarii placilor de aterom pe artere.  Conform unui studiu realizat in Africa de Sud, la Universitatea de Medicina Durban-Westville , extractul de frunze de maslin impiedica oxidarea colesterolului pe artere, scazand riscul de ateroscleroza la mai putin de jumatate, chiar si in conditiile unei diete relativ bogate in grasimi saturate.

• Arterita obliteranta – mai ales persoanele care fumeaza, care au o dieta bogata in proteine si grasimi animale ori care au predispozitii mostenite din familie spre aceasta afectiune ar trebui sa tina trei cure pe an cu extract de frunze de maslin. Zilnic se iau cate 800-1200 mg de extract, sub forma de capsule, pentru o perioada de 2 luni, urmate apoi de minimum 15 zile de pauza. Efectul frunzelor de maslin este potentat de consumul uleiurilor presate la rece, de masline, de porumb, de soia sau de floarea-soarelui.

• Iradiere – un studiu facut in Spania a demonstrat ca mai multe principii active din frunzele maslinului au efecte protectoare la radiatii. Animalele de experienta si tesuturile tratate in prealabil cu extracte de maslin au fost mult mai putin predispuse la mutatii, chiar dupa o expunere indelungata la materiale radioactive.

• Cancer si leucemie – toate studiile statistice arata ca in tarile in care se consuma in mod traditional frunze de maslin, sub forma de ceai sau de macerat in ulei, rata cancerului este mult mai scazuta. Apoi, studiile de medicina experimentala (facute pe animale de experienta) arata ca extractul de frunze de maslin previne aparitia tumorilor si inhiba cresterea celor deja existente. Acest efect a fost remarcat in mod special in cazul cancerului la san, la colon, la plamani, precum si in cazul leucemiei.

TRATAMENTE INTERNE:

• Imunitate – Acest produs natural este un ajutor foarte eficient pentru cei care se confrunta cu infectii greu de tratat, cronicizate sau recidivante. Efectul lui este atat de puternic, incat chiar si in cazul bolnavilor de SIDA, ingerarea de doze mari de extract de masline a dus la redresari spectaculoase ale numarului de celule imunocompetente, dar si a capacitatii de aparare a organismului pe ansamblu. Principiile active pe care aceste frunze le contin sunt printre cele mai bune antiinfectioase din lume. Si putem afirma aceasta, pentru ca sunt extrem de bine studiate. Practic, ele sunt considerate medicament strategic, extractele de maslin combatand eficient bacteriile ucigase folosite in bioterorism, cum ar fi cele care produc antraxul sau botulismul.  Iata cateva actiuni ale extractului de frunze de maslin: distruge direct virusii si bacteriile din tubul digestiv, dar si de pe traiectul urinar si respirator, penetreaza celulele deja infectate si blocheaza replicarea virusilor, stimuleaza raspunsul imun la aparitia oricarui microb invadator, distruge protozoarele, bacteriile si alte microorganisme care produc toxiinfectiile alimentare, intareste membrana celulara, facand celulele sanatoase mai putin vulnerabile la infectii.
  Acest remediu nu interfereaza negativ cu actiunea antibioticelor, antifungicelor sau a antiviralelor de sinteza, fiind un ajutor valoros in orice tip de infectie, de la banala raceala, pana la infectiile intraspitalicesti, bacteriene sau fungice, atat de greu de tratat pe cale clasica. Trebuie retinut insa ca aceasta actiune a fost obtinuta cu ajutorul extractelor de masline bogate in oleuropeina, o substanta care, odata ingerata, se transforma in organismul uman intr-un antiinfectios redutabil, cu atat mai puternic, cu cat doza este mai mare. In tratarea unei infectii, de regula se administreaza zilnic 800-1500 mg de extract de masline, pentru perioade de timp care variaza de la 14 zile, in infectiile acute, la 120, in cazul infectiilor cronice.

• Hipertensiune arteriala – frunzele de maslin sunt un remediu foarte bine studiat si extraordinar de eficient in hipertensiunea de gravitate mica si medie. Studii dublu-orb facute in spitale din Elvetia, Germania, Israel, Italia, Egipt, Spania au demonstrat extraordinarul efect al extractului de frunze de maslin la pacientii hipertensivi de toate varstele. In toate studiile s-a observat ca suplimentele pe baza de frunze de maslin reduc tensiunea arteriala (atat cea sistolica, cat si cea diastolica), dupa un tratament de opt saptamani, aducand-o aproape la normal. Pacientii asistati au primit capsule cu extract din frunze de maslin, intr-o cantitate zilnica cuprinsa intre 500 si 1000 mg, rezultatele cele mai bune fiind observate la persoanele care au luat doza mai mare.

• Ischemia cardiaca –  frunzele de maslin au actiune vasodilatatoare coronara care, asociata cu cea de reducere a colesterolului, previne si stopeaza ingrosarea si sclerozarea peretilor vasculari, ceea ce il face un adjuvant extraordinar in cazul tuturor formelor de ischemie cardiaca. Se administreaza 800-1000 mg de extract, pe o perioada de 4 luni, dupa care tratamentul se intrerupe vreme de 30 de zile, apoi se poate relua. Este bine de stiut ca aceste cure au si un efect preventiv verificat, iar intreruperea tratamentului nu aduce dupa sine decompensarea cardiaca a pacientului sau alte probleme de acest fel.

• Aritmie cardiaca – dozele moderate de extract de frunze de maslin (400-800 mg zilnic) sunt un excelent anti-aritmic. Studiile de caz au aratat ca la pacientii care au luat aceasta planta in mod regulat doza de medicamente antiaritmice poate fi redusa treptat. In unele cazuri, a ajuns sa fie redusa la jumatate sau chiar mai putin, dar numai sub indrumarea medicului specialist.

• Colesterol marit – administrarea extractului de frunze de maslin, asociata cu o dieta in care grasimile animale si cele rafinate au fost inlocuite cu ulei virgin de masline, face adevarate minuni in scaderea colesterolului total si in imbunatatirea raportului dintre colesterolul bun si colesterolul rau. Administrarea zilnica a 800-1000 mg de extract de masline si a uleiului virgin de masline duce la scaderi, in medie, cu 17% ale valorilor colesterolului, dupa doar patru saptamani de tratament, respectiv dieta.

• Hiperglicemie, diabet de tip I si II – in aceasta afectiune, extractul de frunze de maslin actioneaza pe doua cai: creste eficienta cu care organismul utilizeaza insulina produsa de catre pancreas si regleaza activitatea pancreasului, in special secretia endocrina. Se administreaza pulberea de frunze de maslin (2 grame pe zi) sau extractul de frunze de maslin (1000 mg pe zi), in cure de 2 luni, urmate de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Dincolo de actiunea sa directa in diabet, maslinul este foarte valoros si pentru ca previne complicatiile acestei boli, motiv pentru care este un pretios adjuvant si pentru diabetul de tip I. Curele repetate cu frunze de maslin previn retinopatia diabetica, dar si cardiopatia ischemica sau arterita obliteranta, trei complicatii frecvente ale acestei boli.

• Cistita, infectii renale – se tine o cura de doua saptamani cu extract de frunze de maslin, din care se iau cate 1200 mg pe zi, ca adjuvant la tratamentul antiinfectios clasic. Acest remediu si-a dovedit eficienta, mai ales in infectiile cu Escherichia coli si cu Staphylococcus aureus.

• Toxiinfectie alimentara – de la primele simptome se administreaza, ca adjuvant, extractul de frunze de maslin, care are efecte antibacteriene si antivirale (inclusiv contra retrovirusurilor). Se tin 5-7 zile de cura, timp in care se iau 1200-2000 mg de extract pe zi. Este un remediu antiinfectios cu spectru foarte larg, bland pentru organism, care nu blocheaza procesele de eliminare, esentiale pentru vindecarea acestui tip de afectiune.

• Adjuvant in pneumonie, tuberculoza – frunzele de maslin sunt deosebit de active contra multora dintre bacteriile care produc infectii pulmonare, intre care si Klebsiella pneumoniae si Mycobacterium tuberculosi. Ca adjuvant in tratamentul acestor infectii, se recomanda administrarea a 1200 mg de extract zilnic, in cure de 30 de zile, urmate de alte 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un tratament cu efecte antiinfectioase, dar care ajuta si la atenuarea unor simptome cum ar fi febra, transpiratia nocturna, inapetenta.
• Herpes – aplicat intern si extern, extractul de frunze de maslin este eficient contra tuturor tulpinilor de virus herpetic, pe care a fost testat pana in prezent. Intern, se tin cure cu o durata de doua saptamani, timp in care se administreaza cate 800-1200 mg de extract pe zi. Extern, se presara continutul unei capsule cu extract de frunze de maslin pe locul afectat, se umezeste apoi cu putin alcool sau tinctura de coada-soricelului, pentru a mari puterea de penetrare a remediului. Aplicatia externa se reia de minimum 3 ori pe zi, iar eficienta sa este de cele mai multe ori impresionanta.

• Adjuvant in infectia cu HIV – mai multe studii de caz, facute pe bolnavi cu HIV ajunsi in faze terminale, au aratat un incredibil efect antiinfectios si stimulent imunitar al extractului de frunze de maslin. Atat analizele de sange, cat si simptomele clinice s-au imbunatatit evident, in unele cazuri extrem de spectaculos, in urma administrarii interne a acestui remediu. In toate cazurile studiate s-au luat doze mari de extract de frunze de maslin (1500-3000 mg zilnic), pe perioade de timp variind intre 2 si 4 luni, fara intrerupere. Intre altele, la multi dintre pacientii tratati cu acest extract s-a observat o crestere cu pana la 57% a numarului limfocitelor T din sange, disparitia unor infectii devenite extrem de invazive, cum ar fi herpesul sau candidoza, dar si a unor formatiuni tumorale.

• Adjuvant in hepatita cu virus B – se tin cure cu o durata de 60 de zile, timp in care se iau 1200 mg de extract de frunze de maslin zilnic, sub forma de capsule. Este un tratament adjuvant care a dat rezultate foarte bune, blocand – se pare – proliferarea virusului si ajutand la stoparea proceselor de distructie la nivelul ficatului. Rezultatele preliminarii ale unor studii in curs de desfasurare sunt incurajatoare si in privinta tratarii hepatitei de tip C cu ajutorul acestui extract.

• Gripa – se face o cura de 10-14 zile, timp in care se iau cate 1200 mg de extract de frunze de maslin zilnic. Acest tratament poate stopa inca din prima faza aparitia bolii ori, daca boala deja s-a instalat, reduce simptomele neplacute (febra, dureri de cap, vertij, dureri musculare), ajuta la o vindecare mai rapida si previne complicatiile. Asa cum s-a putut constata din studiile existente, extractul de frunze de maslin este un adevarat fenomen in tratarea celor mai multe afectiuni virale, de cele mai multe ori deosebit de greu de tratat. In cazul gripei, extractul de maslin nu actioneaza doar pentru imbunatatirea unor simptome, ci ataca chiar microorganismul care produce boala, blocandu-i proliferarea.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU FRUNZE DE MASLIN

• Acest remediu va fi luat cu prudenta de persoanele care sufera de calculoza biliara, deoarece poate provoca migrarea calculilor biliari.
• Persoanele care au infectii grave se pot confrunta in primele cinci zile de tratament cu stari de greata, usoare dureri de cap, oboseala.
• Diabeticii insulinodependenti vor tine legatura cu medicul specialist in primele saptamani de cura, pentru a-si putea ajusta dozele de insulina.

Surse:

• http://www.formula-as.ro
• http://www.emagfarmaciaverde.ro
• http://www.remediu.ro

 

DISCLAIMER:

Informatiile publicate in acest articol au scop pur informativ

si nu pot inlocui  tratamentele  medicale sau  terapiile individuale.

 

Capsuna – Beneficii si Tratamente naturiste

CAPSUNA

BENEFICII SI TRATAMENTE NATURISTE

CAPSUNI

Proaspete sau congelate, capsunile, in afara de gustul delicios si aroma inconfundabila, au o multitudine de beneficii terapeutice si nutritive.

MOD DE ADMINISTRARE:

Calitatile nutritive si substantele vindecatoare (cum ar fi pigmentii care dau culoare rosie capsunilor si care au si un efect puternic antioxidant) se gasesc exclusiv in capsunile proaspete si, intr-o masura ceva mai mica, in cele congelate. Nu insa si in cele preparate termic. Ca atare, pentru a obtine efecte terapeutice, se vor consuma fructele proaspete nepreparate termic.

CAPSUNILE IN CONSUMUL CURENT:

Doza minima pentru a obtine beneficii de pe urma administrarii acestor fructe este de 150 de grame pe zi. De altfel, aceasta este si portia zilnica minima recomandata de nutritionisti, fie ca este vorba de capsuni, fragi, visine, cirese sau zmeura. Deja, in aceasta doza, fructele incep sa aiba efectele de prevenire a bolilor scontate. Pentru a vindeca, insa, anumite afectiuni, este necesar sa marim mult doza si sa stabilim un anumit interval de timp de administrare.

CURA DE CAPSUNI:

Se consuma zilnic 1-1,5 kilograme de capsuni, in mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute inaintea meselor principale. Se mananca fructele bine spalate, din care s-au indepartat toate partile stricate sau intrate in fermentatie. O cura de capsuni dureaza minimum 7 zile si maximum o luna, dar de cele mai multe ori este limitata de perioada in care gasim aceste fructe proaspete, care nu dureaza mai mult de trei-patru saptamani.

BOLI PREVENITE CU AJUTORUL CAPSUNILOR

• Degenerescenta maculara – continutul mare de pigmenti si de vitamine din capsuni, in special vitamina C si vitaminele din complexul B, le recomanda ca si un excelent mijloc de prevenire al acestei afectiuni degenerative. Un studiu publicat in revista americana “Archives of Ophthalmology” arata ca persoanele care consuma capsuni si alte fructe de culoare rosie sau neagra (culoarea indica prezenta anumitor pigmenti), de macar 5 ori pe saptamana, au un risc de a face degenerescenta maculara cu 36% mai scazut decat persoanele care consuma foarte rar sau deloc aceste fructe.
• Boala canceroasa – o substanta continuta in capsuni – elagitanin – are un puternic efect anti-oxidant, impiedicand aparitia mutatiilor si malignizarea celulelor din organismul uman. Un studiu facut pe un numar de peste 1000 de persoane varstnice a dovedit ca acelea dintre ele care au consumat capsuni (clasate pe locul I in topul anticancerigenelor), mere, varza sau broccoli au un risc de trei ori mai scazut de a face cancer decat persoanele care nu consuma aceste fructe si legume. Mai mult, persoanele care au consumat aceste alimente-medicament si ajung sa aiba totusi o forma sau alta a bolii canceroase, au sanse mult mai mari de supravietuire.
• Artrita reumatoida – capsunile sunt extraordinar de bogate in vitamina C, vitamina considerata printre cei mai puternici agenti de prevenire a bolii reumatice. Un studiu facut pe un numar impresionant de persoane (peste 20.000 de subiecti) arata ca o suplimentare a vitaminei C din alimentatie atrage dupa sine o reducere la peste 40% a frecventei puseurilor reumatice. O portie dubla de capsuni, adica de 300 grame consumate zilnic, asigura mai mult decat dublul necesarului zilnic de vitamina C.
• Boala coronariana si infarctul miocardic – pigmentii antocianici din componenta acestor fructe nu le dau doar culoarea rosie, bine cunoscuta, ci au si un efect protector asupra inimii si a vaselor de sange, impiedicand depunerile de grasimi de pe arterele coronare si prevenind astfel imbolnavirile. Apoi, substantele care dau mirosul aromatic atat de apetisant al capsunilor (numite fenoli) au efect antiinflamator si tonic cardiac, stimuland contractiile ritmice ale inimii si prevenind tulburarile. Curele de vara cu capsuni sunt, asadar, un excelent mijloc pentru a preveni bolile cardiace si vasculare.
• Echilibrul valorilor zaharului din sange – un beneficiu recent demonstrat al capsunilor, care urmeaza sa fie analizat in continuare, se refera la mentinerea in limite normale a nivelului de zahar din sange. Mai multe sudii au descoperit ca, consumul regulat de capsuni este asociat cu un risc scazut de aparitie a diabetului zaharat de tip 2. Se pare ca frecventa aportului de capsuni este importanta: daca se consuma o singura data pe saptamana sau chiar mai putin, valorile zaharului din sange nu sunt influentate. Pentru a se obtine rezultatul scontat, trebuie sa se manance cel putin 2-3 portii, saptamanal. Daca in timpul unei mese, se consuma zahar alaturi de capsuni, se pare ca aproximativ 150 de grame de capsuri sunt suficiente sa diminueze nivelul de zahar din sange. Cercetatorii considera ca polifenolii din componenta capsunilor joaca un rol major in echilibrarea zaharului din sange. Mai exact, un tip special de polifenoli, existent in capsuni inhiba activitatea enzimei numita alfa-amilaza responsabila de descompunerea amilozei din amidon in zaharuri simple. Astfel, daca actiunea acestei enzime este redusa, se elibereaza mai putine zaharuri simple in fluxul sanguin.

TRATAMENTE INTERNE CU CAPSUNI

• Colesterol si trigliceride marite – un kilogram de capsuni consumat zilnic asigura mai mult de 100% din necesarul de fibre alimentare de care are nevoie organismul uman. Fibrele alimentare sunt substante nedigerabile, care au un rol benefic pentru organism, intre altele ajutand la reducerea nivelului colesterolului si al trigliceridelor din sange. Studiile arata ca persoanele care consuma, vreme de 3 saptamani, capsuni in doze suficiente, inregistreaza o scadere a nivelului colesterolului total si al colesterolului negativ (LDL), cu peste 12%. Se pare ca efectul hipocolesterolemiant este mai intens la femei decat la barbati.
• Adjuvant in hipertensiune – capsunile au un continut de potasiu si de magneziu semnificativ, iar in doze de peste un kilogram, consumate zilnic, se transforma intr-un medicament cu efect reglator al tensiunii exceptional. In plus, fiind si foarte bogate in apa, capsunile au si un efect puternic diuretic, ajutand si pe aceasta cale la normalizarea tensiunii arteriale. Se tin cure de minimum doua saptamani, care se recomanda si contra aritmiei cardiace si a anginei pectorale, potasiul si magneziul din compozitia acestor fructe transformandu-le, atunci cand sunt consumate in cantitati suficiente, intr-un veritabil “aspacardin” (medicament anti-aritmic clasic) natural.
• Reumatism – cercetatorii americani de la Universitatea de Medicina Harvard au facut un studiu gigant, pe nu mai putin de 27.000 de femei, pentru a vedea impactul alimentatiei asupra afectiunilor articulare. Conform acestui studiu, capsunile sunt in topul celor mai bune antireumatice, consumul lor ducand la scaderi semnificative ale puseelor reumatice, a inflamarii articulatiilor, a pierderii elasticitatii acestora etc. Si fenolii, substantele care dau aroma capsunilor, au efecte antiinflamatoare articulare comparabile cu cele ale unor medicamente de sinteza, cum ar fi ibuprofenul, ketoprofenul etc. Pentru tratarea artritei reumatoide, a artrozei, a bolilor reumatice in general, se recomanda cura de capsuni, in care se consuma minimum 800 de grame de fructe pe zi, pe o perioada de 2-4 saptamani.
• Adjuvant contra varicelor – se tine o cura de minimum doua saptamani, timp in care se consuma 1-1,5 kilograme de capsuni proaspete pe zi. Conform unor studii recente, substantele fenolice si pigmentii din capsuni au efect tonic vascular, previn stazele venoase si inflamarea varicelor si a hemoroizilor.
  Odata terminat sezonul de capsuni, tratamentul poate continua si cu alte fructe rosii, cum ar fi ciresele si visinele, zmeura sau coacazele, toate continand substante cu efecte benefice asupra vaselor de sange in general si asupra venelor in special.
• Guta – se consuma cate 1-1,5 kilograme de capsuni zilnic, pe o perioada de timp de minimum 21 de zile. Este o cura simpla, dar care mobilizeaza puternic sarurile acidului uric din tesuturi si ajuta la eliminarea lor prin urina. In plus, prin efectul sau antiinflamator, cura cu capsuni ajuta la rarirea, pana la eliminare, a crizelor de guta, la redobandirea aspectului normal si a mobilitatii articulatiilor afectate.
• Constipatie, constipatie cronica – acizii organici si zaharurile complexe din aceste fructe ajuta la normalizarea florei intestinale, in timp ce fibrele alimentare actioneaza ca un piston, impingand materiile reziduale din intestin. Ca atare, cura cu capsuni este unul din cele mai simple si cele mai eficiente mijloace pentru a scapa de constipatie. Se consuma, cu 30 de minute inaintea micului dejun si a cinei, cate o portie consistenta (de minimum 400 de grame) de capsuni, eventual amestecate cu putina miere lichida. Tratamentul dureaza macar 10 zile si poate fi reluat, dupa o pauza de 4 zile, daca simtim nevoia.
• Obezitate, supraponderalitate – un kilogram de capsuni are doar 350 de calorii, adica echivalentul a doua felii de cascaval sau a jumatate dintr-o portie de tort. In plus, capsunile contin in proportie de 13% fibre alimentare, adica acele substante nedigerabile care dau senzatia de satietate si care “curata” organismul de toxine. Din aceste motive, cura de capsuni este un mijloc foarte eficient pentru a lupta cu kilogramele in plus. Inaintea fiecarei mese, se consuma cate 300 de grame (adica doua pahare) de capsuni, bine spalate, iar intre mese, daca ni se face foame, consumam, de asemenea, capsuni, eventual un iaurt cu capsuni (preparat in casa). Cura dureaza minimum trei saptamani, nu este deloc greu de tinut si duce la pierderea a aproximativ cinci kilograme din greutatea corporala, kilograme care nu vor mai fi puse la loc daca se mentine o dieta echilibrata, cu multe fructe.
• Litiaza renala – se consuma in fiecare zi cate un kilogram de capsuni, de preferinta in cursul diminetii si la pranz, pe o perioada de minimum doua saptamani. Capsunile sunt foarte bogate in apa, au efect diuretic si ajuta la maruntirea unor calculi (in special a uratilor). Ca atare, aceasta cura este recomandata mai ales contra microlitiazei renale, dar si ca adjuvant in litiaza cu urati.
• Adjuvant in diabet – se consuma cate 300 de grame de capsuni zilnic, pe o perioada cat mai lunga de timp. Inca nu se stie de ce, dar acest tratament simplu ajuta la stabilizarea valorilor glicemiei – un element de maxima importanta la diabetici, mai ales la cei insulino-dependenti. Mai mult, aceasta cura cu capsuni previne bolile cardiovasculare, care sunt principala si cea mai periculoasa complicatie a diabeticului.
• Intoxicatie tabagica – se consuma zilnic cate un kilogram de capsuni, in cure de cat mai lunga durata. Este un tratament puternic de dezintoxicare, care se pare ca reduce si dependenta de nicotina, dar in primul rand “repara” daunele produse de gudroanele si de celelalte substante nocive din tutun. Capsunile anihileaza mare parte din radicalii liberi pusi in circulatie de fumat, impiedica mutatiile celulare care conduc la aparitia diferitelor forme de cancer, ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange afectate de catre fumul de tigara inhalat.
• Imbatranirea prematura – mai multe studii facute in Statele Unite ale Americii indica aceste fructe ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea si chiar pentru “inversarea” proceselor de imbatranire. In principal, capsunile ajuta la mentinerea sanatatii sistemului nervos, protejand in special memoria. Apoi, ele ajuta la mentinerea sanatatii articulatiilor si a vaselor de sange, precum si a tonusului muscular. Pe timpul sezonului, se tin tratamente de pana la patru saptamani, timp in care se consuma minimum jumatate de kilogram de capsuni pe zi.
• Sarcina – capsunile sunt printre alimentele ideale in timpul sarcinii, deoarece asigura necesarul catorva vitamine (in special vitamina C si vitaminele din complexul B) necesare dezvoltarii foetusului, precum si o parte din necesarul de minerale (potasiu, magneziu, mangan etc.). Pe urma, capsunile sunt un excelent preventiv pentru multe din afectiunile care pot afecta femeia in timpul starii de graviditate, cum ar fi varicele, hipertensiunea, infectiile si litiaza urinara. Pe timpul sezonului, se recomanda consumul a minimum 400 de grame de capsuni zilnic.
• Avitaminoza C – o doza de doar 150 de grame de capsuni asigura aproximativ 140% din necesarul de vitamina C al unui adult. Persoanele care au un deficit din aceasta vitamina vor consuma cate 400 de grame de capsuni, minimum, vreme de doua saptamani. Aceasta “supradoza” de vitamina C este extrem de favorabila in afectiuni cum ar fi alergia, astmul, virozele respiratorii, afectiunile insotite de febra si de inflamatie, in general.
• Lipsa de magneziu – un kilogram de capsuni consumat zilnic contine mai mult decat necesarul cotidian din acest mineral. Se recomanda, asadar, o cura de 2-3 saptamani, timp in care se consuma minimum 1 kilogram de capsuni pe zi, pentru tratarea deficientei de magneziu. Intre altele, este si un tratament valoros pentru alte afectiuni conexe cu lipsa de magneziu, cum ar fi spasmofilia, lipsa de calciu, aritmia cardiaca.
• Adjuvant contra oxiurilor – se consuma dimineata, la ora 8, minimum 500 de grame de capsuni, iar apoi, pana la ora 12 nu se mai consuma alta hrana. Acest tratament se mentine macar 14 zile la rand, si corelat cu alte remedii vermifuge (pelin, usturoi, vetrice), aplicate intern si extern, precum si cu o igiena impecabila, ajuta la eliminarea acestor paraziti intestinali. Acest tratament este un bun adjuvant si contra teniei

TRATAMENTE EXTERNE CU CAPSUNI

• Tartru dentar – se consuma dimineata si seara, inainte de a ne spala pe dinti, cate 100 de grame de capsuni. Fructele vor fi mestecate cat putem de mult, asa incat acizii organici din compozitia lor sa intre in contact cu tartrul dentar cat mai mult timp posibil, favorizand eliminarea sa, dar fara a afecta smaltul dintilor (dentina). Este important ca la 30 de minute dupa ce am facut acest tratament sa ne spalam pe dinti, din doua motive: pentru a elimina complet tartrul “atacat” de substantele organice din capsuni si pentru a evita afectarea ulterioara a dintilor de catre zaharurile din aceste fructe.
• Gingivita – taninurile continute de capsuni au un efect vindecator asupra gingiilor, ajutand la eliminarea inflamatiilor, reducand sangerarile (au o actiune cicatrizanta) si combatand infectiile fungice la acest nivel. Se mesteca, indelung, cate 100 de grame de capsuni, dimineata si seara. Suplimentar, se fac si clatiri ale gurii cu infuzie combinata de frunze de capsuni.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII:

• Principala precautie, atat la tratamentele interne cat si la cele externe cu capsuni este reactia alergica. Aproximativ 1% dintre noi sunt alergici, intr-o masura mai mica sau mai mare, la capsuni si la fragi. Reactia alergica se manifesta prin urticarie, dificultati in respiratie si tulburari digestive. Inainte de a incepe o cura sau un tratament cu capsuni, ingerati si aplicati pe piele cantitati foarte mici din acest fruct. In cazul in care apar simptomele mentionate, renuntati la tratament.
  Capsunile vor fi administrate cu prudenta in cazurile de gastrita, de colita de fermentatie, de sindrom al colonului iritabil, de diaree cronica, deoarece pot agrava simptomele acestor afectiuni.

REMEDII CU FRUNZE SI RADACINI DE CAPSUNI:

Denumirea sa stiintifica este Fragaria vesca sau Fragaria moschata, iar frunzele si radacinile de capsuni au efecte terapeutice intense:
Frunzele capsunilor se culeg dupa fructificatie, se usuca la umbra si se depoziteaza apoi in saci de hartie. Sunt foarte puternic astringente, ajuta la eliminarea unor bacterii din intestin. Au si efecte diuretice si antiinflamatoare.
Radacina capsunilor se culege toamna, in lunile octombrie – noiembrie, se spala in jet de apa, apoi se usuca in spatii calduroase si uscate. Este un tonic digestiv si un febrifug foarte bun.

MODURI DE PREPARARE A ACESTEI PLANTE MEDICINALE:

• Pulberea – Radacina sau funzele uscate se macina fin cu rasnita electrica de cafea, pana devin o pulbere fina. Se pastreaza intr-un borcan inchis ermetic, pe cat posibil la intuneric, pentru a nu se degrada principiile active. Din aceasta pulbere se administreaza cate 2-4 lingurite rase pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa.
• Infuzia combinata – Se pun 4 lingurite de frunze uscate de capsuni la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Lichidul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se bea pe parcursul unei zile.

RECOMANDARI TERAPEUTICE:

• Diaree, infectie intestinala – se administreaza infuzia combinata de frunze de capsuni, din care se beau cate 2-4 cani pe zi, pana la disparitia simptomelor. Tratamentul va fi inceput la minimum 6 ore de la declansarea diareei, asa incat sa dea ragazul sa poata fi evacuate din intestin toate materiile nocive. Infuzia combinata de frunze de capsuni contine un procent ridicat de taninuri, care precipita cu microorganismele parazite din intestin, distrugandu-le. Cresc consistenta materiilor fecale din colon si stopeaza prompt diareea.
• Cistita cu sangerari – se administreaza, de asemenea, infuzia combinata de frunze de capsuni, cate 0,5 – 1 litru pe zi. Este un adjuvant excelent la terapia medicamentoasa, care accelereaza cicatrizarea epiteliilor lezate de infectie, are efect antiinflamator urinar si un efect antibiotic destul de puternic, mai ales contra E.Coli.
• Febra, raceala – se ia pulbere de radacina de capsuni, cate un sfert – o jumatate de lingurita, la doua ore. Are efect febrifug bland, reduce inflamatia si catarul cailor respiratorii. In cazul racelilor, suplimentar se face si gargara cu infuzia combinata de frunze de capsuni, pentru combaterea tusei si pentru a ajuta la expectoratie.
• Reumatism – in paralel cu tratamentul cu capsuni proaspete se administreaza si infuzia combinata de frunze de capsuni, care are, si ea, un efect puternic antiinflamator si protejeaza articulatiile de procesele degenerative. In plus, infuzia combinata de frunze de capsuni compenseaza efectul puternic laxativ al fructelor (care poate produce deranjamente intestinale) si intensifica efectul diuretic si depurativ al acestora.

BENEFICIILE CAPSUNILOR ASUPRA PIELII:

Capsunile sunt recomandate in tratamentele pentru infrumusetare, deoarece contin foarte multa vitamina C, substante care previn imbatranirea pielii, vitamina K, acid folic, potasiu, vitamina B5, vitamina B6, cupru, magneziu, mangan si acizi grasi omega-3.Beneficii:

• ajuta la indepartarea celulelor moarte de la suprafata pielii
• previn imbatranirea prematura a pielii
• reduc cearcanele si pungile de sub ochi
• redau prospetimea si stralucirea pielii
• amelioreaza problemele legate de acnee.

 

 

Surse informatii:

• http://www.formula-as.ro
• http://www.eva.ro

DISCLAIMER:

Informatiile publicate in acest articol au scop pur informativ

si nu pot inlocui tratamentele  medicale sau  terapiile individuale.

Vergeturile si Cauze si Remedii impotriva acestora

VERGETURILE

VERGETURI

VERGETURILE

 Vergeturile sunt cicatrice liniare vizibile care, deşi nu pun probleme medicale deosebite, aduc un prejudiciu estetic important. Se prezintă sub forma unor zone în care structura cutanată pare “deşirată”. Se estimează că vergeturile apar la 90% dintre femeile gravide, la 70% dintre adolescenţi şi la 40% dintre sportivi. La nivelul vergeturii pielea este subţiată, fină la palpare, cu suprafaţa încreţită, cu transparenţa crescută în cazul vergeturilor nou apărute (de aceea culoarea lor este roşu-violacee) şi alb opac – sidefiu, cu aspect denivelat şi dispuse în lungul liniilor de tensiune ale pielii în cazul vergeturilor vechi. Au dimensiuni de câţiva centimetri în lungime şi 1-10 mm lăţime (în unele cazuri şi mai mult). Uneori ele pot produce mâncărime locală.

Zonele cele mai predispuse la apariţia vergeturilor sunt pieptul, braţele, axilele, la sportivi, iar abdomenul, flancurile, sînii şi fesele la gravide şi obezi. Evoluţia naturală a vergeturilor este similară cu cea a cicatricelor sau rănilor care se vindecă.

CAUZELE APARITIEI VERGETURILOR

Vergeturile apar din cauza ruperii ţesutului conjunctiv, prin întinderea excesivă şi rapidă a pielii, atunci când ţesutul conjunctiv este puţin şi de proastă calitate. Această situaţie este provocată de stări de nutriţie deficitare şi de o secreţie crescută a hormonilor glandelor suprarenale. Hipersecreţia glandelor suprarenale poate apărea patologic, cum este cazul bolii Cushing, sau în cazul corticoterapiei sistemice prelungite (în aceste două cazuri vergeturile sunt mari, late şi prezente pe arii extinse), dar şi în cazuri cum ar fi efortul fizic puternic, scăderea glicemiei, utilizarea de steroizi anabolizanti sau stări de stres.

SITUATII IN CARE APAR VERGETURILE

Situaţiile în care pot apărea vergeturi sunt: sarcina, mai ales între lunile 4 şi 6, ca urmare a întinderii continue şi progresive a tegumentului de pe abdomen şi sâni, destinderea bruscă a unei anumite regiuni a corpului la adolescenţi în perioada de creştere, sportul şi mai ales culturismul, unde se îinregistrează o creştere rapidă a masei musculare (practicarea culturismului la adolescenţă creşte probabilitatea apariţiei vergeturilor), la persoanele obeze, marcând regiunea lombară (atât în perioadele de îngrăşare, cât şi în cele de scădere în greutate). De asemenea, utilizarea corticosteroizilor topici, în asociere cu panasamente ocluzive, creşte riscul de apariţie a vergeturilor.

TRATAMENTE NATURISTE PENTRU DIMINUAREA VERGETURILOR

Din nefericire încă nu s-a găsit o soluţie prin care să facem ca vergeturile să dispară cu desăvârşire, dar secretul pentru a scăpa de problema lor este găsirea modalităţilor de a le face mai putin vizibile. Cu cât sunt tratate mai repede cu atât apariţia lor este diminuată.

Pentru a nu avea probleme cu vergeturile trebuie ca în primul rând să evităm variaţiile bruşte de greutate, să nu forţăm dezvoltarea musculaturii atunci când mergem la sala de antrenament prin folosirea steroizilor, iar alimentaţia trebuie să fie echilibrată şi bogată în vitamine.

ALIMENTATIA

Cea mai buna modalitate de a preveni dar si de a trata vergeturile este o dieta sanatoasa si echilibrata. In acest sens, se recomanda consumarea zilnica a unei cantitati suficiente de apa (6-8 pahare) pentru ca organismul sa ramana hidratat si pentru ca toate sistemele acestuia sa fuctioneze adecvat. Hidratarea adecvata inseamna mentinerea elasticitatii pielii si ajuta la producerea unei cantitati suficiente de colagen.

De asemenea, un rol important in hidratarea pielii il joaca si vitaminele A, C, E si zinc.
Alimentele bogate in aceste vitamine si minerale sunt: legumele, fructele, uleiul de peste, migdalele, nucile, legumele cu frunza, ouale, fasolea si pestele.
Totodata, regimul alimentar trebuie sa contina: rosii, produse lactate cu un continut scazut de grasimi, dar si seminte si alune.

Dieta alimentara bazata pe aceste alimente este esentiala pentru mentinerea sanatatii pielii, ajutand astfel si la prevenirea si vindecarea vergeturilor. Mai mult, trebuie mentionat ca stresul, tratamentele hormonale sau pilulele contraceptive pot epuiza organismul de substantele nutritive esentiale pentru mentinerea pielii. In acest sens, este indicat ca mergeti la medic pentru a va recomanda un tratament cu suplimentele alimentare necesare organismului.

CREME ANTIVERGETURI

Pentru ca o crema sa fie eficienta in ameliorarea sau tratarea vergeturilor este recomandat ca aceasta sa contina unul din urmatoarele ingrediente:

• Unt de cacao – mentine pielea hidratata si catifelata. Totodata, acesta ajuta la mentinerea sau chiar la imbunatatirea elasticitatii si catifelarea pielii – lucru deosebit de important pentru prevenirea vergeturilor.
• Vitamina E – este un important antioxidant care hraneste si protejeaza pielea.
• Vitamina A – cunoscuta si sub denumirea de retinol, este unul din cei mai importanti antioxidanti necesari pentru sanatatea pielii. Glucocorticoizii, un grup de hormoni, pot reduce eficienta vitaminei A.

1.Untul de cacao
Ingrediente pentru a prepara crema cu unt de cacao:
– 1/2 pahar cu unt de cacao
– 1 lingurita ulei de germeni de grau
– 1 lingurita ulei de caise
– 1 lingurita ulei vitamina E
– 2 lingurite rase cu ceara de albine
Ingredientele se amesteca pana cand ceara de albine se topeste, dupa care recipientul este introdus in frigider. Aplica aceasta crema pe vergeturi pana cand vei obtine rezultatele dorite!

2. Untul de Shea
Untul de Shea este un nou tratament inovator pentru vergeturi. Acesta este bogat in vitamina A si E, esentiale pentru sanatatea si frumusetea pielii. Acesta determina regenerarea celulara, imbunatateste circulatia sanguina si ofera protectie naturala impotriva razelor ultraviolete.
Folositi cremele pe baza de unt de Shea de 2-3 ori pe zi, pentru a ajuta procesul de vindecare al vergeturilor!

3. Uleiul de masline
Un alt tratament care si-a demonstrat eficienta in tratarea vergeturilor este uleiul de masline. Se recomanda masarea zilnica a corpului cu ulei de masline pana cand vei obtine rezultatele dorite.
Uleiu de masline poate fi inlocuiti si cu ulei de migdale, ulei de ricin, de avocado sau ulei cu vitamina E.

4. Gel cu aloe-vera
Pana acum despre aloe-vera se stia ca are efecte calmante si vindecatoare asupra arsurilor. Insa specialistii sustin ca gelul cu aloe vera are aceleasi efecte pozitive si in tratarea vergeturilor, deoarece la origine acestea sunt tot leziuni care apar la nivelul pielii.
Ingrediente pentru a prepara crema cu aloe-vera :
– 1/2 pahar cu ulei de masline
– 1/4 pahar cu gel aloe vera
– 4 capsule cu vitamina E (numai continutul)
– 2 capsule cu vitamina A (numai continutul)
Ingredientele se amesteca pana se omogenizeaza, dupa care sunt depozitate intr-un recipient la rece.

5. Crema din ulei de avocado si ulei de lavanda
Se amesteca 30 g ulei de avocado, migdale sau jojoba cu 7 picaturi de ulei de lavanda sau 5 picaturi cu ulei demusetel.
Se maseaza zonele afectate de vergeturi de 2-3 ori pe zi, pana cand se obtine rezultatul dorit.
Initial acest remediu depigmenteaza vergeturile, dupa care actioneaza pentru eliminarea lor.

6. Crema cu ulei de masline si aloe vera
Ingrediente pentru a prepara aceasta crema:
– 1/2 pahar cu ulei de masline extravirgin
– 1/4 pahar gel aloe vera
– continutul de la 6 capsule de vitamina E
– continutul de la 4 capsule de vitamina A .

Intr-un blender amesteca toate aceste ingrediente pana se omogenizeaza, dupa care mixtura este tinuta la rece. Se aplica uleiul pe zonele predispuse aparitiei vergeturilor (abdomen, sani, solduri, coapse) de ce 2 ori pe zi.

TRARAMENTE DE SALON CARE ATENUEAZA SAU PREVIN APARITIA VERGETURILOR:

• 1. Formateck, ultrasunete si radiofrecventa bipolara

Formateck este un aparat profesional cu ajutorul caruia se formeaza noi fibre de colagen, actiune datorata incalzirii straturilor profunde ale pielii. Initial, se aplica un gel transparent pe zona tratata si apoi se foloseste aparatul, prin rularea acestuia. Atat pacienta cat si medicul dermatolog trebuie sa poarte ochelari de protectie. Tratamentul nu este deloc dureros, ci implica doar cateva furnicaturi suportabile si dureaza aproximativ 30 de minute. Tehnologia Formateck are la baza folosirea ultrasunetelor si a radiofrecventei bipolare care permite o eficienta vizibila, dar tratarea este completa, in cazul vergeturilor mai noi, pe cand cele invechite raman totusi vizibile. CentrulSlim Art recomanda opt sedinte, la interval de doua saptamani.

• 2. Strech Marks Treatment, Bruno Vassarial

Acest tratament vizeaza atenuarea si estomparea vergeturilor printr-un masaj special care are rolul de a oferi flexibilitate si hidratare zonelor vizate. Masajul dureaza 45 de minute, timp in care sunt folosite patru produse-target: o crema care incalzeste tesutul, Thermo-Active Cream, Firmalia, care confera pielii fermitate, imbunatateste elasticitatea si activeaza microcirculatia, urmata de Serum Lift Extreme si, la final, crema anti-vergeturi Strialia. Aceasta din urma incetineste aparitia vergeturilor si le atenueaza pe cele existente. Folosirea acestei creme este recomandata si acasa, pentru intretinerea tratamentului efectuat la salon. Crema se aplica printr-un masaj usor dupa dus, dimineata si seara, fara sa trisezi! Sunt necesare intre 10-15 sedinte si este indicat sa le faci inainte de vacanta la mare.

METODE CHIRURGICALE DE INDEPARTARE A VERGETURILOR – LIFTINGUL DE COAPSE ABDOMINOPLASTIA

Potrivit dr. Calin Dobos, singurul tratament sigur de indepartare definitiva a vergeturilor este acela chirurgical: liftingul de coapse, atunci cand vergeturile sunt prezente in zona coapselor, si abdominoplastia, atunci cand vergeturile se afla in zona abdomenului.

“Vergeturile de pe coapse si de pe abdomen sunt cele mai frecvent intalnite, dar si cele mai suparatoare, deoarece sunt destul de vizibile si expuse privirii. Prin liftingul de coapse si abdominoplastie vergeturile sunt indepartate complet deoarece se indeparteaza exact pielea care contine vergeturile. Trebuie precizat insa, ca operatiile se indica relativ rar, doar in cazurile in care exista si un exces de piele”, a afirmat dr. Calin Dobos.

Mai exista si alte metode terapeutice intermediare – acestea urmaresc producerea unei contractii cutanate. “Acestea presupun o “ridicare” a pielii de pe tesutul de dedesubt, prin niste incizii mici, si apoi aplicarea unor pansamente, corsete speciale care sa dirijeze vindecarea pielii in noua pozitie. Si in acest caz, vergeturile nu dispar ci doar se mai estompeaza. Precizez ca gradul de estompare variaza de la o persoan la alta: in timp ce la unele modificarile sunt minime, in timp ce la altele aproape dispar”, a mai explicat dr. Calin Dobos.

 Surse:

• Revista Tratamente naturiste
• http://www.sfatulmedicului.ro
• http://www.andreearaicu.ro
• http://www.csid.ro