Tabel informatii nutritionale cartof crud

TABEL INFORMATII NUTRITIONALE CARTOF CRUD

 

Gramajul cantităţii uzuale: 369

Nutrient:	Cantitate medie în 100g produs:	Cantitate min.:	Cantitate max:
Apa	79,34 g	77,7 g	83,92 g
Energie	77 kcal	–	–
Energie	321 kj	–	–
Proteine	2,02 g	1,44 g	2,22 g
Total lipide (grasimi)	0,09 g	0,08 g	0,2 g
Cenusa	1,08 g	0,7 g	1,38 g
Carbohidrati, prin diferenta	17,47 g	–	–
Fibre alimentare	2,2 g	1,6 g	2,4 g
Total zaharuri	0,78 g	–	–
Sucroza	0,17 g	0,08 g	0,33 g
Glucoza (dextroza)	0,33 g	0,16 g	0,84 g
Fructoza	0,27 g	0,16 g	0,54 g
Lactoza	–	–	–
Maltoza	–	–	–
Galactoza	–	–	–
Amidon	15,44 g	10,54 g	18,1 g
Calciu, Ca	12 mg	6 mg	16 mg
Fier, Fe	0,78 mg	0,47 mg	1,24 mg
Magneziu, Mg	23 mg	19 mg	25 mg
Fosfor, P	57 mg	48 mg	75 mg
Potasiu, K	421 mg	368 mg	506 mg
Sodiu, Na	6 mg	–	–
Zinc, Zn	0,29 mg	0,27 mg	0,35 mg
Cupru, Cu	0,108 mg	0,077 mg	0,185 mg
Mangan, Mn	0,153 mg	0,116 mg	0,241 mg
Seleniu, Se	0,3 mcg	–	–
Vitamina C, total acid ascorbic	19,7 mg	–	–
Tiamina, Vitamina B1	0,08 mg	0,06 mg	0,095 mg
Riboflavina (Vitamina B2)	0,032 mg	0,016 mg	0,053 mg
Niacina	1,054 mg	0,932 mg	1,3 mg
Acid pantothenic	0,296 mg	0,25 mg	0,368 mg
Vitamina B-6	0,295 mg	0,11 mg	0,604 mg
Total folati	16 mcg	9 mcg	34 mcg
Acid folic	–	–	–
Folate, food	16 mcg	9 mcg	34 mcg
Folati, DFE	16 mcg_DFE	–	–
Colina (total)	12,1 mg	–	–
Betaina	0,2 mg	–	–
Vitamina B-12	–	–	–
Vitamina B-12, adaugata	–	–	–
Vitamina A, UI	2 IU	–	–
Vitamina A, RAE	–	–	–
Retinol	–	–	–
Vitamina E (Alfa-Tocoferol)	0,01 mg	–	0,01 mg
Vitamina E, adaugata	–	–	–
Beta tocoferol	–	–	–
Gamma tocoferol	–	–	–
Delta tocoferol	–	–	–
Vitamina K (filoquinona)	1,9 mcg	0,8 mcg	3,6 mcg
Acizi grasi, total saturati	0,026 g	–	–
Acizi grasi saturati 4:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 6:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 8:0	–	–	–
Acizi grasi saturati 10:0	0,001 g	–	–
Acizi grasi saturati 12:0	0,003 g	–	–
Acizi grasi saturati 14:0	0,001 g	–	–
Acizi grasi saturati 16:0	0,016 g	–	–
Acizi grasi saturati 18:0	0,004 g	–	–
Acizi grasi, total mononesaturati	0,002 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 16:1 nediferentiati	0,001 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 18:1 nediferentiati	0,001 g	–	–
Acizi grasi mononesaturati 20:1	–	–	–
Acizi grasi mononesaturati 22:1 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi, total polinesaturati	0,043 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:2 nediferentiati	0,032 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:3 nediferentiati	0,01 g	–	–
Acizi grasi polinesaturati 18:4	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:4 nediferentiati	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 20:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:5 n-3	–	–	–
Acizi grasi polinesaturati 22:6 n-3	–	–	–
Colesterol	–	–	–
Fitosteroli	5 mg	–	–
Triptofan	0,032 g	–	–
Threonina	0,075 g	–	–
Izoleucina	0,084 g	–	–
Leucina	0,124 g	–	–
Lizina	0,126 g	–	–
Methionina	0,033 g	–	–
Cistina	0,026 g	–	–
Fenilalanina	0,092 g	–	–
Tirozina	0,077 g	–	–
Valina	0,117 g	–	–
Arginina	0,095 g	–	–
Histidina	0,045 g	–	–
Alanina	0,064 g	–	–
Acid aspartamic	0,506 g	–	–
Acid glutamic	0,347 g	–	–
Glicina	0,062 g	–	–
Prolina	0,074 g	–	–
Serina	0,09 g	–	–
Alcool etilic	–	–	–
Cofeina	–	–	–
Teobromina	–	–	–
Betacaroten	1 mcg	–	6 mcg
Alfacaroten	–	–	–
Betacriptoxantina	–	–	–
Licopen	–	–	–
Luteina + zeaxantina	8 mcg	1 mcg	29 mcg

Hrisca – Prezentare generala

HRISCA

DESCRIERE

Hrisca este o planta considerata in mod eronat a face parte din categoria cerealelor. De fapt, este o pseudocereala, nume generic dat unor plante ierboase, in mare majoritate anuale, care apartin familiei Polygonaceae, familie din care fac parte macrisul, rubarba (reventul), stevia creata. Denumirea stiintifica pentru hrisca comuna, cea mai des consumata (in engleaza buckwheat) este Fagopyrum Esculentum, pentru a se distinge de alte specii apartinand genului Fagopyrum (sp. Tataricum – hrisca tatarasca, amara, cea perena cymosum sau sp. Acutatum – hrisca japoneza, hrisca argintie).

Hrisca este o planta erbacee anuala, ecologic curata, nepretenţioasa la sol, cultivandu-se pe terenuri putin fertile, chiar acide, fara ajutorul ingrasamintelor chimice. Singura condiție este ca solul să fie bine drenat. Nu este atacata de buruieni, le elimina de sine statator din camp, prin urmare pentru cultivarea ei nu sunt utilizate pesticide. Se cultiva, cu succes, in zonele nordice, rezistand unor conditii climatice mai dificile. Nu ii priesc zonele cu temperaturi ridicate. In zonele cu climat cald, acesta poate fi cultivata doar prin insamantare tarzie, cand vremea este mai rece.

Planta are un sistem de radacina pimara cu ramificatii, care ajunge adanc in sol umed. Tulpina dе hrisca este muchiata si роаtе ajunge, la maturitate, pana la o inaltime dе 60 cm, Frunzele sunt triunghiulare sau sagitat-cordate. Hrisca infloreste o perioada foarte lunga dе timp, cel puţin 50 dе zile, din iulie si pana la sfarsitul lui august sau chiar inceputul lui septembrie. Florile sunt roz, rosii sau albe si sunt asezate in forma de spic. Semintele dе hrisca, denumite stiintific achene, sunt mici, invelite de o coaja bruna, aromate si foarte bogate in amidon si substante nutritive.

Pentru necesitati medicinale se culege partea cu flori a plantei, insa o utilitate deosebita atat in plan medicinal, cat si economic, o au seminţele dе hrisca.

ETIMOLOGIE

Cuvantul hrisca din limba romana este adaptarea locala a unui termen care astazi se regaseste in toate limbile est-europene. Dictionarele romanesti stabilesc etimologia acestui cuvant in limba ucraineana, dar realitatea este ca numele ucrainean гречка, rus гречиха, polonez gryka, leton griķi, lituanian grikiai si bielorus грэчка sunt forme derivate dintr-un termen slav vechi care s-ar traduce prin… grecoaica – o reminiscenta istorica a faptului ca cei care au introdus hrisca in lumea slava au fost bizantinii, in secolul al VII-lea.

ISTORIE

Hrisca a fost “domesticita” si cultivata pentru prima oara, se pare, in Asia de sud-est, in urma cu cca 8000 de ani. S-a raspandit cu rapiditate in Asia Centrala si Tibet, apoi in Orientul Mijlociu si Europa. Domesticirea plantei a avut loc cel mai probabil in regiunea Yunnan din vestul a Chinei. Hrisca este documentata ca un semn al agriculturii in Europa, in Finlanda cu cel puțin 5300 i.en, iar in Balcani cu circa 4000 i.en in neolitic Mijlociu. Tot din aceesi perioada dateaza si informatii legate de polenul de hrisca descoperit in Japonia. Hrisca a fost una dintre primele culturi introduse de europeni în America de Nord. Dispersarea sa in intreaga lume a fost completa in anul 2006, atunci cand un soi de hrisca dezvoltat in Canada, a fost plantat pe scara larga in China.

COMPONENTA NUTRITIONALA

 Odata cu “revolutia naturista”, inceputa in urma cu un deceniu, hrisca a revenit in prim-planul producatorilor de alimente, dar si al cercetatorilor in domeniul medical, fiind, practic, redescoperita ca aliment-medicament.

70-80% din masa semintelor de hrisca este reprezentata de amidon, in care 25% este amiloza si 75% amilopectina. Proteinele se afla intr-un raport de 18% (dintre care cele cu aport biologic deosebit sunt peste 90%), printre care se numara gluteina si globulina, si se evidentiaza concentratia deosebita de aminoacizi esentiali precum arginina, lyzina, threonina, triptofanul, cysteina. Din punct de vedere proteic hrisca este cu mult superioara celorlalte cereale si se caracterizeaza printr-o absorbtie inalta – pana la 80%.
Continutul in minerale este de asemenea ridicat: fier, zinc, seleniu. Compusii aromatici (cei care au la baza un nucleu benzenic) si care intr-adevar dau “aroma”, parfumul caracteristic pentru hrisca sunt in principal reprezentati de salicilaldehida (2-hidroxibenzenaldehida.

Partea terestra a plantei de hrisca contine rutina, fagopirin, acid pro-katehin, acid galic, acid chlorogenic si acid caffeic. Hrisca a constituit mult timp sursa principala de extragere a rutinului din care se obtine rutozidul.

Un alt compus important este fagopyrina, subtstanta toxica ce provoaca la unele persoane fenomenul de fotosensibilizare.

Articole pe aceeasi tema:

• Tabel informatii nutritionale Hrisca
• Hrisca in alimentatie
• Proprietati si actiuni terapeutice hrisca

Surse informatii:

• http://www.doctor.info.ro
• https://en.wikipedia.org
• https://plantetamaduitoare

Carbohidratii

 CARBOHIDRATII

Carbohidratii reprezinta sursa principala de energie a organismului si cea mai usor de obtinut. Se gasesc in natura sub forma de carbohidrati simpli si complecsi. Moleculele de carbohidrati contin carbon, hidrogen si oxigen si sunt sintetizate in plante prin procesul de fotosinteza sau in corpurile animale in procesul de glucosinteza.

TIPURI DE CARBOHIDRATI

Carbohidratii de clasifica dupa complexitatea formulei chimice, si dupa raspunsul insulinic pe care il produc in organism. In momentul cand in organism patrund carbohidrati, pancreasul secreta insulina, hormon cu rol complex de transport al substantelor nutritive si de reglare a nivelului de zahar din sange. Aceasta capacitate de a genera un raspuns insulinic este masurata prin indicatorul numit indice glicemic.

1. CARBOHIDRATII SIMPI – sunt compusi din 1 sau 2 molecule de zahar care sunt descompuse in glucoza si dau un impuls rapid de energie, care insa dispare la scurt timp, ca urmare a digestiei rapide. In timpul digestiei, toate glucidele sunt descompuse in glucoza inainte de a putea patrunde in fluxul sanguin, unde insulina ajuta ca glucoza sa se absoarba in celulele corpului. O anumita cantitate de  glucoza este depozitata ca glicogen in ficat si muschi pentru o utilizare ulterioara, iar glucoza suplimentara, este depozitata sub forma de grasime.

Carbohidratii simpli se clasifica in:

Monozaharidele sunt cei mai simpli carbohidrati, formati dintr-o singura molecula, cunoscuti si ca zaharuri, utili in recuperearea imediat de dupa efort.

• Glucoza (dextroza), este forma care se gaseste in sange; se gaseste in mod natural in alimente. In sangele omenesc circula aproximativ 5 grame de glucoza, deci o cantitate relativ mica. Glucoza rezulta din digestia celorlalte forme de carbohidrati mai complecsi (amidon, maltodextrina). Aceasta se mai obtine din glicogen (mai multe molecule de glucoza legate intre ele ca rezerva de energie in ficat si muschi), din aminoacizi (prin catabolismul aminoacizilor din dieta sau ai celor musculari) si trigliceride (din grasimi- gluconeogeneza- fabricarea de glucoza atunci cand este nevoie de ea).
• Fructoza (levuloza) este zaharul care se gaseste in fructe si miere, este cel mai dulce dintre zaharuri. Totusi, fructoza nu are nevoie de insulina pentru a fi metabolizata, avand deci un indice glicemic redus. Aceasta caracteristica a dus la promovarea alimentelor cu fructoza (marketate ca “fara zahar”) desi are aceeasi valoare calorica si poate afecta grav metabolismul atunci cand este consumata in exces.
• Galactoza – nu se gaseste sub forma libera, dar combinata cu glucoza formeaza lactoza, continuta in laptele dulce.

Dizaharidele reprezinta combinatia intre doua monozaharide, dintre care adesea una este glucoza.

• Sucroza sau zaharul alimentar, este format din fructoza si glucoza, este cel mai intalnit dintre glucidele simple, prezent in miere, sfecla de zahar, trestia de zahar, sirop de artar, usturoi.
• Lactoza apare in mod natural in lapte si este cel mai putin dulce dintre zaharuri. Intoleranta la lactoza este o stare in care enzima specifica pentru digestia lactozei, lactaza, nu este prezenta in cantitati suficiente in sistemul digestiv uman. De aceea la multi oameni consumul de lapte dulce este urmat de balonari, diaree, probleme digestive. Toate acestea pot fi evitate prin consumul de lactate fermentate, cum este iaurtul.
• Maltoza este formata din doua molecule de glucoza, sau prin descompunerea prin digestie sau fermentatie a altor glucide mai complexe. Sursele de maltoza sunt cerealele, semintele incoltite, berea

Glucidele simple sunt utile omului in foarte putine situatii (dupa efort intens, de exemplu), in rest, excesul lor in alimentatie fiind o sursa importanta pentru grave probleme de sanatate, de la diabet la ateroscleroza si de la lipsa de energie la cancer.

Inclusiv fructele si legumele sunt carbohidrati simpli, avand la baza zaharuri, desi acestea sunt total diferite de cele din compozitia prajiturilor, de exmplu. Fibrele din fructe si legume modifica modul in care organismul proceseaza zaharul si incetinesc digestia, semanand tot mai mult ca modalitate de actiune cu carbohidratii complecsi.

Glucidele simple care trebuie eliminate din dieta oricarei persoane sunt: sucurile racoritoare, bomboanele, siropurile artificiale, zaharul, orezul, painea si pastele albe, cartoful (care este din punct de vedere tehnic un carbohidrat complex dar care actioneaza in organism mai degraba ca un carbohidrat simplu, produsele de patiserie si deserturile.

2.CARBOHIDRATII COMPLECSI – sunt considerati buni deoarece organismul are nevoie de o perioada mai indelungata de timp pentru a-i descompune. Sarcina glicemica a acesotra este mai mica ceea ce inseamna ca se vor elibera cantitati mai mici de zaharuri dupa ce se va consuma o portie consistenta.

Polizaharidele: cunoscute si drept carbohidrati complecsi (deoarece sunt formate din mai multe molecule mai simple combinate), polizaharidele ar trebui sa constituie cea mai mare parte a carbohidratilor din alimentatie. Legaturile complexe fac digestia mai lenta si deci asigura suportul energetic pe perioade mai lungi de timp, nefavorizand depunerea de grasime. Amidonul reprezinta forma sub care plantele in general stocheaza carbohidratii. Se gaseste in grau, orez, cartofi, legume. Pentru a se absorbi, polizaharidele sunt scindate in intestin in monozaharide. Si excesul de carbohidrati complecsi poate crea probleme, atat prin excesul cronic (obezitate) cat si prin excesul acut, cand pot fermenta in sistemul digestiv. Glicogenul face parte din carbohidratii complecsi si este sintetizat in organism pentru a asigura depozitele de glucide. Carbohidratii din alimentatie sunt descompusi in glucoza, care apoi este recombinata formand glicogenul, care este depozitat in muschi si ficat.

3. CARBOHIDRATII GREU DIGERABILI – FIBRELE ALIMENTARE

Fibrele alimentare sunt o categorie de carbohidrati proveniti din alimentele de origine vegetala: fructe, legume, cereale integrale. Acesti carbohidrati nu pot fi atacati si digerati de enzimele din tubul digestiv. Ele ajuta la stimularea digestiei, reducerea nivelului de colesterol in sange, prevenirea cancerului de colon si controlarea glicemiei. Fibrele alimentare sunt pe post de balast, care se elimina odata cu celelalte reziduuri rezultate din procesul de digestie si de fermentatie intestinala.

Fibrele se impart in doua mari categorii:

• Fibrele insolubile (celuloza si lignina) au o putere mare de absorbtie si se umfla ca un burete dupa ce ajung in intestin. Ele joaca un rol important in constituirea bolului fecal si in reglarea digestiei.
• Fibrele solubile (pectina și hemiceluloza) nu ajuta atat de mult la trecerea alimentelor prin intestin, ci previn sau reduc absorbtia unor substante in torentul sangvin: retin intrarea glucozei in sange, fapt important pentru diabetici si reduc nivelul de colesterol. Cand se dizolva in apa, acest tip de fibre formează o substanta gelatinoasa. Fibrele solubile se găsesc în cantitati mari in ovaz, mazare, fasole, mere, citrice, morcovi, orz si in semintele de psyllium.

Cantitati de fibre la 100 g produs alimentar : mere 1,42 g, pere 2,44 g, cartofi 2,51 g, varză 2,8 g, pâine neagră 5,11 g, mazăre 6 g, tărâțe 4,4 g. Necesarul de fibre alimentare este de 20-30 g/zi.

Lipsa de fibre din alimentatia zilnica, asociata cu sedentarismul, constituie cea mai frecventa cauza a constipatiei cronice, iar aceasta, la randul ei, determina modificarea microflorei intestinale si conduce la o maărire a timpului de tranzit intestinal. Sub actiunea microflorei modificate din cauza lipsei de fibre, in colon se formeaza resturi de putrefactie care contin compusi carcinogeni. Prezenta fibrelor face ca volumul fecal sa fie mai mare iar timpul de tranzit intestinal sa fie mai redus, ceea ce scade sansele substantelor mutagene, cancerigene, de a actiona asupra epiteliului intestinal.

ALEGEREA CARBOHIDRATILOR COMPLECSI ESTE O PROBLEMA DE SUBSTITUTIE:

• Orezul brun va inlocui orezul alb. Acesta este o sursa de  carbohidrati cu digestia lenta, care furnizeaza un sentiment de plenitudine de lunga durata.
• Paste din grau integral pot inlocui pastele simple din faina alba, fiind, de asemenea, o foarte buna sursa  de carbohidrati cu digestie lenta, deoarece sunt facute din cereale integrale.
• Pianea “100% faina integrala”, cu seminte adaugate, poate inlocui painea alba din faina rafinata, care are in compozitie si aditivi alimentari (bromat de potasiu, cisteina, glutationul, dextroza sau sulfatul de sodiu).
• Fulgii de cereale, integrale (bob intreg) precum grau, ovaz, hrisca, orz, porumb vor inlocui la micul dejun cerealele  instant, rafinate, procesate, care contin si cantitati mari de zahar, uleiuri nocive, coloranti si aditivi pericolosi pentru snatate.
• Fasolea, in special cea neagra, lintea, soia, nautul si legumele sunt digerate lent in corpul uman si nu sunt doar polizaharide. Ele au cantitati mari de fibre care ajuta la digestie lenta, ca atare sunt alimente care trebuie sa faca pate dintr-o dieta sanatoasa.
• Legume cu frunze verzi , precum spanacul, conopida, varza si broccoli sunt, de asemenea, carbohidrati complecsi.
• Nuci , smochine, stafide si seminte comestibile sau fructe proaspete, cum ar fi afine, mere, avocado, caise, capsuni, prune uscate, grapefruit a sunt alte glucide complexe care ar trebui introduse in alimentatia zilnica, inlocuind cu succes dulciurile rafinate din cofetarii si patiserii, care contin foarte multi conservanti si aditivi alimentari.

 

 

Dictionar de nutritie – Litera Z

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA  Z

• Zahăr invertit

  Zahărul invertit este un amestec de zahăr (glucoză) şi zahăr din fructe (fructoză). Datorită fructozei, zahărul invertit are o putere de îndulcire mai mare decât zahărul de masă şi este prezent în miere şi fructe dulci.

• Zinc

  Zincul face parte din grupul oligoelementelor şi este utilizat ca o componentă de stocare a insulinei, pentru întărirea sistemului imunitar şi ca activator al enzimelor şi hormonilor. Pentru a preveni deficitul de zinc, acesta ar trebui să fie luat zilnic. Surse bune se găsesc în carne (de vită, de porc, pasăre), ouă, lapte, brânză şi boabe întregi de cereale.

  http://www.kaufland.ro

 

Dictionar de nutritie – Litera X

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA X

• Xilitol

  Xilitolul este un alcool din trestie de zahăr, rezistent la căldură şi este folosit ca un îndulcitor natural în produsele alimentare. Are acelaşi gust ca şi zahărul, dar, cele 2,4 kcal/g reprezintă numai jumătate din caloriile oferite de acesta şi este recomandat diabeticilor.

Dictionar de nutritie – Litera V

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA V

• Vegetarian

  Dietele vegetariene descriu o formă de alimentaţie, în care sunt consumate cel mai mult alimente de origine vegetală şi produse provenite de la animale vii (lapte, brânză, ouă). Carnea şi peştele sunt evitate. Există o distincţie între dieta ovo-lacto-vegetariană (se consumă lapte şi produse lactate, ouă) şi dieta lacto-vegetariană (se consumă lapte şi produse lactate, dar nu şi ouă). Chiar şi veganii care mănâncă doar alimente nefierte, fac parte din grupul de vegetarieni.

• Vitamine

  Vitaminele sunt substanţe organice şi esenţiale care nu oferă organismului energie, dar sunt indispensabile pentru menţinerea funcţiilor vitale în corp. Vitaminele care nu pot fi sintetizate de organism (cu excepţia vitaminei D), trebuie să fie în mod regulat incluse în dietă.

  Vitaminele sunt implicate în multe procese metabolice, consolidarea sistemului imunitar şi sunt esenţiale pentru stabilirea substanţei corpului. Ele pot fi împărţite în vitamine hidrosolubile (vitamina C, vitaminele B) şi liposolubile (vitaminele A, D, E, K). Aceastea din urmă pot fi stocate de către organism în depozitele de grăsime.

• Vitaminele B

  Din grupul vitaminelor B fac parte vitamina B1, B2, niacina, acid pantotenic, vitamina B6, biotina, acidul folic şi vitamina B12. Acestea joacă un rol important în procesele metabolice şi pentru sistemul nervos. Din moment ce toate vitaminele B sunt solubile în apă, organismul nu le poate stoca şi, prin urmare, ele trebuie să fie consumate în mod regulat. Surse bune de vitamine B sunt cerealele integrale, leguminoasele, drojdia, laptele şi produsele lactate, carnea, salatele şi varza.

Dictionar de nutritie – Litera U

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA U

• Ultrapasteurizare

  Procedurile folosite prin ultrapasteurizare au ca rol conservarea laptelui. Laptele preîncălzit trebuie trecut, în câteva secunde, de la o temperatură de 135° C la una de 150 ° C, astfel încât să se distrugă toate microorganismele dăuntoare organismului uman. Laptele astfel rezultat poate fi apoi stocat nedeschis şi fără a fi refrigerat, cel puţin şase săptămâni.

Dictionar de nutritie – Litera T

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA  T

• Taninuri

  Taninurile se numără printre acizii fenolici, un grup de substanţe vegetale secundare. Se găsesc, de exemplu, în struguri. Taninurile inhibă oxidarea vinului, prelungind astfel perioada de depozitare şi furnizându-i nota aspră de sec. De asemenea, ceaiul verde şi negru conţin taninuri.

• Tiamina

  Tiamina este un alt nume pentru vitamina B1 şi joacă un rol important în metabolismul glucidelor şi buna funcţionare a nervilor. Deficienţele se manifestă prin lipsa poftei de mâncare şi pierderea în greutate, slăbiciunea musculară, problemele cardiace şi dificultatea în concentrare, labilitatea emoţională şi iritabilitatea. Concentraţiile ridicate de B1 se regăsesc în carnea de porc slabă, boabe întregi de cereale (în special fulgi de ovăz), ton, cartofi şi legume.

• Tip de făină

  Gradul de extracţie al făinii reprezintă cantitatea de produs finit obţinută din 100 kg grâu, şi este cel care ajută la stabilirea tipurilor de făină. Odată cu mărirea gradului de extracţie al făinii, pe lângă creşterea conţinutului ei mineral, creşte şi cel de proteine, grăsimi, celuloză şi vitamine. De asemenea, făina capătă o culoare mai închisă.

• Tocoferol

  Tocoferolul este un alt nume pentru vitamina E. Datorită solubilităţii sale, organismul poate stoca vitamina în depozitele de grăsime. Efectul său antioxidant protejează organismul de la dăunătoarele atacuri ale radicalilor liberi împotriva oxidării şi stabilizează membranele celulare. Furnizori buni de vitamina E sunt legumele, seminţele de floarea soarelui şi nucile.

Dictionar de nutritie – Litera R

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA R

• Radicali (liberi)

  Radicalii sunt molecule înalt reactive cu un electron liber. Pot ajunge în corpul uman prin raze UV sau raze X, căldură extremă şi fum de ţigară. Atunci când radicalii au fost expuşi la radiaţii ionizante (de exemplu, au venit în contact cu substanţe radioactive), ei pot, de asemenea, să fie ingeraţi din alimente.

  Radicalii sunt importanţi pentru multe procese biologice, dar pot contribui de asemenea la deteriorarea celulelor. În cel mai rău caz, aceste duc la cancer, ateroscleroză sau alte boli.

• Regim alimentar de reducere

  Regim alimentar de reducere (a se vedea dietă), indică o formă de alimentaţie, prin care se doreşte scăderea în greutate a organismului. Acest lucru se face printr-un regim alimentar în care aportul energetic ingerat este mai mic decât consumul de energie.

• Retinol

  Vitamina A este descompusă de organism în retinol, acesta fiind stocat în ficat şi eliberat atunci când este necesar. Retinolul are efecte semnificative asupra formării şi maturizării celulelor roşii în măduva osoasă.

• Riboflavina

  Riboflavina este de asemenea cunoscută sub numele de vitamina B2 şi este se găseşte atât în produsele alimentare de origine animală cât şi vegetală. Vitamina B2 este stabilă la căldură, dar devine inactivă sub influenţa luminii (de exemplu, la utilizarea laptelui în flacoane din sticlă). Vitamina B2 este implicată în diverse reacţii metabolice ale organismului uman şi ajută, de exemplu, la descompunerea aminoacizilor, acizilor graşi şi carbohidraţilor.

 

Dictionar de nutritie – Litera P

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA P

• Pectine

  Pectinele sunt polizaharide de natură necelulozică, aflate în structura peretelui celular al plantelor şi fac parte din grupul susbstanţelor hidrofile. Sunt utilizate ca aditiv alimentar (E 440) în producţia de maioneză, gem, dulceaţă sau a alimentelor cu conţinut scăzut de calorii. În gospodării, pectina este utilizată în principal la pregătirea gemurilor sau conservelor. Ea poate avea caracteristici diferite faţă de gelatină

• Peptide

  Peptidele pot fi împărţite în oligo- şi polipeptide. Oligopeptidele sunt formate din până la zece aminoacizi alăturaţi, în timp ce polipeptidele sunt formate din peste zece aminoacizi alăturaţi. Combinaţia de circa 100 de aminoacizi legaţi între ei se numeşte proteină. Oligopeptidele sunt conţinute în enzime, care sunt implicate în metabolizare, detoxifiere şi procesele de transport.

• Peşte

  Peştele conţine proteine de calitate superioară şi acizi graşi esenţiali pe care organismul uman nu îi poate produce (Omega-3). Dacă mâncaţi suficient peşte, organismul este bine aprovizionat cu vitamine şi minerale esenţiale – mai ales cu iod. Peştele este, aşadar, o componentă valoroasă a unei alimentaţii echilibrate şi sănătoase.

  Peştele proaspăt se recunoaşte printre altele şi după miros. Ochii trebuie să fie umpluţi un lichid limpede şi strălucitor. Pielea de peşte nu ar trebui să fie uscată, iar branhiile ar trebui să fie de culoare roşie şi nelipicioase.

• Polifenoli

  Polifenolii sunt fitochimicale cu proprietăţi antiseptice şi dezinfectante, acţionând împotriva microbilor. Se regăsesc în frunzele, fructele şi seminţele plantelor şi sunt o măsură de protecţie împotriva paraziţilor. Polifenolii includ şi taninurile, care se regăsesc în principal în bere, leguminoase, ceai şi vin roşu.

• Polizaharide

  Polizaharidele sunt compuse din mai multe molecule de monozaharide, ca de exemplu amidon, celuloză sau chitină. Fac parte din subclasa de carbohidraţi şi sunt compuse dintr-o varietate de zaharuri simple. Sunt slab sau deloc solubile în apă.

  Polizaharidele sunt descompuse mai întâi de către organism în monozaharide, adică zaharuri simple. În acest fel, ele asigură corpului un aport energetic continuu şi reduc apetitul de mâncare exagerat.

• Potasiu

  Potasiul joacă un rol crucial în buna funcţionare a nervilor şi enzimelor. Asigură funcţionarea presiunii osmotice şi este tonic muscular. Un deficit de potasiu poate duce la grave tulburări electrolitice şi a activităţii cardiace. Surse bune de potasiu sunt în principal alimentele vegetale, cum ar fi leguminoasele, cartofii şi bananele.

• Potenţiatori de aromă

  Potenţiatorii de aromă servesc la consolidarea, sublinierea sau înlocuirea unui gust deja existent al unui produs. Aroma naturală a potenţatorului este neutră sau foarte slabă. Glutamatul este cel mai popular potenţiator de aromă, dar acesta poate provoca, în concentraţii mari, dureri de cap şi greaţă.

• Prebiotic

  Prebiotice sunt produsele în care se adaugă fibrele alimentare (de exemplu de inulină sau oligofructoză). Ele ajung nedigerate în intestinul gros, caz în care contribuie la dezvoltarea bacteriilor probiotice şi le protejează pentru a nu fi distruse de acidul gastric. Este recomandabil să vă asiguraţi că, în afară de prebiotice, au fost utilizate şi probiotice.

• Probiotic

  Alimentele probiotice, cum ar fi iaurtul, conţin de bacterii de cultură. Acestea includ, de exemplu, bacterii lactice sau bifidobacterii, care sunt rezistă acizilor biliari şi sunt gastrorezistente. Astfel, pot acţiona cu uşurinţă în intestinul gros, având proprietăţi benefice.

• Produse avantajoase

  Termenul „Convenience“ provine din limba engleză şi înseamnă „avantajos“. Termenul “Produse avantajoase” descrie alimentele care pot fi preparate simplu, uşor şi rapid – cele mai multe necesită numai o scurtă perioadă de încălzire înainte de sevire. Acestea includ, de exemplu, alimente congelate, mâncăruri gătite, conserve, produse pentru microunde, amestecuri de copt şi budinci instant.

• Produsele alimentare designer

  Produsele alimentare designer se referă la produsele alimentare care, în plus faţă de valoarea lor nutritivă şi gust, oferă un avantaj suplimentar în ceea ce priveşte sănătatea şi bunăstarea. Designer vor fi adăugate la produsele alimentare a anumitor substanţe pentru a îmbunătăţi sistemul imunitar al organismului, efect preventiv şi de a îmbunătăţi starea de bine. Produse lactate probiotice, băuturile electrolitice pentru sportivi, sau băuturile ACE cu alimente omega-3 şi acizi graşi, fortificate, sunt produse alimentare de designer.

• Proteine

  Proteinele sunt substanţe nutritive principale şi sunt compuse din aminoacizi. Ele sunt elementele constitutive ale organismului nostru şi sunt necesare, printre altele, pentru formarea muşchilor. Enzimele, o mare parte dintre hormoni şi anticorpii sunt proteine cu un rol important în reglarea metabolismului. Necesarul zilnic de proteine pentru adulţi este de 0,8 grame per kilogram.

  Necesarul de proteine poate fi obţinut din lapte şi produse lactate, ouă, legume, nuci, cereale, cartofi şi legume verzi. Pentru un aport optim de proteine, cea mai bună metodă este combinaţia de proteine din alimente de origine vegetală cu cele din alimente de origine animală (cum ar fi cartofii cu ouă).

• Provitamine

  Provitaminele sunt cunoscute ca precursori ai vitaminelor. Ele sunt convertite în vitamine de către organism. Prin urmare, vitaminele A1 şi A2, de exemplu, apar din beta-caroten. Vitaminele D2 şi D3 sunt formate din provitaminele ergosterol şi dehydrocholosterol.

 

Dictionar de nutritie – Litera O

DICTIONAR DE NUTRITIE – LITERA O

• Obezitate

  Obezitatea este termenul tehnic pentru excesul extrem de greutate de la un IMC de 30 şi înseamnă acumularea de tesut gras peste nivelurile normale. Cauzele pot fi diverse, variind de la lipsa de exerciţiu, cauze psihologice sau obiceiuri alimentare greşite, până la factori genetici. Având în vedere că riscul pentru sănătate asociat cu obezitatea a crescut semnificativ, persoanele afectate ar trebui să caute ajutor pentru pierderea în greutate prin dietă şi mai mult exerciţiu fizic.

• Oligofructoza

  Oligofructoza este compusă din două până la şapte molecule de fructoză, cu legături scurte, care nu pot fi digerate de către corpul uman şi, prin urmare, ajung nedigerate în intestinul gros. Acolo, ele suprimă bacteriile “rele” şi, prin urmare, asigură o floră intestinală bună; are acţiune prebiotică.

• Omogenizare

  Procesul de omogenizare este utilizat, de exemplu, pentru producţia laptelui. Globulele de grăsime sunt distribuite omogen în lapte prin presiune, astfel încât acestea să nu se ridice la suprafaţă ca o cremă. În plus, digestia grăsimilor din lapte este mai uşoară pentru organism.