PLANTELE AROMATICE MEDITERANEENE
Plantele aromatice sunt toate plante folositoare ale caror frunze, radacini, tulpini şi flori sunt apreciate ca alimente sau medicamente datorita aromei lor sau a altor caracteristici. Această definiţie se aplică unei mari varietăţi de plante care sunt folosite la mancaruri, bauturi, medicamente, cosmetice etc.
Totuşi, in ultimele cateva secole termenul de „planta aromatica” a fost rezervat strict unei game limitate de plante cu calităţi medicinale, care sunt folosite pentu infuzii, tratamente populare, sau ca materie prima în farmacologia moderna.
VALOAREA MEDICINALA A PLANTELOR AROMATICE MEDITERANEENE
Diferenţierea plantelor in plante aromatice, legume, verdeturi si fructe s-a făcut abia acum cateva secole. In antichitate, chiar pana in Evul Mediu, grecii, romanii, arabii, chinezii si hindusii atribuiau plantelor calităti terapeutice si le includeau in dieta lor zilnică. Plantele erau consumate crude sau gatite si combinate cu feluri de mancare din peste si carne. In orice caz, s-a dovedit că plantele din categoriile de mai sus işi pastreaza ingredientele active si calităţile terapeutice chiar şi atunci cand sunt gatite (preparate).
Modelul alimentar cretan include o gama larga de plante (verdeturi salbatice, legume, fructe si seminte) cunoscute ca “plante aromatice de bucatarie”. Această definiţie vrea să spună ca, daca sunt consumate zilnic, aceste plante ajuta la sanatate şi asigura o viaţă lunga. Pentru un bucatar din Grecia antica sau din Evul Mediu, laptuca, sofranul, sparanghelul, ridichile, chiar si rodiile şi frunzele de padure intrau in aceeasi categorie de plante ca salvia, maghiranul şi frasinelul, cu toate că acestea din urmă nu se foloseau la infuzii. Extrasele din textele grecilor antici dovedesc că majoritătii verdeturilor, legumelor, fructelor şi plantelor aromatice ii erau atribuite calităţi terapeutice eficiente.
Epidemiologii, doctorii si nutritionistii moderni cred ca plantele aromatice, verdeturile salbatice si fructele din zona Mediteranei sunt ”incarcate” cu energie solara. Soarele de deasupra Mediteranei pare sa exercite o influenta extrem de benefica asupra tuturor plantelor comestibile cu efecte ulterioare asupra sanatatii.
GRECII AU CONSEMNAT MAI MULT DE 1000 DE PLANTE
Miturile si legendele privitoare la plante nu au aparut accidental si au rezultat din profunda cunoastere de catre greci a resusrselor naturale. grecii erau in cea mai mare parte vegetarieni, dieta lor zilnica fiind alcatuita din cereale, legume, zarzavaturi, verdeturi salbatice, radacini, fructe si peste. La greci termenul de vegetale era rezervat pentru toate verdeturile, in timp ce termenul de plante aromatice era rezervat mirodeniilor. Aceasta distinctie este utilizata si in prezent in diverse parti din macedonia si Epeirous. Stramosii greci, precum si vechii romani, au reusit sa distinga peste 1000 de speciiu de plante si, ca atare, au intocmit descrieri amanuntite ale proprietatilor lor particulare, precum si recomandari de folosire a acestora in bucatarie si medicina. Printre cei mai prolifici specialisti in probleme de botanica s-au enumarat Dioscoride, Teofrast, Hipocrate, Galen si Pliniu.
Sursa: Cartea DIETA MEDITERANEANA – Myrsini Lambraki