Sfecla rosie – Beneficii, Tratamente naturiste si Contraindicatii

SFECLA ROSIE

BENEFICII, TRATAMENTE NATURISTE SI CONTRAINDICATII

SFECLA ROSIE

Sfecla rosie, folosita ca medicament, are un trecut care se pierde in antichitate. In Babilon, Asiria, Iran vindecatorii o foloseau cu atata succes diverse afectiuni, incat, radacinile de sfecla rosie au ajuns sa fie exportate cu caravanele – ca mirodeniile si ca aurul, pana in Imperiul Roman si Grecia. Legenda spune ca Imparatul roman Tiberius, convins de calitatile sfeclei, a stabilit plata tributului datorat de triburile germanice in lazi cu sfecla, in locul pungilor cu aur.

BENEFICIILE SFECLEI ROSII:

• Are un continut ridicat de fier si previne bolile de sange
• Sfecla rosie este un puternic detoxifiant al organismului: deconstipa, stimuleaza tranzitul intestinal, curata ficatul de toxine
• Blocheaza cancerul prin alterarea ratei de respiratie a celulelor canceroase
• Este foarte eficienta in tratarea leucemiei si a cancerului de colon
• Sfecla rosie este un remediu eficient pentru bolile de ficat
• Incetineste procesul de imbatranire
• Este o importanta sursa de Vitamina A, B, C si PP
• Este o sursa importanta de potasiu si acid folic (Vitamina B9) cu ajutorul carora scade tensiunea arteriala
• Acidul folic continut de sfecla rosie este foarte bun pentru femeile gravide pentru ca scade riscul aparitiei malformatiilor congenitale
• Energizeaza si mineralizeaza organismul
• Sfecla rosie este o sursa importanta de oligoelemente (magneziu, fosfor, potasiu, fier)
• Stabilizeaza PH-ul organismului (echilibrul acid-alcalin, care aflat in dezechilibru favorizeaza aparitia bacteriilor in organism)
• Sfecla rosie ajuta in tratarea infectiilor cronice
• Este o sursa importanta de Cupru (ajuta in vindecarea fracturilor iar lipsa lui duce la incaruntirea precoce a parului si la dereglerari ale pancreasului)
• Previne si trateaza bolile de inima
• Sfecla rosie este o sursa importanta de Zinc (ajuta la o piele frumoasa, fara imperfectiuni, reduce acneea si stimuleaza aparatul genital)
• Ajuta la scaderea nivelul zaharului in sange
• Elimina surplusul de apa din organism
• Sfecla rosie stimuleaza metabolismul prin continutul sau ridicat de iod.

TRATAMENTE PREVENTIVE

• Cancer – sucul de sfecla, precum si sfecla cruda consumata in salate, sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile si flavonoidele continute de aceasta leguminoasa sunt tot atatea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimtite mai ales atunci cand sunt administrate pe termen lung si din surse naturale. Datorita bogatiei sale in substante cu efecte antioxidante, sfecla rosie este utila pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, gastric. De asemenea, radacina sa de culoare rosie este utila si in profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de prostata sau la san.
• Varice – pigmentii care dau culoarea specifica sfeclei rosii au, intre altele, un efect extraordinar pentru mentinerea sanatatii si a elasticitatii vaselor de sange, in special a venelor. Ca atare, persoanelor predispuse genetic (care au avut antecedente in familie) spre varice le este recomandat consumul sistematic de sfecla rosie, care previne pierderea elasticitatii vaselor de sange si formarea dilatatiilor si stazelor venoase. Persoanele care deja au varice in formare trebuie sa tina cure serioase cu sfecla rosie, pentru a preveni extinderea acestora.
• Degenerescenta maculara – doi pigmenti continuti din abundenta in radacina de sfecla rosie, si anume luteina si zeaxantina, previn tulburarile oculare in general si degenerescenta maculara in special.
• Intoxicatiile lente –  Toxinele din alimentatie,  aer,  apa, diferite ambalaje sau detergenti se acumuleaza in organism si ajung sa il sufoce, producand afectiuni din cele mai diverse, de la alergie – la reumatism, si de la scaderea imunitatii, la Alzheimer. Substantele active din sfecla rosie au calitatea de a ajuta la eliminarea acestor toxine, inca de la nivel celular, si de a ajuta la eliminarea lor prin colon, transpiratie si diureza. Efectele sale detoxifiante sunt atat de intense, incat multe persoane care tin cura cu suc de sfecla rosie se confrunta, in primele saptamani, cu fenomene neplacute, cum ar fi starile de greata, tulburarile de tranzit intestinal, mirosul neplacut al excretiilor. Aceste semne sunt cunoscute in medicina naturala ca reactie de dezintoxicare si sunt semnul ca tratamentul functioneaza si da rezultat

TRATAMENTE NATURISTE CU SFECLA ROSIE:

• Cancer – Cercetatorul maghiar, Alexander Ferenczi, incepand din 1950 si pana in anii 80, a facut un numar impresionant de studii pe animale de experienta si pe pacienti umani, care au demonstrat ca sfecla rosie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate in prestigioase reviste de specialitate, au demonstrat fara dubiu ca radacina de sfecla rosie are efecte antitumorale, mai ales administrata sub forma de suc sau cruda, in salate. Persoanele care sufera de diferite forme ale bolii canceroase ar fi bine sa consume zilnic sfecla rosie in stare cruda, in cure de cate doua luni.
• Cancer de colon – Substantele nedigerabile din radacina de sfecla, numite fibre alimentare, in care aceasta leguma este foarte bogata, curata sistematic tubul digestiv, fiind un factor activ in prevenirea cancerului de colon si de rect. Administrarea sfeclei crude sau fierte, cate 150-300 de grame pe zi, previne boala, ajuta la normalizarea tranzitului intestinal, precum si la mentinerea tonusului fizic si psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au aratat ca un consum corespunzator de sfecla cruda duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intestinului gros (numite prescurtat CD8), care detecteaza si distrug formatiunile maligne.
• Leucemie – Terapia cu suc de sfecla, telina si morcov a lui Rudolf Breuss si-a dobandit notorietatea actuala in primul rand datorita rezultatelor excelente obtinute in aceasta afectiune. Sucul de sfecla este unul dintre cei mai puternici antioxidanti cunoscuti, favorizeaza formarea de elemente figurate ale sangelui (in special de hematii), are efecte antitumorale directe. Se recomanda consumul a 450 de ml din acest suc, zilnic, pe o perioada de 60 de zile, urmata de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternica, dar care nu intra in opozitie cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.
• Gastrita hiperacida – Sucul de sfecla rosie este puternic alcalin, tamponand aciditatea excesiva din stomac. Cele mai bune rezultate in tratament se obtin combinand 100 ml de suc de sfecla rosie cu 100 ml de suc de cartofi cruzi si 500 ml de suc de morcov. Rezulta o licoare cu un gust nu foarte placut, dar foarte eficienta pentru prevenirea si calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiperaciditate.
• Ischemie cardiaca, ateroscleroza – Vitaminele si pigmentii organici din radacina de sfecla impiedica oxidarea colesterolului si trigliceridelor pe peretii arterelor, prevenind sau stopand procesul de ingrosare a acestora. Se recomanda o cura cu o durata de 4-8 saptamani, timp in care se consuma de trei ori pe saptamana cate 150 de grame din aceasta leguma, in alternanta, ca suc si ca salata, de sfecla fiarta sau cruda.
• Hipertensiune – In aceasta afectiune se obtin cele mai rapide si spectaculoase efecte cu sucul de sfecla rosie. O jumatate de pahar din aceasta licoare duce la o scadere cu pana la 20% si la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile la doar 30-60 de minute dupa ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate printr-un studiu facut pe pacienti umani, la o universitate de medicina londoneza, in anul 2007. Ca urmare, in 2010, Societatea Americana de Cardiologie a introdus consumul regulat al sfeclei rosii intre recomandarile sale pentru prevenirea si tratarea hipertensiunii arteriale.
• Anemie feripriva – Sfecla rosie contine fier, dar si magneziu si vitamina B6, care sunt esentiale pentru asimilarea acestui oligoelement si pentru combaterea anemiei. Mai mult, aceasta radacinoasa stimuleaza hematopoieza, adica procesul de formare a globulelor rosii (hematiilor). Ca atare, contra acestei afectiuni se recomanda o cura de o luna cu sfecla, din care se consuma cate 150 de grame, o data la doua-trei zile. Pentru o mai mare eficienta in tratarea anemiei, se introduc in dieta si alte alimente bogate in fier, cum ar fi galbenusul de ou, mazarea si fasolea verde, spanacul, urzica.
• Sarcina – Fiind foarte bogata in vitamine din complexul B (mai ales acid folic), precum si in oligoelemente, sfecla rosie este un aliment ideal pentru o buna dezvoltare a foetusului. De asemenea, consumul de sfecla rosie previne si trateaza unele probleme specifice sarcinii, cum ar fi hipertensiunea sau varicele. Mai mult, aceasta radacinoasa previne mutatiile pe care le-ar putea suferi copilul in faza intrauterina.
• Bolile renale – Se consuma o combinatie din 100 ml de suc de sfecla rosie si 400 ml de suc de morcov. Acest amestec este un puternic diuretic, protejeaza epiteliul renal de infectii si ajuta la refacerea sa in cazul in care a fost lezat de calculi sau infectii. Nu in ultimul rand, ajuta la eliminarea mai usoara a calculilor, avand efecte relaxante asupra musculaturii netede.
• Hepatita cronica – conform medicului american H. C. Vogel, sucul de sfecla rosie si sfecla rosie consumata cruda protejeaza celulele hepatice, ajuta la regenerarea lor mai rapida si le stimuleaza functionarea normala. Aceasta leguma este foarte bine tolerata de ficat si previne evolutia hepatitelor cronice spre ciroza sau spre cancerul hepatic. In cazul ingrasarii ficatului, ca urmare a unei otraviri sau a unei intoxicatii, sucul de sfecla rosie este, de asemenea, un ajutor de nadejde.
• Diabet – Sfecla rosie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacientilor, cu diabet de tip I si II. Desi este bogata in hidrati de carbon, avand chiar un gust dulce pronuntat, sfecla rosie contine fibre alimentare si compusi cu efect usor hipoglicemiant, ceea ce o face usor de tolerat de catre diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice si previne complicatiile cardiovasculare ale diabetului.
• Constipatie – fibrele alimentare continute de sfecla rosie, laolalta cu polizaharidele pe care aceasta radacinoasa le secreta, au darul de a debloca tranzitul intestinal si de a elimina toxinele din colon. Se recomanda sfecla cruda si cea fiarta, preparata cu hrean si miere (a se vedea retetele prezentate anterior), ajungandu-se la 150 de grame din aceasta leguma consumate pe zi.
• Imbunatatirea capacitatii de efort fizic – Betacianina, o substanta continuta din belsug de catre sfecla rosie, este un stimulator de efort extraordinar. Ea creste capacitatea sangelui de a transporta oxigenul, ceea ce aduce dupa sine o crestere substantiala a capacitatii de efort. Mai mult, sfecla rosie scade tensiunea arteriala.
• Imbunatatirea circulatiei sanguine – Sfecla este cea mai buna sursa de antioxidanti si nitrati naturali, care au rolul de a imbunatati circulaţia sanguina. Acesti nitraţi care se regasesc in mod natural in sfecla stimuleaza eliberarea unei molecule (oxidul nitric) care produce efectul de largire a arterelor, astfel incat sangele circula mai usor si scade tensiunea arteriala. Spre deosebire de nitratii folosiţi in industria alimentara pentru produsele procesate, acestia se transforma in nitriti in timpul digestiei si nu sunt periculoşi pentru sanatate.

PREPARATE DIN SFECLA ROSIE:

• Sfecla cruda – in stare cruda sfecla rosie nu are un gust agreeat de foarte multe persoane, astfel incat este preferat consumul acesteia  in salatele de cruditati (in proportia 1:2 – 1:3) cu alte radacinoase, precum morcovul, telina, patrunjelul, salata verde sau varza rosie. Doza zilnica pentru ca sfecla cruda sa-si exercite proprietatile terapeutice este de 100-150 de grame. De regula, o cura cu sfecla cruda dureaza minimum doua saptamani, durata maxima fiind de doua luni.
• Salata de sfecla – Substanta care da culoarea rosie-sangerie sfeclei se numeste betalaina, iar de prezenta ei, destul de sensibila la fierbere si extrem de sensibila la coacere, se leaga mai toate proprietatile antitumorale si antioxidante ale acestei legume. Ca atare, sfecla nu va fi consumata coapta, ci doar fiarta, si nu oricum, ci doar in coaja, si doar pana se inmoaie (se verifica prin impungere cu o furculita). Nu mai mult! Dupa fierbere, sfecla rosie se da prin razatoare, se adauga 1-3 radacini de hrean rase, apoi sare, ulei si otet dupa gust. Se adauga si putina miere, dupa care se amesteca foarte bine ingredientele si se pun intr-un borcan inchis ermetic cu capac. Salata de sfecla se poate pastra la frigider, fara probleme, vreme de doua saptamani, timp in care isi va conserva proprietatile terapeutice. Este un remediu excelent contra racelilor, bronsitelor, afectiunilor reno-urinare. In postul Craciunului si la sarbatori, salata de sfecla cu hrean este nelipsita de pe masa multor romani, deoarece creste capacitatea de digestie si previne tot felul de tulburari digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile sau balonarea.
• Sucul de sfecla – Contra leucemiei si a bolilor tumorale, sel recomanda o combinatie de sucuri, care pot fi usor obtinute cu ajutorul unui storcator electric centrifugal pentru uz casnic. Cu acest storcator, se extrag 100 ml suc de sfecla rosie, 50 ml suc de radacina de telina si 300 ml suc de morcov. Aceasta combinatie de sucuri se pastreaza ermetic inchisa intr-o sticla la frigider si se consuma cu lingura, pe parcursul unei zile, pe cat posibil pe stomacul gol. Cel mai puternic dintre toate sucurile de legume este cel obtinut din sfecla rosie, care curata sangele, blocheaza dezvoltarea tumorilor, detoxifica ficatul.
• Supa de sfecla – Este consumata indeosebi in timpul iernii, cand alimentatia este mai saraca in vitamine: o sfecla rosie, de dimensiuni mici (cca. 200 de grame), se taie in doua. Una dintre jumatati se va taia marunt, apoi va fi fiarta cu alte legume taiate marunt (ceapa, morcov, patrunjel, cartof, telina), vreme de o ora. Cand fierberea s-a apropiat de sfarsit, se taie marunt si cealalta jumatate de sfecla, care apoi se fierbe separat, doar cat sa dea un clocot, intr-o cana de bors din tarate. Dupa fierberea foarte scurta a sfeclei in bors, lichidul obtinut, de o culoare rosie intensa, se filtreaza si se adauga imediat la legumele care deja fierb, dupa care se opreste focul, se adauga sare si ulei dupa gust, verdeata tocata. Se va obtine un bors acru, de o culoare rosie minunata si foarte bogat in betalaina si in alti pigmenti cu efecte vindecatoare exceptionale. In medicina populara romaneasca, acest bors se administreaza convalescentilor, dupa raceala, celor debili sau cu boli de piept, precum si pentru trezirea din mahmureala.

CONTRAINDICATII SI PRECAUTII ALE CONSUMULUI DE SFECLA ROSIE:

• In general, aceasta planta este tolerata foarte bine de organismul uman in orice stare a ei: cruda, fiarta, coapta, murata etc.
• La aproximativ 15% dintre cei care consuma sfecla rosie, urina capata o culoare rosie, fenomen denumit beturie, care nu arata vreo afectiune sau intoxicatie, ci doar o incapacitate partiala a organismului de a asimila anumiti nutrienti din sfecla.
• Abuzul de suc de sfecla (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporara a corzilor vocale. De asemenea, la doze mari de suc de sfecla rosie sau la sucul de sfecla consumat simplu, fara suc de morcov, pot aparea stari de greata.

Surse:

• http://www.garbo.ro
• http://www.formula-as.ro
• http://healthy.kudika.ro/

Fructele – Clasificarea si rolul acestora in organism

FRUCTELE

FRUCTE

Fructele sunt minunatele medicamente ale naturii, pline de vitamine, minerale, antioxidanti si fito-nutrienti (micronutrienti derivati din plante). Ele sunt o absoluta desfatare  a simturilor noastre, nu doar datorita culorilor si aromelor  unice, dar si datorita aportului nutritional care ajuta organismul sa ramana in forma si sanatos.

CLASIFICAREA FRUCTELOR

Fructele se clasifica dupa mai multe criterii, care depind de structura, gust, aroma, continut in substante nutritive, etc.

1. Clasificarea in functie de structura:

• fructe semintoase (bace false), care sunt carnoase, au semintele inchise in compartimente cu pereti pergamentosi (mere, pere, gutui, citrice)
• fructe samburoase (drupe), caracterizate prin pulpa suculenta si sambure tare care inchide in interior samanta (caise, prune, piersici, visine, cirese, etc.)
• fructele arbustilor si semiarbustilor fructiferi (bace adevarate si false), care au pulpa zemoasa, suculenta si cu seminte mici raspandite in pulpa fructului (fragi, capsuni, zmeura, smochine, coacaze, agrise si afine)
• fructe nucifere, formate numai din endocarp si seminte, deoarece mezocarpul se desprinde inainte de recoltare. Din aceasta grupa fac parte: nucile, alunele, migdalele, fisticul, arahidele.

2.Clasificarea in functie de gust si aroma:

• citrice (lamai, portocale, mandarine, grepfruit, chitra)
• acidulate (mere, pere, caise, prune, piersici, visine, cirese, fragi, capsuni, zmeura, mure)
• astringente (gutui, coarne, afine)
• zaharoase – amidoniase (banane, castane)
• uleioase (nuci, alune, migdale, arahide, fistic);

3.Clasificarea dupa continutul in substante nutritive:

• fructe zaharate sau carnoase, caracterizate prin continut mare in apa (75-90%), in glucide (glucoza, fructoza, zaharoza, celuloza) si sarace in lipide si protide. Aceste fructe mai contin substante pectice (proprietate de a forma jeleuri), acizi organici (malic, tartic si citric), saruri minerale (sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier asimilabil, iod, etc.), vitamine hidrosolubile in special B1, B2, C (citrice)
• fructe amilacee, bogate in amidon si sarace in zahar (banane, castane)
• fructe oleaginoase, cu un continut mare in lipide si mic in apa si glucide (nuci, alune, arahide, migdale).

ROLUL FRUCTELOR IN ORGANISM

In organism fructele au un rol deosebit, contribuind la realizarea in bune conditii a proceselor metabolice, implicit la mentinerea sanatatii. Rolul fructelor in organism se caracterizeaza prin:

• actiune alcalinizanta, care rezulta prin arderea acizilor organici cu formare de carbonati alcalini si baze
• actiune mineralizanta, datorita continutului in substante minerale; de aceea se indica in anemii, decalcifieri, etc
• actiune vitaminizanta, prin aportul crescut in vitamine.
•  actiune laxativa, datorita continutului in celuloza, acizi organici, glucide, etc
• actiune colagoga, de stimulare a functiilor hepatice
• actiune constipanta, fructele care contin tanin in cantitate mare, ca: afine, coarne
• actiune diuretica datorita continutului mare de apa si potasiu.

In fructe se gasesc urmatoarele vitamine:

• vitamina A, in: citrice, ananas, curmale, caise, mere, pere, migdale, nuci, etc.
• vitamina B1, in: citrice, struguri, mere, pere, banane, nuci, migdale
• vitamina B2, in: citrice, struguri, mere, pere, banane, caise, nuci, arahide, castane
• vitamina C, in : citrice, banane, afine, mere, pere, etc.
• vitamina E, in: masline, nuci, migdale.

  Sursa : http://www.gradinamea.ro

 

Doctor Mehmet Oz – Scurta biografie

DOCTOR MEHMET OZ – SCURTA BIOGRAFIE

DR. MEHMET OZ

Mehmet Oz Cengiz, s- a născut la 11 iunie 1960, in  Cleveland – Ohio, parintii fiin de origine turca. Este un renumit chirurg cardiotoracic , author a numeroase carti si personalitate de televiziune, fiind gazda si comentatorul unei emisiuni zilnice cu tema  medicala – “The Dr. Oz Show” .

Dr. Mehmet Oz  devenit cunoscut publicului cand a aparut in emisiunea “The Oprah Winfrey Show” în 2004, iar mai tarziu in emisiunea ”Larry King Live”. Din anul 2009 este gazda unui program zilnic de televiziune concentrat  pe probleme medicale si de sanatate personala – “The Dr. Oz Show”, lansat de Harpo Productions, detinută de Oprah, si Sony Pictures . De asemenea  are un talk show la Radio Sirius XM.

A absolvit scoala Tower Hill , in Wilmington  – Delaware,  in 1982 a primit diploma de licentă de la Universitatea Harvard, iar in 1986 a obţinut  deopotrivă o diplomă de medic şi una de Master of Business Administration.

Oz este vicepresedinte si profesor de chirurgie la Universitatea Columbia din 2001.  De asemenea, el conduce Institutul Cardiovascular şi Programul de medicina Complementara de la Spitalul New York-Presbyterian. Activitatea lui de cercetare cuprinde operatii de inlocuire a inimii, operatii cardiace şi  acţiuni de preventie. Mehmet este  autorul a peste 400 de publicaţii, capitole de carti şi carti medicale şi a primit numeroase brevete. El efectuează an jur de 250 de operaaii pe inimă anual.

Mehmet Oz este fondatorul si presedintele unei organizatii non-profit, numită HealthCorps, care ofera o bursa celor care abia au absolvit facultatea, pentru a le vorbi elevilor despre sanatate, nutritie si fitness timp de 2 ani in licee.

Are o rubrică în revista Esquire si in The Oprah Magazine, iar articolul „Retool, Reboot, and Rebuild” a primit premiul National Magazine in 2009. În lista celor mai influenţi 100 de oameni din 2008, alcătuită de „Time”, Dr. Oz a fost plasat pe locul 44, iar revista Esquire l-a inclus în lista celor mai influenţi 75 de oameni ai secolului 21. De asemenea, a fost numit Global Leader of Tomorrow de World Economic Forum şi a fost listat în „Doctors of the Year” de revista Hippocrates şi în „Healers of the Millenium” de revista Healthy Living. In ianuarie 2011, Oz a avut in premiera particparea la un show saptamanal la Oprah Winfrey Network numit “lui Oprah Allstars”. În fiecare episod, el, Suze Orman şi Dr. Phil  răspunde la diverse intrebări despre viata, sanatate şi finante.

Carti pblicate:

• TU: Raising your chid, de Michael F. Roizen, Mehmet C. Oz, 2009.
• YOU: Being Beautiful, de Michael F. Roizen, Mehmet C. Oz, 2008,
• YOU: Staying Young, de Michael F. Roizen, Mehmet C. Oz, 2007,
• YOU: On A Diet, de Michael F. Roizen, Mehmet C. Oz, 2006,
• YOU: The Smart Patient, de Michael F. Roizen, Mehmet C. Oz, 2006,
• YOU: The Owner’s Manual , de Michael F. Roizen, Mehmet C. Oz, 2005,
• YOU: Breathing Easy, de Michael F. Roizen, Mehmet C. Oz, 2008,

Sursa:  http://en.wikipedia.org/wiki/Mehmet_Oz

Micul dejun Mediteranean

MICUL DEJUN MEDITERANEAN

• 

 

MICUL DEJUN

Micul dejun este  cea mai importanta masa a zilei pentru toate națiunile, fara a face exceptie cele adiacente Marii Mediterane si nu ar trebui sa fie omis, deoarece acesta mentine buna functionare unui metabolism corect, incarca organismul cu suficienta energie pentru a face fata necesitatilor fizice si intelectuale din ziua respectiva.

Micul dejun este de obicei omis de foarte multe persoane, din dorinta de a slabi, din lipsa timpului sau chiar din comoditate, cee ce este o mare greseala. Lipsa micului dejun are efecte negative asupra organismului, datorita dereglarii metabolismului. Aceasta duce la o activitate fizica si intelectuala scazuta in timpul zilei, ceea ce impiedica arderea caloriilor, iar scaderea nivelului de leptina (hormon produs in straturile de grasime),  poate avea efecte dezastruoase asupra siluetei.

MICUL DEJUN NESANATOS

Un mic dejun nesanatos, alcatuit din alimente care contin sodiu, zahar, grasimi saturate și multe calorii  ar trebui sa fie evitat. Astfel de alimente sunt cerealele zaharoase, mezeluri, precum și produse de patiserie dulci.

MICUL DEJUN SANATOS

Foarte important este ca fiecare sa constientizeze necesitatea unui mic dejun alcatuit din alimente sanatoase care sa asigure aportul necesar de vitamine, proteine si carbohidrati complexi necesari organismului pentru a incepe o noua zi. Alimentele care contin foarte multe vitamine sunt fructele si ar fi indicate sa fie una din optiunile unui mic dejun, fie consumate ca atare, fie sub forma de sucuri. Alimentele care pot fi o sursa de  carbohidrati complecsi pentru micul dejun sunt cerealele integrale, legumele si fructele. Proteinele necesare inceperii unei noi zile pot fi luate din oua, lactate degresate si nuci. De asemenea, foarte important este ca micul dejun sa fie insotit de o cana de ceai sau apa plata.

MICUL DEJUN IN DIETA MEDITERANEANA

Alimentele care constituie un mic dejun sanatos in Dieta Mediteraneana sunt componentele de baza ale Piramidei Dietei Mediteraneene. Ca urmare, zilnic se pot consuma  fructe, legume, nuci, paine din cereale integrale si cereale integrale, iar de trei-patru ori pe saptamana, oua, produse lactate degresate, iaurt degresat, branza alba. Prin urmare, pregatirea micului ar trebui sa fie conceputa ca un plan de dieta sanatos, alcatuit din alimente mediteraneene alterntive pentru micul dejun, astfel incat sa varieze zilnic.

In scopul de a obtine cateva idei despre micul dejun in dieta mediteraneana, ne putem inspira din meniurile popoarelor mediteraneene.

Micul dejun cretan / grecesc

Este un meniu relativ simplu , compus din masline, branza feta, rosii, castraveti, iaurt, cereale integrale, paine prajita, paximadia sau tacos, miere, oua, de obicei fierte tari, suc de portocale si cafea sau ceai.

Micul dejun turcesc

Este format din branza alba turceasca, masline, oua, miere si diverse tipuri de supe, care se consuma in special pe timpul iernii. Există o specialitate mic dejun turcesc numit menemen preparat cu rosii, ulei de masline si oua, cu unele variatii prin adaugarea de ardei gras si ceapa verde. Cafeaua sau ceaiul completeaza un mic dejun turcesc corespunzator.

Micul dejun italian

Se limiteaza la un minim de alimente consistente si are la baza painea si branza. Ciabatta este painea populara folosita pentru micul dejun, iar branzeturile preferate sunt mascarpone, ricotta sau Parmigiano Reggiano. Cafeaua de dimineata este o necesitate pentru italieni.

Micul dejun frantuzesc

Este limitat la painea croissant foarte proaspata,  unsa cu unt si gem, sau simpla, inmuiata in cafea cu lapte – espresso si lapte în proportii egale.

Micul dejun spaniol

Are variatiuni, in functie de regiuni. O varianta de mic dejun simplu este painea prajita cu branza moale, insa dimineata cafenelele si restaurantele obisnuiesc sa serveasca la mic dejun celebra Tortilla de patatas, o omleta spaniola ca o prajitura, plina de cartofi aburinzi si un gust divin. Si pentru ca orice masa nu este completa fara un desert, spaniolii savureaza “gogosile” lor traditionale, churros, niste bete lungi si elegante, pe care le pot inmuia in ciocolata calda sau cafea cu lapte.

Micul dejun marocan

Este format din Ahouifi M’semmen – niste lipii delicioase, stropite cu miere sau servite cu zahar brun si scortisoara. Le poti servi si cu fructe de sezon sau uscate, masline, smantana  sau simple, alaturi de un ceai de menta sau un suc natural din portocale.

Micul dejun israelian

Este alcatuir din sucuri proaspete din fructe, cafea sau ceai, oua, salata israeliana, branza, masline, unst si gem, alaturi de paine proaspata.

Micul dejun egiptean

La micul dejun egiptenii mananca in mod tradiţional fasole, oua, legume murate, gemuri şi branzeturi. Ca bauturi obisnuiesc sa bea sucuri naturale, cafea, si ceai.

Variațiile micului dejun mediteranean sunt multiple si acest lucru da posibilitatea adeptilor acestei diete de a experimenta aceste preparate savuroase si in acelasi timp, foarte usor de preparat si foarte sanatoase.

Dieta Mediteraneana – Prezentare

PREZENTARE DIETA MEDITERANEANA

REGIUNEA MEDITERANEANA

Regiunea Mediteraneana este cunoscuta pentru , frumusetea, diversitatea si varietatea alimentelor, precum si datorita dietei care si-a luat denumirea din aceasta regiune. Regiunea cumprinde toate tarile din jurul Marii Mediterane. In partea de Nord se afla albania, Bosnia-Hertzegovina, Franta, Grecia, Insula Creta, Italia, Malta, Monaco, Serbia, Slovenia si Spania. Partea de Sud a regiunii include Algeria, Cipru, Egipt, Israel, Liban, Maroc, Libia, Palestina, Siria, Tunisia si Turcia. In ciuda faptului ca exista atat de multe tari care cuprind Regiunea Mediteraneana, cand se face referire la Dieta Mediteraneana, cele mai discutate tari includ Spania, Franta, Italia, Grecia, Insula Creta si Orientul Mijlociu.

DIETA MEDITERANEANA

Dieta mediteraneana este numele dat planurilor de alimentatie tipice tarilor din zona mediteraneana, avand ca referinta Grecia, Creta, Italia si Spania. Aceste tari sunt construite pe traditii agricole, religioase si culturale, iar una dintre aceste traditii este prepararea meselor din culturile disponibile. Desi avand traditii si religii diferite, toate aceste tari au un aspect comun si anume importanta alimentatiei sanatoase. Aceasta dieta urmeaza perfect piramida alimentara  corecta si, desi bucataria mediteraneana variaza in functie de regiune, se bazeaza  pe consumul de legume, fructe, plante aromate, cereale integrale, nuci, seminţe, ulei de masline extravirgin, lactate, peste, saptamanal pui si oua, lunar carne roşie si moderat vin rosu.  Toate alimentele se folosesc in stare proaspata, fara a fi rafinate sau procesate, metode care distrug valorile nutritionale ale acestora. In plus, stilul de viata mediteranean include mese pe indelete si activitate fizica regulata.

Dieta mediteraneana este apreciata de secole, insa in ultimii 60 de ani a constituit subiectul unui interes major. Interesul in aceasta dieta a crescut in anul 1948, cand guvernul elen a apelat la  cercetatori de la Fundatia Rockefeller a Statelor Unite pentru a incerca sa imbunatateasca, in epoca de dupa razboi, conditiile de trai ale locutorilor din insula Creta. In acest sens, a fost facuta o valuare detailata a dietei cretane si, spre surpriza cercetatorilor, aceasta dieta s-a dovedit a fi suficient de bine echilibrata din punct de vedere nutritional, cretanii reusind sa-si adapteze dieta si obiceiurile alimentare la resursele naturale si economice, precum si la nevoile personale, cu mici exceptii, in anumite zone in care popualtiile aveau un venit limitat.

STUDIUL A SAPTE TARI – DR. ANCEL KEYS

Primele studii care au dus la evolutia dietei mediteraneene au fost facute  de Dr. Ancel Keys, acesta fiind foarte interesat de locutorii Insulei Creta, care aveau o dieta in care 40% din calorii constau in grasimi, insa aveau cel mai scazut nivel  al colesterolului si al bolilor de inima fata de alte popoare din zona mediteraneana. In 1958, ca raspuns al acestei observatii, dr. Ancel Keys a inceput Studiul a sapte tari timp de 15 ani. Acest studiu consta in observarea modelelor de alimentatie a peste 12000 de barbati proveniti din 7 tari diferite de pe 3 continente . Tarile in care au fost facute studiile au fost Finlanda, Grecia, Italia, Japonia, Olanda, SUA si Iugoslavia. Studiul a aratat ca, cu cat exista un procent mai mare  al consumului de grasimi saturate, ca un procent din calorii,  cu atat mai mare era si nivelul colesterolului din sange si rata mortalitatii cauzata de imbolnavirile cardiovasculare. Faptul ca grasimile saturate au fost evaluate pe baza procentului din totalul caloriilor a fost foarte important pentru rezultatul final al studiului, din moment ce cateva din tarile studiate si anume cele din zona mediteraneana consumau alimente bogate in grasimi, insa procentul caloriilor din grasimi saturate era mic. Din cele sapte tari, Grecia, Italia si Japonia aveau cele mai scazute niveluri de colesterol si cel mai mic numar al deceselor cauzate de boli cardiovasculare.

S-a observat  ca, paradoxal, desi  popoarele mediteraneene aveau un regim bogat in grasimi, in raport cu regimul alimentar al japonezilor, prezentau incidente mai scazute ale  bolilor de inima. Cautarea sursei acestui risc scazut a avut drept rezultat examinarea stilului de viata al celor care locuiesc in zona mediteraneana.

Regimul alimentar de pe Insula Creta la momentul studiului era bogat in ulei de masline, masline, cereale, fasole, nuci, legume si cantitati minime de peste. Unul din factorii cheie ai regimului alimentar cretan era ca aceste alimente erau consumate in forma lor naturala si nu in forme procesate. Pe langa aceste alimente, cretanii consumau zilnic vin rosu. Regimul alimentar din Insula Creta a  condus la folosirea termenului de Dieta Mediteraneana.

Dr. Keys a observat ca folosirea grasimilor precum uleiul de masline extravirgin, impreuna cu un consum redus de grasimi saturate trebuie sa fie factorul principal in reducerea colesterolului. Pe langa concentrarea pe grasimi nesaturate, a observat ca in Creta si Japonia consumul de fructe, nuci si zarzavaturi, toate foarte bogate in acid folic, calciu si vitaminele E si C erau, de asemenea, factori importanti. Animalele din regiunea mediteraneana se hranesc indeosebi mai mult cu iarba decat cu cereale, astfel ca aveau un nivel ridicat al sanatatii in grasimi polinesaturate. Acelasi lucru este valabil si pentru produsele lactate, din moment ce bovinele se hraneau cu iarba in locul furajelor. Regimul alimentar din aceasta zona era bogat in nuci si alune, acestea fiind servite, de multe ori, ca o parte a mesei, crescand astfel consumul de grasimi sanatoase. Dr. Keys si-a continuat munca impreuna cu colegul sau, Dr. Henry Blackburn, la Programul Sanatatii Inimii Minnesota, care  de asemenea, avea ca scop schimbarea surselor de grasime, in sensul cresterii consumului de grasimi sanatoase, scazand consumul grasimilor saturate ce cresc colesterolul.

STUDIUL NORTH KARELIA

Alt studiu care a urmat Studiului a sapte tari a fost Studiul North Karelia, condus de Finlanda, pentru a determina daca Dieta mediteraneana ar putea reduce  nivelul foarte ridicat al bolilor cardiovasculare in Finlanda. Regimul Finlandei era traditional compus din foarte multe grasimi saturate, datorat consumului ridicat de produse lactate bogate in grasimi, precum branza, smantana si laptele integral. In acelasi timp, precum si din cauza climatului din Finlanda, regimul alimentar era compus din foarte putine fructe si legume. Studiul North Karelia a inclus educarea comunitatii pentru schimbarea regimului alimentar, incluzand sfaturi pentru o alimentatie sanatoasa, pasi pentru disponibilitatea produselor si indicatii pentru reducerea consumului de produse lactate grase. Rezultatele studiului au aratat o scadere  de 50% a mortalitatii cauzate de bolile cardiovasculare. Studiul North karelia a ramas un punct de referinta pentru o alimentatie sanatoasa in Finlanda, cu indicatii alimentare care folosesc acelasi tip de educatie comunitare, politici de dezvoltare si eforturi pentru disponibilitatea alimentelor sanatoase.

DOVEZI CONSOLIDATE 

Studiile facute pe Dieta mediteraneana traditionala au aratat, in mod evident, o conexiune cu o sanatate mai buna si mai putine decese datorate bolilor cardiovasculare.  Dieta nediteraneana este o sursa excelenta pentru o varietate de vitamine, minerale si fitochimicale. Adauga multe grasimi sanatoase, care ajuta organismul, iar continutul de fibre este benefic. In urma tuturor studiilor facute de-alungul timpului asupra Dietei mediteraneene si a legaturii acesteia cu promovarea sanatatii, puctul cel mai evident este ca aceasta dieta reprezinta un plan sanatos de alimentatie care, adoptat, devine un stil de viata ce confera mentinerea sanatatii si da buna dispozitie.

Sursa informatii: Totul despre Dieta Mediteraneana – Connie Diekman & Sam Sotiropoulos.