Ceaiul verde

CEAIUL VERDE

 

PREZENTARE

Ceaiul verde este un tip de ceai obtinut din frunze nefermentate de Camelia sinensis. Imediat dupa cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate, proces de incalzire la foc direct, in scopul distrugerii enzimei “polifenoli oxidasa” responsabila pentru conversia flavanolilor din frunze in compusi polifenolici inchiși la culoare Apoi frunzele sunt uscate si rulate, astfel impiedicandu-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut si sub denumirile de ceai nefermentat sau ceai virgin si este considerat un adevarat panaceu natural.

ISTORIA CEAIULUI VERDE

Istoria ceaiului verde este straveche si are la baza mituri si legende orientale. O legenda populara chineza spune ca imparatul Shennong, sau „Doctorul Divin”, al doilea imparat al Chinei, caruia i se datoreaza cunoasterea plantelor medicinale si a proprietatilor lor, fiind preocupat de sanatatea supusilor sai, ii sfatuia sa fiarba apa inainte de a o bea. Acesta a descoperit intamplator efectele benefice ale ceaiului, in timp ce bea dintr-un bol cu apa fierbinte la umbra unui copac, in anul 2737 î.Hr. In bolul imparatului, se scuturasera cateva frunze de ceai verde, care au schimbat culoarea apei. Curios din fire, Shennong a gustat din apa cu frunze si a descoperit cu uimire un gust placut si o aroma deosebita. Entuziasmul a fost general, mai ales dupa ce s-au constatat si proprietatile revigorante ale bauturii: limpezea capul si vederea, usura digestia, marea volumul urinei, anihila toxinele, iar mestecat, indeparta rasuflarea rau mirositoare a gurii.

Ceaiul a fost introdus treptat in alimentatie, fiind folosit mai intai ca si condiment sau ca fiertura in mancaruri. Cultul ceaiului a aparut doar in timpul dinastiei Han (206-220), atunci au inceput sa-l aplice ca medicament. Lu-Yü (un poet) a pus bazele ritualului de a bea ceai, in care el spera ca a descoperit o armonie deosebita. Treptat au aparut si ceainariile: mai intai au aparut vanzatorii ambulanti iar apoi si micile ceainarii. In momentul cand Marco Polo calca pe taramul chinez, ceainariile faceau deja parte din cultura lor locala.

In anul 1211, Calugarul Eisai,  fondator al scolii de zen Rinzai, a introdus ceaiul in Japonia la intoarcerea din China, dupa studii care au condus la aprecierea valorii ceaiului, folosit in timpul meditatiei. Astfel acesta a scris un tratat ce prezenta proprietatile ceaiului, atat pentru sanatatea fizica, cat si pentru cea spirituala. Acesta infiinteaza o gradina botanica, unde cultiva, printre alte plante, si planta ceaiului. Frunzele plantei au constituit baza pentru licoarea preparata prin infuzie si servita ca o bautura revigoranta in templu. Vizitatorii si calugarii budisti de la alte manastiri, care doreau sa inveţe cultivarea ceaiului, primeau la plecare seminte si lastari. Eisai este cunoscut în Japonia ca „parintele ceaiului”. Ceaiul a primit curand dupa aceea binecuvantarea imparatului, devenind astfel cunoscut peste tot în Japonia.

PROPRIETATILE CEAIULUI VERDE

Calugarul Eisai a tinut sa evidentieze efectele benefice ale ceaiului verde in cartea sa Mentinerea sanatatii prin ceai: „Ceaiul este un medicament miraculos pentru mentinerea sanatatii. Ceaiul are o putere extraordinara de prelungire a vietii. Oriunde o persoana cultiva ceai, va avea parte de o viata lunga.” Din toate timpurile ceaiul este „elixirul care creeaza lacasul de nestramutat al nemuririi”. Din acest pasaj reiese faptul ca ceaiul verde a fost apreciat din timpuri stravechi ca un puternic medicament. In ultimii ani insa, cercetarile au evoluat atat de mult incat acum avem si confirmarea stiintifică a ceea ce se spunea in vechime „Ceaiul este medicamentul miraculos al mentinerii sanatatii”. Devine din ce in ce mai clar pentru oricine ca ceaiul verde are un spectru foarte larg de prevenire a bolilor.

• Ceaiul verde previne aparitia cancerului – cercetatorii au adus dovezi “cu greutate” in sustinerea acestei afirmatii. Consumul regulat de ceai verde reduce riscul instalarii cancerului de colon, vezica urinara, esofag, pancreas, rect si stomac. Compusul responsabil pentru aceasta proprietate este epigallocatechin 3 gallate (EGCG) care are o activitate antioxidanta de 100 de ori mai puternica decat vitamina C si de 25 de ori mai mare decat vitamina E. Se pare ca aceasta substanta nu numai ca inhiba dezvoltarea noilor celule canceroase, dar le poate ucide si pe cele mature.
• Ceaiul verde scade nivelul LDL colesterolului (cel “rau”) si creste nivelul de HDL colesterol (cel “bun”) – cei care consuma extract de ceai verde pot consuma alimente cu mai mult colesterol, fara sa inregistreze cresteri ale nivelelor plasmatice de colesterol.
• Ceaiul verde limiteaza coagularea anormala a sangelui, care sta la baza aparitiei trombozelor. Va reamintesc ca accidentul vascular cerebral si infarctul miocardic recunosc drept cauza formarea trombilor care obstrueaza una sau mai multe artere.
• Ceaiul verde reduce valorile tensionale mari – prin reducerea nivelului de angiotensina II, o substanta care produce vasoconstrictie.
• Ceaiul verde reduce glicemia – si in acest fel riscul de diabet zaharat. Polifenolii si polizaharidele din ceai verde au acest rol.
• Ceaiul verde protejeaza ficatul impotriva substantelor toxice (alcool, substante chimice).
• Ceaiul verde mentine sanatoasa cavitatea bucala – Acesta contine fluor care are rolul de a preveni aparitia cariilor. Acesta contine inclusiv ingrediente care suprima formarea placii bacteriene si a bacteriilor care cauzeaza respiratia neplacuta.
• Ceaiul verde stimuleaza functiile sistemului imun si distruge radicalii liberi care participa la procesul de imbatranire.
• Ceaiul verde are proprietati antibacteriene si antivirale – studii recente au aratat ca ceaiul verde poate preveni instalarea gripei si a diareelor infectioase.
• Ceaiul verde blocheaza reactiile alergice.
• Ceaiul verde ajuta la refacerea echilibrului hidroelectrolitic dupa deshidratari.
• Ceaiul verde stimuleaza metabolismul – ceea ce inseamna ca se ard mai multe calorii, din acest motiv este folosit si in curele de slabire.

COMPOZITIA CEAIULUI VERDE

In compozitia ceaiului verde se gasesc: uleiuri esentiale, teina, cafeina, tannini catechici, flavonoide (cuercetina, quercitrina), aminoacizi, vitamina C, teaflavina, tearubigina, proteine, calciu, fier, fluor, alcaloidi (teobromina, teofilina, dimetilxantina, xantina, adenina) Si componenta principala epigallocatechina gallata, cea mai importanta componenta a fractiunii polifenolice a ceaiului verde. Activitatea ceaiului se datoreaza in primul rand continutului de teina, de tanini si de compusi polifenolici.Polifenolii și catechinele combat radicalii liberi produși de poluare, fum de tigara, gaze de esapament, ultraviolete iar alcaloizii exercita un efect de stimulare nervoasa. Flavonoidele, protejeaza impotriva stresului.

PREPARAREA CEAIULUI VERDE

Pentru a absorbi cat mai bine antioxidanții si alti compusi cu functii vindecatoare, se recomanda sa se bea o cana de ceai de cateva ori pe zi. Felul in care se prepara si se bea ceaiul verde determinabfunctia sa terapeuticta.

In culturile orientale unde se consuma ceai verde frecvent, cantitatea obisnuita este de 3 cani pe zi. Dar la noi este recomandat sa se bea maxim 2 cani pe zi pana la orele 17-18, pentru a se evita eventualele tulburari de somn.

Pentru infuzie se recomandă 2 grame de frunze de ceai la o cana. E important sa se foloseasca ceai frunze, deoarece  ceaiul la plic sau imbuteliat au mai puțini compusi antioxidanti. Apa se se fierbe separat de frunze, iar temperatura indicata este de 85-90 grade.

Preincalzirea cestii in care se serveste ceaiul este recomandata pentru ca ceaiul sa nu-si piarda din temperatura si proprietati prin contactul cu un vas rece. Ceasca se pot preincalzi prin clatirea cu apa fierbinte.

Se lasa frunzele in sita 10-15 secunde pentru primele infuzii si gradual mai mult (chiar si pana la 3-4 minute) daca se doreste un ceai mai concentrat.

Culoarea naturala obținuta nu trebuie sa fieinchisa, ci deschisa, de un galben pal, iar gustul nu trebuie sa fie amar.

INTERACTIUNI CU MEDICAMENTE

Persoanele sub tratament medicamentos trebuie sa consulte medicul inainte de a consuma ceai verde, deaorece acesta poate interactiona cu anumite medicamente:

• Adenozina — Ceaiul verde poate incetini actiunea adenozinei, un medicament folosit pentru tulburari cardiace.
• Antibiotice, Beta-lactam — Ceaiul verde poate diminua efectul antibioticelor beta-lactam prin scaderea rezistentei bacteriene la tratament.
• Benzodiazepine — Cofeina (incluzand si cofeina prezenta in ceaiul verde) reduce efectele sedative ale benzodiazepinelor (medicamente folosite in special in tratamentul anxietatii, din care amintim diazepamul si lorazepam)
• Blocante beta adrenergice, Propranolol si Metoprolol — cofeina (inclusiv cofeina din ceaiul verde) poate determina cresterea tensiunii arteriale la oamenii care iau tratamente ce includ propanolol si metoprolol (medicamente folosite pentru tratarea bolilor cardiovasculare).
• Medicamente pentru subtierea sangelui (inclusiv Aspirina) — Persoanele care folosesc warfarin, un medicament folosit pentru subtierea sangelui, ar trebui sa nu bea ceai verde. Intrucat ceaiul verde contine vitamina K poate anula efectul warfrinului. De asemenea, nu trebuie amestecat ceaiul verde cu aspirina intrucat combinatia dintre ele poate preveni coagularea trombocitelor.
• Chimioterapia — Combinarea ceaiului cu medicamentele folosite in chimioterapie, in special doxorubicina si tamoxifen, au scazut efectul acestora, fapt demonstrat dupa efectuarea studiilor din laborator. In orice caz, rezultatele nu au fost inca demonstrate in studiile efectuate pe oameni. Pe de alta parte, s-a observat ca atat extractele din ceaiul verde cat si din cel negru stimuland o gena a celulelor afectate de cancerului de prostata, le pot face pe acestea mai putin receptive la medicamentele chimioterapice. Datorita acestei interactiuni, trebuie sa se evite consumul de ceai negru, ceai verde, la fel ca si extractele acestor ceaiuri, atat timp cat pacientii se afla sub tratament de chimioterapie, in special pentru cancerul de prostata.
• Clozapina – Efectul antipsihotic al clozapinei poate fi redus daca inainte cu jumatate de ora de administrarea acestui medicament ati baut ceai verde.
• Contraceptive orale — Acestea pot prelungi perioada de timp in care cofeina ramane in organism si ii poate creste efectul stimulativ.
• Efedrine — Cand este consumat alaturi de efedrine, ceaiul verde poate cauza simptome de agitatie, tremuraturi, insomnie si pierderi in greutate.
• Litiu — s-a demonstrat ca bautul  ceaiul verde reduce nivelui litiului din sange (litiul este folosit drept medicatie pentru tratarea maniaco depresiei)
• Inhibitori ai monoamin-oxidazei (MAOIs) — Ceaiul verde poate produce o crestere severa a tensiunii arteriale (criza hipertensiva) atunci cand este consumat alaturi de aceste medicamente folosite in tratamentul depresiei. Clasa inhibatorilor monoamin-oxidazei include fenelzina si tranylcypromine.
• Fenilpropanolamina — Combinatia dintre cofeina (incluzand-o pe cea din prezenta in ceaiul verde) si fenilpropanolamina poate cauza manie si o crestere severa a tensiunii. Autoritatile medicale au publicat avertizari asupra riscului de sangerari la nivelul creierului produse de aceasta combinatie iar producatorii li s-a cerut  insistent sa scoata produsele de pe piata.

CONTRAINDICATII CONSUM CEAI VERDE:

• Nu este indicat celor cu predispozitie la lipotimie, gastrita cu hiperaciditate, ulcer stomacal şi duodenita. Produce dureri in zona stomacului.
• Mamele care alapteaza si consuma mult ceai concentrat seara, o parte din cofeina poate trece in laptele matern provocand insomnii copiilor.
• La persoanele hipotensive care consuma cantitati mari de ceai verde foarte concentrat, in prima faza tensiunea poate creste puţin, se amelioreaza starea fizica, dar peste cateva ore tensiunea scade accentuat, apare senzaţia de slabiciune, scade tonusul vaselor sanguine.
• In cazul persoanelor care au probleme cu asimilarea calciului ar fi bine sa nu faca excese cu ceai verde sau negru datorita continutului de cofeina.

 

Apa de Trandafiri – Utilizari in cosmetica

APA DE TRANDAFIRI

Prezentare:

Din cele mai vechi timpuri, trandafirul, o floare subtila, romantica, scumpa, eleganta, de departe de a fi egoista, a oferit virtutile sale la mii de femei din intreaga lume, dezvaluindu-si frumusetea si parfumul inconfundabil. Insa, nu numai frumusetea si parfumul au facut din trandafir o floare atat de apreciata si cautata, ci si proprietatile sale terapeutice si nutritive, astfel incat grecii antici , romanii si persanii au plasat gradinile de trandafiri pe acelasi loc cu lanurile de cereale si livezile de fructe.

Apa de trandafiri este obtinuta industrial prin distilarea petalelor de trandafiri, ca produs secundar al producerii uleiului de trandafiri. Datorita gustului si a aromei distinctive, apa de trandafiri este folosita la aromatizarea alimentelor in aprope toate bucatariile lumii.

De asemenea, datorita parfumului subtil si a proprietatilor terapeutice este folosita ca ingredient la prepararea multor produse cosmetice, devenind o componenta ce n-ar trebui sa lipseasca din lista produselor de ingrijire a oricarei femei.

Proprietatile apei de trandafiri:

• fermizant si tonifiant
• astringent pentru tenul mixt sau gras
• antirid, antiage
• regenerant pentru orice tip de ten
• calmant pentru pielea sensibila sau iritata
• revitalizant pentru tenul obosit, lipsit de vitalitate
• parfumant delicat

Recomandari pentru folosirea apei de trandafiri:

• potrivita pentru orice tip de piele
• ten matur
• cuperoza
• riduri – preventiv şi curativ
• contur de ochi
• lotiuni si creme nobile de ten
• masti de infrumuserare

Utilizarea apei de trandafiri in cosmetica:

• se poate aplica direct pe piele, nediluata
• poate fi incorporata in compozitii cosmetice, inlocuind apa sau in combinatie cu alte ape florale la faza apoasa
• pulverizata pe ten, gat, decolteu
• ca ingredient pentru prepararea cremelor si mastilor potrivite pentru orice tip de ten
• ca ingredient in prepararea cremelor pentru contur de ochi
• inclusa in lotiuni si creme antirid preventiv sau curativ
• ca ingredient pentru compozitii dedicate tenului matur, imbatranit, devitalizat
• sub forma de demachiant bifazic cu un ulei vegetal
• ca si componenta parfumanta in creme şi loţiuni

Sinergii (combinari) ale apei de trandafir cu diverse componente: 

• combinata cu argila rosie si uleiul de rodie pentru o masca revitalizanta, radianta
• combinata cu apa de neroli si extract de ceai verde ca tonic universal
• combinata cu ulei de migdale pentru demachiere
• combinata cu gel de aloe vera si extract de ceai verde pentru un gel contur de ochi
• combinata cu uleiul de rosa mosqueta si ulei esential de lemn de trandafir pentru o crema de intinerire
• combinata cu ulei de argan, laptisor de matca si ulei esential de geraniu petru o crema antiage
• cu acid hialuronic, cafeina si ulei de smochin pentru formularea unei creme fermizante ce redefineste conturul feţei

Precautii: 

• Apa de trandafiri este non-iritanta, non-sensibilizanta si, ca atare, poate fi folosita fara restrictii, insa excusiv pentru uz extern!

PREPARARE APA DE TRANDAFIRI

Ingrediente:

•  petale de trandafir de dulceata
• apa demineralizata sau distilata
• cuburi de gheata

Mod de preparare: 

• In centrul unei oale mari, dotata cu un capac care o acopera ermetic, se aseaza o caramida groasa termorezistenta.
• deasupra caramizii se pune un vas de sticla sau ceramina termorezistenta.
• Se pun petalele de trandafir in jurul caramizii, indeajuns de multe incat sa ajunga la partea superioara a caramizii. dar sa nu o depaseasca.
• Se toarna apa, astfel incat sa acopere petalele de trandafir.
• Se pune oala la foc mare, iar cand incepe sa clocoteasca, se micsoreaza flacara la minim.
• Se acoprera oala cu un capac, pus cu partea concava in interiorul oalei, iar deasupra capacului se pune gheata, care se va inlocui in timp ce se topeste. In timp ca apa fierbe, aburii se vor ridica pe capacul racit de gheata de deasupra, se vor condensa transformandu-se in picaturi, care vor aduna si vor cadea in vasul asezat pe caramida din interiorul oalei.
• Se va fierbe atat timp cat apa distilata miroase puternic a trandafiri. In momentul in care isi perde din intensitatea mirosului se va opri fierberea, iar apa obtinuta sa va raci, apou se va pastra la frigider intr-o sticluta ermetic inchisa.