INTOLERANTA LA LACTOZA
INFORMATII GENERALE:
Intoleranta la lactoza, cea mai frecventa forma de intoleranta alimentara, este o afectiune caracterizata prin incapacitatea de a digera si absorbi lactoza, un glucid care se gaseste in lapte si in majoritatea preparatelor din lapte. Afectiunea este cauzata de deficitul de lactaza, o enzima produsa la nivelul intestinului subtire si care are rolul de a descompune lactoza in glucide mai mici, glucoza si galactoza, pentru a putea trece in sange. Doar aceste monozaharide pot fi absorbite prin mucoasa intestinului subtire. In cazul unui deficit de lactaza, moleculele de lactoza nu pot fi descompuse si nu pot fi absorbite. Lactoza trece astfel in intestinul gros unde va suferi un proces de fermentatie sub actiunea florei bacteriene.
TIPURI DE INTOLERANTA LA LACTOZA:
- Intoleranta congenitala la lactoza – este o afectiune foarte rara de deficit, diagnosticat la nastere, dupa initierea alimentaţiei naturale (sau cu o formula de lactoza) si se manifesta clinic prin diaree intratabila. Tratamentul consta in instituirea unei diete delactozate. Acest tip de intoleranta este caracterizata prin incapacitatea de a sintetiza lactoza, ca urmare a absentei enzimei lactaza, datorita unei mutatii in gena responsabila cu codificarea lactazei
- Intoleranta primara (genetica) la lactoza- rezulta ca urmare a reducerii fiziologice progresive, a activitatii lactazei din enterocite. In general, se manifesta dupa varsta de 2 ani si evolueaza in timp, insa simptomele pot aparea si in adolescenta. Momentul si rata de reducere a nivelului de lactaza sunt determinate genetic, prin existenta unui polimorfism T/C in pozitia 13910 a genei lactazei care conditioneaza cantitatea de lactaza din intestin. Prin analiza acestui polimorfism s-a depistat o varianta genetica asociata cu lipsa de persistenta a lactazei la adult. Persoanele care prezinta acest genotip sunt predispuse la intoleranta primara la lactoza si asociaza de asemenea un risc crescut de osteoporoza si fracturi ca urmare a unei densitati minerale osoase scazute. Astfel, printr-un test de biologie moleculara se poate depista predispozitia genetica pentru intoleranta primara si poate fi facut diagnosticul diferential cu intoleranta secundara la lactoza.
- Intoleranta secundara la lactoza: apare in urma unei afectiuni acute ( gastroenterita, cronice (ex. boala Crohn sau boala celiaca), in urma tratamentului cu chimioterepice sau a nasterii premature, iar deficitul de lactaza se manifesta temporar si este reversibil dupa regenerarea epitelului intestinal.
SIMPTOMELE:
Simptomele intolerantei la lactoza sunt foarte variabile. Produsele obtinute in urma fermentatiei bacteriene a moleculelor de lactoza in intestinul gros (CO2, acizi grasi, apa si metan) conduc la aparitia de simptome cum ar fi: senzatie de plenitudine, meteorism, dureri abdominale colicative. De asemenea, efectul osmotic al dizaharidelor poate provoca diaree. Mai mult, absorbtia scazuta a glucozei in intestinul subtire poate induce temporar o stare de hipoglicemie si oboseala. Simptomele debuteaza de obicei intr-un interval de 30 minute pana la 2 ore de la consumul alimentelor care contin lactoza. Severitatea simptomelor depinde de mai multi factori: toleranta individuala, rata de digestie, varsta, grup etnic.
Studiile au aratat ca 75% din pacientii cu intoleranta la lactoza au concomitent si intoleranta la fructoza. Aceasta asociere conduce la o exacerbare a simptomelor descrise.
DIAGNOSTICAREA INTOLERANTEI LA LACTOZA:
Deoarece simptomele cu care evolueaza sunt nespecifice, diagnosticul de intoleranta la lactoza necesita o serie de investigatii:
- Anamneza (discutia cu pacientul) poate sugera diagnosticul
- Testul terapeutic poate contribui si el daca excluderea laptelui si a produselor din lapte din dieta duc la o ameliorare a simptomatologiei
- Testul aciditatii scaunului este recomandat nou-nascutilor si copiilor mici. Lactoza nedigerata genereaza acid lactic, acizi grasi si glucoza care se vor regasi in proba de scaun.
- Testul hidrogenului in aerul expirat presupune ca pacientului sa i se administreze o bautura cu continut controlat in lactoza si apoi sa se masoare la intervale regulate cantitatea de hidrogen in aerul expirat. In mod normal, aceasta este redusa. La persoanele cu intoleranta la lactoza, valoarea hidrogenului va fi crescuta datorita stimularii pe care lactoza nedigerata o manifesta in acest sens. Testul poate fi influentat de consumul de tutun, diferite medicatii sau alimentatie.
- Testul genetic pentru intoleranta la lactoza este o alternativa foarte simpla pentru pacient. Acesta nu este influentat de momentul recoltarii sau de bolile asociate iar bolnavul nu trebuie sa fie incarcat cu lactoza. In plus, testul genetic poate face diferentierea intre intoleranta primara si cea secundara.Prin determinarea genotipului C/T se poate stabili predispozitia genetica pentru intoleranta la lactoza
TRATAMENTUL INTOLERANTEI LA LACTOZA:
Intoleranta la lactoza este relativ usor de tratat. Nu sunt cunoscute metode prin care sa se creasca cantitatea de lactaza pe care o produce organismul, insa se poate ameliora simptomatologia prin controlarea dietei, cel mai bine sub recomandarea si controlul unui nutritionist:
- Cea mai eficienta metoda este eliminarea din dieta a preparatelor ce contin lactoza, in primul rand laptele dulce. Lactoza contin si produsele lactate precum smantana, inghetata, cat si produsele preparate industrial care au in compozitie lapte praf sau zer. In general, produsele dietetice sarace in grasimi sunt bogate in lactoza. Iaurtul si untul au un continut redus de lactoza si de obicei sunt tolerate.De asemenea si cascavalul (de ex. Emmentaler) poate fi consumat de persoanele cu intoleranta la lactoza (cu cat este mai maturat, cu atat este mai sarac in lactoza.
- De asemenea, se pot folosi preparate medicamentoase ce contin enzima deficitara, lactaza (mai putin raspandite la noi in tara) sau, in cazul unor cauze tranzitorii acute, cum ar fi administrarea de antibiotice sau sindroame diareice de alta natura, se pot folosi probioticele (preparate ce contin microbi saprofiti, benefici florei intestinale).
- Introducerea progresiva de cantitati mici de lapte, poate favoriza adaptarea organismului la acest aliment, cu simptome minore.
- laptele si produsele din soia pot fi buni substituenti.
- o alta optiune ar fi aditivii de lactaza care se consuma impreuna cu laptele si care maresc toleranta
Alimente care contin lactoza:
- orice lapte de origine animala (chiar fiert) si produse lactate
- mezeluri preambalate
- supe la plic si sosuri
- faina
- prajituri, torturi, produse de patiseriE
- inghetata, ciocolatA
- ketchup, mustar, maioneza
- margarina
- indulcitori.